Rumani 4:1 Chì avemu da dì dunque chì Abraham, u nostru babbu, in quantu à u carne, hà trovu? 4:2 Perchè, s'è Abràhamu hè statu ghjustificatu per l'opere, hà di ciò chì gloria. ma micca davanti à Diu. 4:3 Perchè chì dice a Scrittura? Abraham hà cridutu à Diu, è hè statu cuntatu à ellu per a ghjustizia. 4:4 Avà à quellu chì travaglia hè a ricumpensa ùn hè micca cuntatu di grazia, ma di debitu. 4:5 Ma à quellu chì ùn travaglia micca, ma crede in quellu chì ghjustificà empia, a so fede hè cuntata per a ghjustizia. 4:6 Cum'è David discriva ancu a benedizzione di l'omu, à quale Diu impute a ghjustizia senza opere, 4:7 Dicendu: "Beati quelli chì i so iniquità sò pardunati, è i so piccati. sò cuparti. 4:8 Beatu l'omu à quale u Signore ùn imputerà u peccatu. 4:9 Veni sta benedizzione tandu nantu à a circuncisione solu, o nantu à u incirconcisione ancu? perchè dicemu chì a fede hè stata cuntata à Abraham ghjustizia. 4:10 Cumu hè statu dunque cuntatu? quand'ellu era in circuncisione, o in incircuncisione? Micca in circuncisione, ma in incircuncisione. 4:11 È hà ricevutu u signu di a circuncisione, un sigellu di a ghjustizia a fede ch'ellu avia ancora essendu incirconcisu, per ch'ellu puderia esse u babbu di tutti quelli chì crèdenu, ancu s'ellu ùn sò micca circuncisi; chì a ghjustizia pò esse ancu imputata à elli: 4:12 È u babbu di a circuncisione à quelli chì ùn sò micca di a circuncisione solu, ma chì ancu marchjendu in i passi di quella fede di u nostru babbu Abràhamu, ch'ellu avia esse ancu incirconcisu. 4:13 Per a prumessa, ch'ellu deve esse l'eredi di u mondu, ùn era micca Abraham, o à a so sumente, per via di a lege, ma per a ghjustizia di a fede. 4:14 Perchè, s'è quelli chì sò di a lege, sò eredi, a fede hè fattu nulla, è u prumessa fatta senza effettu: 4:15 Perchè a lege produce l'ira trasgressione. 4:16 Per quessa, hè di a fede, chì pò esse da grazia. finu à a fine prumessa puderia esse sicuru à tutte e sumente; micca à quellu solu chì hè di u a lege, ma ancu à quellu chì hè di a fede di Abraham; quale hè u babbu di tutti noi, 4:17 (Comu hè scrittu, vi aghju fattu un babbu di parechje nazioni,) prima quellu chì hà cridutu, ancu Diu, chì dà vita à i morti, è chjama quelle cose chì ùn sò micca cum'è s'elli eranu. 4:18 Quale contru à a speranza cridutu in a speranza, ch'ellu puderia diventà u babbu parechje nazioni, secondu ciò chì hè statu dettu, cusì serà a to sumente. 4:19 È ùn esse micca debule in a fede, ùn hà micca cunsideratu u so corpu, avà mortu. quand'ellu avia circa centu anni, nè ancu a morte di U ventre di Sara : 4:20 Iddu ùn staggered à a prumessa di Diu, per incredulità. ma era forte in a fede, dà gloria à Diu; 4:21 È esse cumplettamente cunvinta chì, ciò ch'ellu avia prumessu, era ancu capaci à fà. 4:22 È per quessa, hè statu imputatu à ellu per a ghjustizia. 4:23 Avà ùn hè statu scrittu solu per ellu, chì hè statu imputatu à ellu. 4:24 Ma per noi dinù, à quale si sarà imputati, s'è no cridu in ellu risuscitatu Ghjesù nostru Signore da i morti; 4:25 Quale hè statu liberatu per i nostri offense, è hè statu risuscitatu per i nostri giustificazione.