Tobit 2:1 Avà, quandu eru torna in casa, è a mo moglia, Anna, hè stata restituita à mè. cù u mo figliolu Tobias, in a festa di Pentecoste, chì hè a festa santa di e sette simane, ci hè stata una bona cena preparata, in u quale I si pusò à manghjà. 2:2 È quandu aghju vistu abbundanza di carne, aghju dettu à u mo figliolu, "Vai è purtari ciò chì". poveru omu quantunque truverete da i nostri fratelli, chì si ne ricorda u Signore; è, eccu, aghju per tè. 2:3 Ma ghjunse di novu, è disse: "Patre, unu di a nostra nazione hè strangulatu, è hè cacciatu in u mercatu. 2:4 Allora, prima ch'e aghju tastatu di ogni carne, aghju cuminciatu, è u pigliò una stanza finu à u tramontu di u sole. 2:5 Allora aghju vultatu, è mi lavatu, è manghjatu a mo carne in pisanti. 2:6 Ricurdativi di a prufezia di Amos, cum'è ellu disse: "A vostra festa serà turnatu in luttu, è tutta a to gioia in lamentu. 2:7 Per quessa, aghju pientu, è dopu à u tramontu di u sole, aghju andatu, è aghju fattu un tomba, è l'hà intarratu. 2:8 Ma i mo vicini mi burlavanu, è disse: "Stu omu ùn hè ancu a paura di esse messe à morte per questa materia : chì fughjia ; eppuru, eccu, sepulta u mortu di novu. 2:9 A listessa notte, aghju vultatu ancu da a sepultura, è dorme vicinu à u muru u mo cortile, essendu contaminatu è u mo visu era scupertu: 2:10 È ùn sapia micca chì ci era sparrows in u muru, è i mio ochji aperti, i passeri mutevanu sterco caldu in i mo ochji, è ghjunse un biancu in i mio ochji: è andatu à i medichi, ma ùn m'aiutò micca: d'altronde Achiacharus m'hà nutritu, finu à ch'e aghju andatu in Elimaide. 2:11 È a mo moglia Anna hà pigliatu i travaglii di e donne per fà. 2:12 È quand'ella li avia mandatu in casa à i patroni, li pagavanu i so salari, è l'hà datu ancu un zitellu. 2:13 È quandu era in a mo casa, è cuminciò à chianciri, li dissi: "Da induve hè stu zitellu? ùn hè micca arrubatu? rende à i pruprietarii; perchè hè ùn hè micca permessu di manghjà qualcosa chì hè arrubatu. 2:14 Ma ella mi rispose: "Hè statu datu per un rigalu più di u salariu". Eppuru ùn l'aghju micca cridutu, ma l'aghju pricatu di rende à i pruprietarii: è Eru vergognatu per ella. Ma ella mi rispose: Induve sò a to limosina è i vostri atti ghjusti? eccu, tù è tutte e to opere sò cunnisciute.