Sapienza di Salomone 10:1 Idda priservò u primu babbu furmatu di u mondu, chì fù creatu solu, è u purtò fora di a so caduta, 10:2 È li dete u putere di guvernà tutte e cose. 10:3 Ma quandu l'inghjustizia si n'andò da ella in a so còllera, perì ancu in a furia chì hà assassinatu u so fratellu. 10:4 Per a causa di quale a terra hè affucatu cù u diluviu, a saviezza torna priservò, è diriggìu u cursu di i ghjusti in un pezzu di legnu di pocu valore. 10:5 Inoltre, e nazioni in a so cungiura maligna essendu cunfundita, ella hà scupertu u ghjustu, è l'hà cunservatu senza difettu à Diu, è hà guardatu ellu forte contr'à a so tenera cumpassione versu u so figliolu. 10:6 Quandu l'impiu perìu, hà liberatu l'omu ghjustu, chì fughje da u focu chì cascò nantu à e cinque cità. 10:7 Di a so gattivezza, ancu à questu ghjornu, a terra deserta chì fuma hè a tistimunianza, è piante chì portanu frutti chì ùn venenu mai à maturità: è a pilastru di sali stante hè un munumentu di un'anima increduli. 10:8 Per riguardu micca a saviezza, ùn sò micca solu stu feritu, ch'elli sapia micca e cose chì eranu boni; ma ancu lasciatu daretu à elli à u mondu a memoriale di a so follia: cusì chì in e cose in quale elli offesi ch'elli ùn pudianu tantu esse ammucciati. 10:9 Ma a saviezza hà liberatu da u dulore quelli chì l'assistendu. 10:10 Quandu u ghjustu fughjitu da l'ira di u so fratellu, hà guidatu in u dirittu camini, li mustrò u regnu di Diu, è li dete a cunniscenza di u santu cose, hà fattu riccu in i so viaghji, è hà multiplicatu u fruttu di i so travaglii. 10:11 In a cupidigia di quelli chì l'oppressavanu, ella stava vicinu à ellu, è hà fattu ellu riccu. 10:12 Idda lu hà difesu da i so nimici, è hà tenutu sicuru da quelli chì si trovanu in attesa, è in un cunflittu dulore li dete a vittoria; ch'ellu pudia Sapete chì a bontà hè più forte di tutti. 10:13 Quandu u ghjustu hè statu vindutu, ùn l'abbandunò micca, ma l'hà liberatu peccatu: ella hè cascata cun ellu in a fossa, 10:14 È ùn u lasciò in ligami, finu à ch'ella li purtò u sceptru di u regnu, è putenza contr'à quelli chì l'oppressanu: quant'è quelli chì l'avia accusatu, ella li dissimula di menzogne è li dete perpetu gloria. 10:15 Ella hà liberatu u populu ghjustu è a sumente senza culpa da a nazione chì li oppressava. 10:16 Idda intrì in l 'ànima di u servitore di u Signore, è si risistenti re terribili in meraviglie è segni; 10:17 Rinditu à i ghjusti una ricumpensa di i so travaglii, li guidò in un manera maravigliosa, è era per elli per una coperta di ghjornu, è una luce di stelle in a stagione di notte; 10:18 I purtò à traversu u Mari Rossu, è li purtò à traversu assai acqua. 10:19 Ma ella affucò i so nemici, è li scacciò da u fondu prufonda. 10:20 Per quessa, i ghjusti anu sguassatu l'impiustu, è hà laudatu u to nome santu. O Signore, è magnificatu cun un accordu a to manu, chì hà battutu per elli. 10:21 Per a saviezza hà apertu a bocca di u mutu, è hà fattu e lingue di elli chì ùn pò micca parlà eloquente.