Sapienza di Salomone
10:1 Idda priservò u primu babbu furmatu di u mondu, chì fù creatu
solu, è u purtò fora di a so caduta,
10:2 È li dete u putere di guvernà tutte e cose.
10:3 Ma quandu l'inghjustizia si n'andò da ella in a so còllera, perì
ancu in a furia chì hà assassinatu u so fratellu.
10:4 Per a causa di quale a terra hè affucatu cù u diluviu, a saviezza torna
priservò, è diriggìu u cursu di i ghjusti in un pezzu di
legnu di pocu valore.
10:5 Inoltre, e nazioni in a so cungiura maligna essendu cunfundita, ella
hà scupertu u ghjustu, è l'hà cunservatu senza difettu à Diu, è hà guardatu
ellu forte contr'à a so tenera cumpassione versu u so figliolu.
10:6 Quandu l'impiu perìu, hà liberatu l'omu ghjustu, chì fughje
da u focu chì cascò nantu à e cinque cità.
10:7 Di a so gattivezza, ancu à questu ghjornu, a terra deserta chì fuma hè a
tistimunianza, è piante chì portanu frutti chì ùn venenu mai à maturità: è a
pilastru di sali stante hè un munumentu di un'anima increduli.
10:8 Per riguardu micca a saviezza, ùn sò micca solu stu feritu, ch'elli sapia
micca e cose chì eranu boni; ma ancu lasciatu daretu à elli à u mondu a
memoriale di a so follia: cusì chì in e cose in quale elli
offesi ch'elli ùn pudianu tantu esse ammucciati.
10:9 Ma a saviezza hà liberatu da u dulore quelli chì l'assistendu.
10:10 Quandu u ghjustu fughjitu da l'ira di u so fratellu, hà guidatu in u dirittu
camini, li mustrò u regnu di Diu, è li dete a cunniscenza di u santu
cose, hà fattu riccu in i so viaghji, è hà multiplicatu u fruttu di i so
travaglii.
10:11 In a cupidigia di quelli chì l'oppressavanu, ella stava vicinu à ellu, è hà fattu
ellu riccu.
10:12 Idda lu hà difesu da i so nimici, è hà tenutu sicuru da quelli chì si trovanu
in attesa, è in un cunflittu dulore li dete a vittoria; ch'ellu pudia
Sapete chì a bontà hè più forte di tutti.
10:13 Quandu u ghjustu hè statu vindutu, ùn l'abbandunò micca, ma l'hà liberatu
peccatu: ella hè cascata cun ellu in a fossa,
10:14 È ùn u lasciò in ligami, finu à ch'ella li purtò u sceptru di u
regnu, è putenza contr'à quelli chì l'oppressanu: quant'è quelli chì
l'avia accusatu, ella li dissimula di menzogne è li dete perpetu
gloria.
10:15 Ella hà liberatu u populu ghjustu è a sumente senza culpa da a nazione
chì li oppressava.
10:16 Idda intrì in l 'ànima di u servitore di u Signore, è si risistenti
re terribili in meraviglie è segni;
10:17 Rinditu à i ghjusti una ricumpensa di i so travaglii, li guidò in un
manera maravigliosa, è era per elli per una coperta di ghjornu, è una luce di
stelle in a stagione di notte;
10:18 I purtò à traversu u Mari Rossu, è li purtò à traversu assai acqua.
10:19 Ma ella affucò i so nemici, è li scacciò da u fondu
prufonda.
10:20 Per quessa, i ghjusti anu sguassatu l'impiustu, è hà laudatu u to nome santu.
O Signore, è magnificatu cun un accordu a to manu, chì hà battutu per elli.
10:21 Per a saviezza hà apertu a bocca di u mutu, è hà fattu e lingue di elli
chì ùn pò micca parlà eloquente.