Salmi
137:1 Accantu à i fiumi di Babilonia, ci pusemu, sì, pienghjemu, quandu
si ricurdò di Sion.
137:2 Avemu appiccatu e nostre arpe nantu à i salici à mezu à elli.
137:3 Perchè quì, quelli chì ci anu purtatu in prigionia, ci dumandavanu un cantu; è
quelli chì ci anu persu ci dumandavanu gioia, dicendu: Canta noi unu di i
canti di Sion.
137:4 Cumu avemu da cantà u cantu di u Signore in una terra stranera?
137:5 Se ti scurdate, o Ghjerusalemme, chì a mo manu dritta scurdassi di a so astuzia.
137:6 S'ellu ùn ti ricurdà micca, chì a mo lingua s'appiccica à u tettu di a bocca;
s'ellu ùn preferite micca Ghjerusalemme più di a mo gioia principale.
137:7 Ricurdatevi, o Signore, di i figlioli di Edom in u ghjornu di Ghjerusalemme; WHO
disse: Rase it, rase it, even to the foundation it.
137:8 O figliola di Babilonia, chì avete da esse distruttu; cuntentu sarà, chì
ti ricumpensa cum'è tù ci hà servitu.
137:9 Felice sarà quellu chì piglia è sferisce i to picculi contru à
petre.