Salmi 2:1 Perchè i pagani s'arrabbianu, è a ghjente imagina una cosa vanità? 2:2 I rè di a terra si ponenu, è i capi pigghianu u cunsigliu inseme, contru à u Signore, è contru à u so untu, dicendu: 2:3 Lasciamu rompà e so bandi, è scaccià i so cordi da noi. 2:4 Quellu chì si mette in u celu, si ririrà: u Signore li hà in derisione. 2:5 Allora li parrarà in a so còllera, è li avessu in a so ferita dispiacere. 2:6 Eppuru, aghju stabilitu u mo rè nantu à a mo santa muntagna di Sion. 2:7 I vi dichjarà u decretu. oghje t'aghju generatu. 2:8 Dumandate à mè, è ti daraghju i pagani per u vostru eredità. l'estremità di a terra per u vostru pussessu. 2:9 Tu li rumpia cù una verga di ferru. tu li sfrazzerai a pezzetti cum'è un vasu di vasame. 2:10 Siate dunque sàviu, o rè: esse struiti, ghjudici. terra. 2:11 Servite u Signore cun timore, è rallegra cù trimulu. 2:12 Basgià u Figliolu, per ch'ellu ùn sia in furia, è voi perisce da a strada, quandu u so. l'ira si accende ma un pocu. Beati tutti quelli chì ponenu a so fiducia in ellu.