Salmi
2:1 Perchè i pagani s'arrabbianu, è a ghjente imagina una cosa vanità?
2:2 I rè di a terra si ponenu, è i capi pigghianu u cunsigliu
inseme, contru à u Signore, è contru à u so untu, dicendu:
2:3 Lasciamu rompà e so bandi, è scaccià i so cordi da noi.
2:4 Quellu chì si mette in u celu, si ririrà: u Signore li hà in
derisione.
2:5 Allora li parrarà in a so còllera, è li avessu in a so ferita
dispiacere.
2:6 Eppuru, aghju stabilitu u mo rè nantu à a mo santa muntagna di Sion.
2:7 I vi dichjarà u decretu.
oghje t'aghju generatu.
2:8 Dumandate à mè, è ti daraghju i pagani per u vostru eredità.
l'estremità di a terra per u vostru pussessu.
2:9 Tu li rumpia cù una verga di ferru. tu li sfrazzerai a pezzetti
cum'è un vasu di vasame.
2:10 Siate dunque sàviu, o rè: esse struiti, ghjudici.
terra.
2:11 Servite u Signore cun timore, è rallegra cù trimulu.
2:12 Basgià u Figliolu, per ch'ellu ùn sia in furia, è voi perisce da a strada, quandu u so.
l'ira si accende ma un pocu. Beati tutti quelli chì ponenu a so fiducia
in ellu.