Salmi 144:1 Benedettu sia u Signore, a mo forza, chì insegna à e mo mani à a guerra, dita à luttà: 144:2 A mo bontà, è a mo furtezza; a mo torre alta, è u mo liberatore; mio scudu, è quellu in quale aghju fiducia; chì sottumette u mo populu sottu à mè. 144:3 Eternu, ciò chì hè l'omu, chì tù piglià a cunniscenza di ellu! o u figliolu di l'omu, ch’è tù li faci contu ! 144:4 L'omu hè cum'è a vanità: i so ghjorni sò cum'è l'ombra chì passa. 144:5 Inclinate u to celu, o Eternu, è falà; toccu e muntagne, è elli si fumerà. 144:6 Scacciate i lampi, è sparghjeli: lanciate e vostre frecce, distruggili. 144:7 Mandate a to manu da sopra; liberami, è liberami da grandi acque, da a manu di i zitelli strani; 144:8 A so bocca parla vanità, è a so manu diritta hè a manu diritta falsità. 144:9 Ti canteraghju un cantu novu, o Diu, nantu à un salteriu è un Strumentu à dece corde ti cantaraghju lode. 144:10 Hè quellu chì dà a salvezza à i rè, chì libera David u so servitore da a spada ferita. 144:11 Librami, è liberami da a manu di i zitelli stranieri, chì a so bocca parla vanità, è a so manu diritta hè una manu diritta di falsità: 144:12 Chì i nostri figlioli ponu esse cum'è e piante cultivate in a so ghjuventù; chì u nostru figliole pò esse cum'è petre anguli, lucidati dopu à a similitude di a palazzu: 144:13 Chì i nostri garners pò esse piena, chì offre ogni modu di magazzini: chì u nostru pecure pò fà nasce millaie è decemila in i nostri carrughji: 144:14 Chì i nostri boi ponu esse forti à travaglià; ch'ùn ci sia intrusione, nè esce; ch'ùn ci sia lagnanza in i nostri carrughji. 144:15 Felice hè quellu populu, chì hè in un tali casu: sì, felice hè quellu populu, u so Diu hè u Signore.