Sirach
43:1 L'orgogliu di l'altitudine, u firmamentu chjaru, a bellezza di u celu, cù
u so spettaculu gloriosu;
43:2 U sole, quandu si vede, dichjarà à u so risurrezzione una maraviglia
strumentu, u travagliu di u Altìsimu:
43:3 À meziornu, u paese dissicca, è quale pò suppurtà u calore ardenti
di quessa ?
43:4 Un omu chì soffia un furnace hè in opere di calore, ma u sole brusgia
muntagne trè volte di più; spirannu vapori di focu, è mandanu
emette raggi luminosi, annebbia l'occhio.
43:5 Grande hè u Signore chì hà fattu; è à u so cumandamentu corre in fretta.
43:6 Hà fattu ancu a luna per serve in u so tempu per una dichjarazione di i tempi.
è un signu di u mondu.
43:7 Da a luna hè u signu di feste, una luce chì diminuisce in ella
perfezione.
43:8 U mese hè chjamatu dopu à u so nome, cresce maravigliosamente in ella
cambiendu, essendu un strumentu di l'armate sopra, brillanu in u
firmamentu di u celu;
43:9 A bellezza di u celu, a gloria di e stelle, un ornamentu chì dà luce
in i lochi più alti di u Signore.
43:10 À u cumandamentu di u Santu, ch'elli vi stanu in u so ordine, è
mai svenuti in i so orologi.
43:11 Fighjate nantu à l'arcubalenu, è lode quellu chì hà fattu. assai bellu hè
in a so luminosità.
43:12 Si cumpassa u celu circa cù un circhiu gloriosu, è e mani di
l’Altissimi l’hanno piegato.
43:13 Per via di u so cumandamentu, hà fattu a neve per caduta, è manda
subitu i lampi di u so ghjudiziu.
43:14 Per mezu di questu, i tesori sò aperti, è i nuvuli volanu fora cum'è uccelli.
43:15 Per u so grande putenza, ch'ellu face i nuvuli fermi, è i petre di grandine sò
rottu picculu.
43:16 À a so vista, e muntagne sò scuzzulate, è à a so vulintà u ventu sudu
soffia.
43:17 U rumore di u tronu face a terra à tremà
tempesta di u nordu è u turbulu: cum'è l'uccelli chì volanu, sparghje u
neve, è a caduta hè cum'è l'illuminazione di cavallette:
43:18 L'ochju maraviglia di a bellezza di u biancu, è u core
hè stupitu da a piovana.
43:19 A brina, cum'è u sali, si versa nantu à a terra, è s'era cunghjuntatu.
si trova nantu à a cima di pali affilati.
43:20 Quandu u ventu friddu di u nordu soffia, è chì l'acqua hè ghjunta in ghjacciu,
si ferma nantu à ogni riunione d'acqua, è veste
acqua cum'è cù una corazza.
43:21 Divora e muntagne, brusgia u desertu, è consuma.
l'erba cum'è u focu.
43:22 U rimediu attuale di tuttu hè una nebbia chì vene prestu, una rugiada chì vene dopu.
u calore rinfriscà.
43:23 Per u so cunsigliu, hà appassiunatu u prufondu, è pianta isule.
43:24 Quelli chì naviganu nant'à u mare dicu di u periculu di questu. è quandu avemu intesu
cu l'arechje, ci maravigliemu.
43:25 Perchè ci sò travaglii strani è meravigliose, varietà di ogni tipu
bestie è balene creatu.
43:26 Per ellu, a fine di elli hà successu prusperu, è da a so parolla tutti
e cose cunsistenu.
43:27 Pudemu parlà assai, è ancu esse curtu: per quessa, in summa, hè tuttu.
43:28 Cumu avemu da esse capaci di magnificà ellu? perchè ellu hè grande sopra à tuttu u so
opere.
43:29 U Signore hè terribili è assai grande, è maravigghiusu hè u so putere.
43:30 Quandu vi glurificà u Signore, esaltà lu cum'è tù pò. perchè ancu ancu vulerà
Ellu supera assai: è quandu l'alzate, mette tutta a vostra forza, è
ùn esse stancu; perchè ùn pudete mai andà abbastanza luntanu.
43:31 Quale hà vistu, ch'ellu ci pudia dì? è chì pò magnificà ellu cum'è ellu
hè?
43:32 Ci sò ancu ammucciatu cosi cchiù granni chè sti esse, perchè avemu vistu, ma a
pochi di e so opere.
43:33 Perchè u Signore hà fattu tutte e cose. è hà datu à i devoti
saviezza.