Pruverbii
31:1 E parolle di u rè Lemuel, a prufezia chì a so mamma hà amparatu.
31:2 Chì, u mo figliolu? è chì, u figliolu di u mo ventre ? è chì, u figliolu di u mo
i voti?
31:3 Ùn dete micca a to forza à e donne, nè i vostri modi à quellu chì distrugge
rè.
31:4 Ùn hè micca per i rè, O Lemuel, ùn hè micca per i rè à beie vinu; nè
per i prìncipi bevanda forte:
31:5 Per ch'elli beie, è scurdate di a lege, è pervertisce u ghjudiziu di qualcunu
l'afflittu.
31:6 Dà beie forte à quellu chì hè prontu à perisce, è vinu à quelli chì
chì sia di cori pesanti.
31:7 Ch'ellu beie, è scurdate di a so miseria, è ùn ricurdate micca a so miseria.
31:8 Apri a to bocca per i muti in a causa di tutti quelli chì sò numinati
distruzzione.
31:9 Apri a to bocca, ghjudicà bè, è pricà a causa di i poveri è
bisognu.
31:10 Quale pò truvà una donna virtuosa? per u so prezzu hè assai sopra à i rubini.
31:11 U core di u so maritu hà sicuru fiducia in ella, cusì ch'ellu hà
senza bisognu di spoil.
31:12 Ella li farà bè è micca male tutti i ghjorni di a so vita.
31:13 Idda cerca lana, è linu, è travaglia vuluntà cù e so mani.
31:14 Hè cum'è e navi di i cummircianti; ella porta u so manghjà da luntanu.
31:15 Idda s'arrizta dinù, mentri hè ancu notte, è dà carne à a so casa.
è una parte à e so fanciulle.
31:16 Idda cunsidirari un campu, è cumprà, cù u fruttu di e so mani
pianta una vigna.
31:17 Ella cinghje i so lombi cù forza, è rinforza i so braccia.
31:18 Idda capisce chì a so mercaderia hè bona: a so candela ùn si spegne.
notte.
31:19 Idda metti e so mani à u spindle, è e so mani tèniri lu fustu.
31:20 Ella stende a so manu à i poveri. iè, ella si stende
mani à i bisogni.
31:21 Ùn hè micca a paura di a neve per a so casa: per tutta a so casa
sò vestiti di scarlatina.
31:22 Idda si faci cuperti di tappezzeria; a so robba hè di seta è
purpura.
31:23 U so maritu hè cunnisciuta in i porti, quand'ellu si mette à mezu à l 'anziani
a terra.
31:24 Idda face linu fini, è lu vende. è dà cinture à u
mercante.
31:25 Forza è onore sò i so vestiti. è ella si rallegrarà à tempu per
venite.
31:26 Ella apre a so bocca cun saviezza. è in a so lingua hè a lege di
bontà.
31:27 Ella guarda bè à i modi di a so casa, è ùn manghja micca u pane.
d'ozio.
31:28 I so figlioli s'arrizzò, è u chjamanu beata. u so maritu dinù, è ellu
la loda.
31:29 Parechje figliole anu fattu in virtù, ma tu superi tutti.
31:30 A grazia hè ingannosa, è a bellezza hè vana, ma una donna chì teme.
Eternu, ella serà lodata.
31:31 Dà u fruttu di e so mani; è lasciate chì e so opere la lodanu
e porte.