Sirach 43:1 L'orgogliu di l'altitudine, u firmamentu chjaru, a bellezza di u celu, cù u so spettaculu gloriosu; 43:2 U sole, quandu si vede, dichjarà à u so risurrezzione una maraviglia strumentu, u travagliu di u Altìsimu: 43:3 À meziornu, u paese dissicca, è quale pò suppurtà u calore ardenti di quessa ? 43:4 Un omu chì soffia un furnace hè in opere di calore, ma u sole brusgia muntagne trè volte di più; spirannu vapori di focu, è mandanu emette raggi luminosi, annebbia l'occhio. 43:5 Grande hè u Signore chì hà fattu; è à u so cumandamentu corre in fretta. 43:6 Hà fattu ancu a luna per serve in u so tempu per una dichjarazione di i tempi. è un signu di u mondu. 43:7 Da a luna hè u signu di feste, una luce chì diminuisce in ella perfezione. 43:8 U mese hè chjamatu dopu à u so nome, cresce maravigliosamente in ella cambiendu, essendu un strumentu di l'armate sopra, brillanu in u firmamentu di u celu; 43:9 A bellezza di u celu, a gloria di e stelle, un ornamentu chì dà luce in i lochi più alti di u Signore. 43:10 À u cumandamentu di u Santu, ch'elli vi stanu in u so ordine, è mai svenuti in i so orologi. 43:11 Fighjate nantu à l'arcubalenu, è lode quellu chì hà fattu. assai bellu hè in a so luminosità. 43:12 Si cumpassa u celu circa cù un circhiu gloriosu, è e mani di l’Altissimi l’hanno piegato. 43:13 Per via di u so cumandamentu, hà fattu a neve per caduta, è manda subitu i lampi di u so ghjudiziu. 43:14 Per mezu di questu, i tesori sò aperti, è i nuvuli volanu fora cum'è uccelli. 43:15 Per u so grande putenza, ch'ellu face i nuvuli fermi, è i petre di grandine sò rottu picculu. 43:16 À a so vista, e muntagne sò scuzzulate, è à a so vulintà u ventu sudu soffia. 43:17 U rumore di u tronu face a terra à tremà tempesta di u nordu è u turbulu: cum'è l'uccelli chì volanu, sparghje u neve, è a caduta hè cum'è l'illuminazione di cavallette: 43:18 L'ochju maraviglia di a bellezza di u biancu, è u core hè stupitu da a piovana. 43:19 A brina, cum'è u sali, si versa nantu à a terra, è s'era cunghjuntatu. si trova nantu à a cima di pali affilati. 43:20 Quandu u ventu friddu di u nordu soffia, è chì l'acqua hè ghjunta in ghjacciu, si ferma nantu à ogni riunione d'acqua, è veste acqua cum'è cù una corazza. 43:21 Divora e muntagne, brusgia u desertu, è consuma. l'erba cum'è u focu. 43:22 U rimediu attuale di tuttu hè una nebbia chì vene prestu, una rugiada chì vene dopu. u calore rinfriscà. 43:23 Per u so cunsigliu, hà appassiunatu u prufondu, è pianta isule. 43:24 Quelli chì naviganu nant'à u mare dicu di u periculu di questu. è quandu avemu intesu cu l'arechje, ci maravigliemu. 43:25 Perchè ci sò travaglii strani è meravigliose, varietà di ogni tipu bestie è balene creatu. 43:26 Per ellu, a fine di elli hà successu prusperu, è da a so parolla tutti e cose cunsistenu. 43:27 Pudemu parlà assai, è ancu esse curtu: per quessa, in summa, hè tuttu. 43:28 Cumu avemu da esse capaci di magnificà ellu? perchè ellu hè grande sopra à tuttu u so opere. 43:29 U Signore hè terribili è assai grande, è maravigghiusu hè u so putere. 43:30 Quandu vi glurificà u Signore, esaltà lu cum'è tù pò. perchè ancu ancu vulerà Ellu supera assai: è quandu l'alzate, mette tutta a vostra forza, è ùn esse stancu; perchè ùn pudete mai andà abbastanza luntanu. 43:31 Quale hà vistu, ch'ellu ci pudia dì? è chì pò magnificà ellu cum'è ellu hè? 43:32 Ci sò ancu ammucciatu cosi cchiù granni chè sti esse, perchè avemu vistu, ma a pochi di e so opere. 43:33 Perchè u Signore hà fattu tutte e cose. è hà datu à i devoti saviezza.