Sapienza di Salomone
5:1 Allora l'omu ghjustu hà da stà in una grande audacia davanti à a faccia
quelli chì l'anu afflittu, è ùn anu micca fattu contu di i so travaglii.
5:2 Quand'elli vedenu, ch'elli seranu turbata cù un timore terribili, è vi
maravigliate di a stranezza di a so salvezza, tantu luntanu da tuttu ciò chì
anu cercatu.
5:3 E si pintiti, è geme per l'angustia di u spiritu, diceranu à l'internu
elli stessi, Questu era ellu, chì avemu avutu qualchì volta in derisione, è a
pruverbiu di rimproveru :
5:4 Noi, insensati, hà cunsideratu a so vita follia, è a so fine hè senza onore.
5:5 Cumu hè cuntatu à mezu à i figlioli di Diu, è a so sorte hè à mezu à i
santi!
5:6 Dunque, avemu sbagliatu da a strada di a verità, è di a luce
a ghjustizia ùn hà micca brillatu à noi, è u sole di a ghjustizia s'arrizzò
micca nantu à noi.
5:7 Avemu stancu in a via di a malizia è a distruzzione.
sò passati per i deserti, induve ùn ci era micca manera: ma in quantu à a strada di
u Signore, ùn avemu micca cunnisciutu.
5:8 Chì ci hà benefiziu l'orgogliu? o ciò chì bè hà ricchezza cù a nostra vantazione
ci hà purtatu?
5:9 Tutti issi cosi sò passati cum'è una ombra, è cum'è un postu chì
affrettatu da;
5:10 È cum'è una nave chì passa nantu à l'onda di l'acqua, chì quandu hè
andatu, ùn si pò truvà a traccia, nè u percorsu di u
chiglia in l'onde;
5:11 O cum'è quandu un uccello hà volatu à traversu l 'aria, ùn ci hè micca token di ella
manera di truvà, ma l'aria ligera hè battuta cù u colpu di ella
ali è partitu cù u rumore viulente è u muvimentu di elli, hè passatu
à traversu, è quì dopu ùn si trova nisun segnu induve andava;
5:12 O cum'è quandu una freccia hè sparata à un marcatu, si parteth l 'aria, chì
subitu torna inseme, cusì chì un omu ùn pò sapè induve
passava à traversu:
5:13 Ancu cusì noi, in u listessu modu, appena avemu natu, hà cuminciatu à attirà à u nostru.
fine, è ùn avia micca signu di virtù à mustrà; ma sò stati cunsumati in u nostru propiu
gattivezza.
5:14 Per a speranza di u divinu hè cum'è a polvara chì hè sbulicata da u ventu.
cum'è una spuma magre chì hè cacciata da a timpesta; cum'è u fumu
chì si sparghje quì è culà cù una tempesta, è passa cum'è
u ricordu d'un invitatu chì dura solu un ghjornu.
5:15 Ma i ghjusti campanu per sempre; a so ricumpensa hè ancu cù u Signore,
è a cura di elli hè cù i più Alti.
5:16 Dunque, riceveranu un regnu gloriosu, è una bella corona
da a manu di u Signore: perchè cù a so manu diritta li coprerà, è
cù u so bracciu li prutegerà.
5:17 Ci hà da piglià à ellu a so ghjilosu per armatura cumpleta, è fà u
criatura a so arma per a vendetta di i so nemici.
5:18 Iddu si mette nantu à a ghjustizia cum'è una corazza, è veru ghjudiziu
invece di un cascu.
5:19 Pigliarà a santità per un scudo invincible.
5:20 A so còllera siveru, ch'ellu sharpe per una spada, è u mondu hà da cummattiri
cun ellu contr'à l'insensu.
5:21 Allora i fulmini dritti chì miranu andà in u strangeru; è da i nuvuli,
cum'è da un arcu ben tiratu, volaranu à a marca.
5:22 E chicchi di grannina piena di còllera sarà cacciatu cum'è da un arcu di petra, è
l'acqua di u mare s'infuriarà contru à elli, è l'inundazioni
affogarli crudelmente.
5:23 Iè, un ventu putenti si stende contru à elli, è cum'è una tempesta
Sbatteli via: cusì l'iniquità distruggerà a terra sana è i malati
u trattu arruverà i troni di i putenti.