Sapienza di Salomone 5:1 Allora l'omu ghjustu hà da stà in una grande audacia davanti à a faccia quelli chì l'anu afflittu, è ùn anu micca fattu contu di i so travaglii. 5:2 Quand'elli vedenu, ch'elli seranu turbata cù un timore terribili, è vi maravigliate di a stranezza di a so salvezza, tantu luntanu da tuttu ciò chì anu cercatu. 5:3 E si pintiti, è geme per l'angustia di u spiritu, diceranu à l'internu elli stessi, Questu era ellu, chì avemu avutu qualchì volta in derisione, è a pruverbiu di rimproveru : 5:4 Noi, insensati, hà cunsideratu a so vita follia, è a so fine hè senza onore. 5:5 Cumu hè cuntatu à mezu à i figlioli di Diu, è a so sorte hè à mezu à i santi! 5:6 Dunque, avemu sbagliatu da a strada di a verità, è di a luce a ghjustizia ùn hà micca brillatu à noi, è u sole di a ghjustizia s'arrizzò micca nantu à noi. 5:7 Avemu stancu in a via di a malizia è a distruzzione. sò passati per i deserti, induve ùn ci era micca manera: ma in quantu à a strada di u Signore, ùn avemu micca cunnisciutu. 5:8 Chì ci hà benefiziu l'orgogliu? o ciò chì bè hà ricchezza cù a nostra vantazione ci hà purtatu? 5:9 Tutti issi cosi sò passati cum'è una ombra, è cum'è un postu chì affrettatu da; 5:10 È cum'è una nave chì passa nantu à l'onda di l'acqua, chì quandu hè andatu, ùn si pò truvà a traccia, nè u percorsu di u chiglia in l'onde; 5:11 O cum'è quandu un uccello hà volatu à traversu l 'aria, ùn ci hè micca token di ella manera di truvà, ma l'aria ligera hè battuta cù u colpu di ella ali è partitu cù u rumore viulente è u muvimentu di elli, hè passatu à traversu, è quì dopu ùn si trova nisun segnu induve andava; 5:12 O cum'è quandu una freccia hè sparata à un marcatu, si parteth l 'aria, chì subitu torna inseme, cusì chì un omu ùn pò sapè induve passava à traversu: 5:13 Ancu cusì noi, in u listessu modu, appena avemu natu, hà cuminciatu à attirà à u nostru. fine, è ùn avia micca signu di virtù à mustrà; ma sò stati cunsumati in u nostru propiu gattivezza. 5:14 Per a speranza di u divinu hè cum'è a polvara chì hè sbulicata da u ventu. cum'è una spuma magre chì hè cacciata da a timpesta; cum'è u fumu chì si sparghje quì è culà cù una tempesta, è passa cum'è u ricordu d'un invitatu chì dura solu un ghjornu. 5:15 Ma i ghjusti campanu per sempre; a so ricumpensa hè ancu cù u Signore, è a cura di elli hè cù i più Alti. 5:16 Dunque, riceveranu un regnu gloriosu, è una bella corona da a manu di u Signore: perchè cù a so manu diritta li coprerà, è cù u so bracciu li prutegerà. 5:17 Ci hà da piglià à ellu a so ghjilosu per armatura cumpleta, è fà u criatura a so arma per a vendetta di i so nemici. 5:18 Iddu si mette nantu à a ghjustizia cum'è una corazza, è veru ghjudiziu invece di un cascu. 5:19 Pigliarà a santità per un scudo invincible. 5:20 A so còllera siveru, ch'ellu sharpe per una spada, è u mondu hà da cummattiri cun ellu contr'à l'insensu. 5:21 Allora i fulmini dritti chì miranu andà in u strangeru; è da i nuvuli, cum'è da un arcu ben tiratu, volaranu à a marca. 5:22 E chicchi di grannina piena di còllera sarà cacciatu cum'è da un arcu di petra, è l'acqua di u mare s'infuriarà contru à elli, è l'inundazioni affogarli crudelmente. 5:23 Iè, un ventu putenti si stende contru à elli, è cum'è una tempesta Sbatteli via: cusì l'iniquità distruggerà a terra sana è i malati u trattu arruverà i troni di i putenti.