Neemia
2:1 È avvene in u mese di Nisan, in u vintisimu annu
U rè Artaserse, quellu vinu era davanti à ellu, è aghju pigliatu u vinu,
è l'hà datu à u rè. Avà ùn era micca statu prima tristu in u so
presenza.
2:2 Per quessa, u rè m'hà dettu: "Perchè u to aspettu hè tristu, chì vi vede.
ùn site micca malatu? questu ùn hè nunda di più chè u dulore di u core. Allora eru assai
assai paura,
2:3 È disse à u rè: "Lasciate u rè campà per sempre
u visu sia tristu, quandu a cità, u locu di i sepulcri di i mo babbi,
giace un desertu, è e so porte sò consumate da u focu ?
2:4 Allora u rè m'hà dettu: "Per chì vo fate dumanda?" Allora aghju pricatu
à u Diu di u celu.
2:5 È aghju dettu à u rè: "S'ellu piace u rè, è s'è u to servitore hà
truvò grazia à i to vista, chì mi mandassi à Ghjuda, à
a cità di i sepulcri di i mo babbi, per pudè custruisce.
2:6 È u rè m'hà dettu, (a regina si pusò ancu vicinu à ellu,) Per quantu tempu
serà u vostru viaghju? e quannu vulterai ? Allora piace u rè
per mandà mi; è li aghju stabilitu un tempu.
2:7 Inoltre, aghju dettu à u rè: "S'ellu piace à u rè, ch'elli littira
m'hà datu à i guvernatori d'oltre u fiumu, per ch'elli mi trasmettenu
finu à ch'e vene in Ghjuda;
2:8 È una lettera à Asaph, u guardianu di a furesta di u rè, ch'ellu pò
dammi legnu per fà travi per e porte di u palazzu chì
appartene à a casa, è per u muru di a cità, è per u
casa ch'e entreraghju. È u rè m'hà datu, secondu a
bona manu di u mo Diu nantu à mè.
2:9 Allora aghju ghjuntu à i guvernatori oltre u fiume, è li dete u rè
lettere. Avà u rè avia mandatu capitani di l'armata è cavalieri cun
mè.
2:10 Quandu Sanballat l'Horonite, è Tobia, u servitore Ammonite, anu intesu
di questu, li affliggiò assai chì era venutu un omu à circà
benessiri di i figlioli d'Israele.
2:11 Allora, sò ghjuntu à Ghjerusalemme, è era quì trè ghjorni.
2:12 È I arrivò in a notte, eiu è qualchi omi cun mè. nè aghju dettu nimu
omu ciò chì u mo Diu avia messu in core per fà in Ghjerusalemme: nè era
ci hè una bestia cun mè, salvu a bestia chì aghju cavalcatu.
2:13 E I surtitu di notte da a porta di a valle, ancu prima
pozzu di drago, è à u portu di sterco, è hà vistu i mura di Ghjerusalemme,
chì sò stati abbattuti, è e so porte sò stati consumati da u focu.
2:14 Allora aghju andatu à a porta di a fontana, è à a piscina di u rè.
ùn ci era locu per passà a bestia chì era sottu à mè.
2:15 Allora aghju cullatu in a notte per u torrente, è aghju vistu u muru, è
si vultò, è intrì da a porta di a valle, è cusì vultò.
2:16 È i capi ùn sapianu duv'aghju andatu, o ciò ch'e aghju fattu. nè aghju avutu cum'è
ma l'hà dettu à i Ghjudei, nè à i preti, nè à i nobili, nè à
i capi, nè à u restu chì facia u travagliu.
2:17 Allora aghju dettu à elli: "Vedi l'angoscia ch'è no simu in Ghjerusalemme
giace risidui, è e so porte sò brusgiate cù u focu : venite è lasciate
custruemu u muru di Ghjerusalemme, per ùn esse più un rimproveru.
2:18 Allora aghju dettu à elli di a manu di u mo Diu chì era bonu nantu à mè. cum'è ancu
e parolle di u rè ch'ellu m'avia dettu. È li dissenu: Rilevamu
custruite è custruite. Allora rinfurzanu e so mani per stu bonu travagliu.
2:19 Ma quandu Sanballat l'Horonita, è Tobia, u servitore Ammonite,
è Geshem l'Arabu, l'hà intesu, si ridivanu di noi, è disprezzanu
noi, è disse : Chì ghjè sta cosa chì fate ? vi ribellerete contru à u
rè?
2:20 Allora li aghju rispostu, è li dissi: "U Diu di u celu, ellu.
prusperà noi; dunque noi, i so servitori, suscitaremu è custruiremu: ma avete
nè parte, nè dirittu, nè memoriale, in Ghjerusalemme.