Salmi 137:1 Accantu à i fiumi di Babilonia, ci pusemu, sì, pienghjemu, quandu si ricurdò di Sion. 137:2 Avemu appiccatu e nostre arpe nantu à i salici à mezu à elli. 137:3 Perchè quì, quelli chì ci anu purtatu in prigionia, ci dumandavanu un cantu; è quelli chì ci anu persu ci dumandavanu gioia, dicendu: Canta noi unu di i canti di Sion. 137:4 Cumu avemu da cantà u cantu di u Signore in una terra stranera? 137:5 Se ti scurdate, o Ghjerusalemme, chì a mo manu dritta scurdassi di a so astuzia. 137:6 S'ellu ùn ti ricurdà micca, chì a mo lingua s'appiccica à u tettu di a bocca; s'ellu ùn preferite micca Ghjerusalemme più di a mo gioia principale. 137:7 Ricurdatevi, o Signore, di i figlioli di Edom in u ghjornu di Ghjerusalemme; WHO disse: Rase it, rase it, even to the foundation it. 137:8 O figliola di Babilonia, chì avete da esse distruttu; cuntentu sarà, chì ti ricumpensa cum'è tù ci hà servitu. 137:9 Felice sarà quellu chì piglia è sferisce i to picculi contru à petre.