Tobit
2:1 Avà, quandu eru torna in casa, è a mo moglia, Anna, hè stata restituita à mè.
cù u mo figliolu Tobias, in a festa di Pentecoste, chì hè a festa santa
di e sette simane, ci hè stata una bona cena preparata, in u quale I
si pusò à manghjà.
2:2 È quandu aghju vistu abbundanza di carne, aghju dettu à u mo figliolu, "Vai è purtari ciò chì".
poveru omu quantunque truverete da i nostri fratelli, chì si ne ricorda
u Signore; è, eccu, aghju per tè.
2:3 Ma ghjunse di novu, è disse: "Patre, unu di a nostra nazione hè strangulatu, è
hè cacciatu in u mercatu.
2:4 Allora, prima ch'e aghju tastatu di ogni carne, aghju cuminciatu, è u pigliò
una stanza finu à u tramontu di u sole.
2:5 Allora aghju vultatu, è mi lavatu, è manghjatu a mo carne in pisanti.
2:6 Ricurdativi di a prufezia di Amos, cum'è ellu disse: "A vostra festa serà
turnatu in luttu, è tutta a to gioia in lamentu.
2:7 Per quessa, aghju pientu, è dopu à u tramontu di u sole, aghju andatu, è aghju fattu un
tomba, è l'hà intarratu.
2:8 Ma i mo vicini mi burlavanu, è disse: "Stu omu ùn hè ancu a paura di esse
messe à morte per questa materia : chì fughjia ; eppuru, eccu, sepulta u
mortu di novu.
2:9 A listessa notte, aghju vultatu ancu da a sepultura, è dorme vicinu à u muru
u mo cortile, essendu contaminatu è u mo visu era scupertu:
2:10 È ùn sapia micca chì ci era sparrows in u muru, è i mio ochji
aperti, i passeri mutevanu sterco caldu in i mo ochji, è ghjunse un biancu
in i mio ochji: è andatu à i medichi, ma ùn m'aiutò micca:
d'altronde Achiacharus m'hà nutritu, finu à ch'e aghju andatu in Elimaide.
2:11 È a mo moglia Anna hà pigliatu i travaglii di e donne per fà.
2:12 È quand'ella li avia mandatu in casa à i patroni, li pagavanu i so salari, è
l'hà datu ancu un zitellu.
2:13 È quandu era in a mo casa, è cuminciò à chianciri, li dissi: "Da
induve hè stu zitellu? ùn hè micca arrubatu? rende à i pruprietarii; perchè hè
ùn hè micca permessu di manghjà qualcosa chì hè arrubatu.
2:14 Ma ella mi rispose: "Hè statu datu per un rigalu più di u salariu".
Eppuru ùn l'aghju micca cridutu, ma l'aghju pricatu di rende à i pruprietarii: è
Eru vergognatu per ella. Ma ella mi rispose: Induve sò a to limosina è
i vostri atti ghjusti? eccu, tù è tutte e to opere sò cunnisciute.