Pruverbii 31:1 E parolle di u rè Lemuel, a prufezia chì a so mamma hà amparatu. 31:2 Chì, u mo figliolu? è chì, u figliolu di u mo ventre ? è chì, u figliolu di u mo i voti? 31:3 Ùn dete micca a to forza à e donne, nè i vostri modi à quellu chì distrugge rè. 31:4 Ùn hè micca per i rè, O Lemuel, ùn hè micca per i rè à beie vinu; nè per i prìncipi bevanda forte: 31:5 Per ch'elli beie, è scurdate di a lege, è pervertisce u ghjudiziu di qualcunu l'afflittu. 31:6 Dà beie forte à quellu chì hè prontu à perisce, è vinu à quelli chì chì sia di cori pesanti. 31:7 Ch'ellu beie, è scurdate di a so miseria, è ùn ricurdate micca a so miseria. 31:8 Apri a to bocca per i muti in a causa di tutti quelli chì sò numinati distruzzione. 31:9 Apri a to bocca, ghjudicà bè, è pricà a causa di i poveri è bisognu. 31:10 Quale pò truvà una donna virtuosa? per u so prezzu hè assai sopra à i rubini. 31:11 U core di u so maritu hà sicuru fiducia in ella, cusì ch'ellu hà senza bisognu di spoil. 31:12 Ella li farà bè è micca male tutti i ghjorni di a so vita. 31:13 Idda cerca lana, è linu, è travaglia vuluntà cù e so mani. 31:14 Hè cum'è e navi di i cummircianti; ella porta u so manghjà da luntanu. 31:15 Idda s'arrizta dinù, mentri hè ancu notte, è dà carne à a so casa. è una parte à e so fanciulle. 31:16 Idda cunsidirari un campu, è cumprà, cù u fruttu di e so mani pianta una vigna. 31:17 Ella cinghje i so lombi cù forza, è rinforza i so braccia. 31:18 Idda capisce chì a so mercaderia hè bona: a so candela ùn si spegne. notte. 31:19 Idda metti e so mani à u spindle, è e so mani tèniri lu fustu. 31:20 Ella stende a so manu à i poveri. iè, ella si stende mani à i bisogni. 31:21 Ùn hè micca a paura di a neve per a so casa: per tutta a so casa sò vestiti di scarlatina. 31:22 Idda si faci cuperti di tappezzeria; a so robba hè di seta è purpura. 31:23 U so maritu hè cunnisciuta in i porti, quand'ellu si mette à mezu à l 'anziani a terra. 31:24 Idda face linu fini, è lu vende. è dà cinture à u mercante. 31:25 Forza è onore sò i so vestiti. è ella si rallegrarà à tempu per venite. 31:26 Ella apre a so bocca cun saviezza. è in a so lingua hè a lege di bontà. 31:27 Ella guarda bè à i modi di a so casa, è ùn manghja micca u pane. d'ozio. 31:28 I so figlioli s'arrizzò, è u chjamanu beata. u so maritu dinù, è ellu la loda. 31:29 Parechje figliole anu fattu in virtù, ma tu superi tutti. 31:30 A grazia hè ingannosa, è a bellezza hè vana, ma una donna chì teme. Eternu, ella serà lodata. 31:31 Dà u fruttu di e so mani; è lasciate chì e so opere la lodanu e porte.