Marcu 12:1 È cuminciò à parlà à elli per paràbuli. Un certu omu piantò a vigna, è hà fattu una siepe, è scavò un locu per u grassu di vinu, è custruì una torre, è lasciò fora à i vignaghjoli, è andò in luntanu paese. 12:2 È à a staghjoni hà mandatu à i vignaghjoli un servitore, per ch'ellu puderia riceve da i vignaghjoli di u fruttu di a vigna. 12:3 È u pigghiaru, è u batte, è u mandò viotu. 12:4 È dinò li mandò un altru servitore. è nantu à ellu si lancianu petri, è u ferite in capu, è u mandò via vergogna trattatu. 12:5 È dinò mandò un altru. è ellu anu tombu, è parechji altri; battendu alcuni, è uccidendu alcuni. 12:6 Avendu dunque ancu un figliolu, u so amatu, u mandò ancu l'ultimu à elli, dicendu: Rivereranu u mo figliolu. 12:7 Ma quelli vignaghjoli dissenu trà di elli: "Questu hè l'eredi. venite, lascia uccidemu lu, è l'eredità sarà nostra. 12:8 È u pigghiaru, è uccisu, è u cacciatu fora di a vigna. 12:9 Chì sarà dunque u signore di a vigna? ellu vinarà è distrugge i vignaghjoli, è darà a vigna à l'altri. 12:10 È ùn avete micca leghje sta Scrittura; A petra chì i custruttori rifiutatu hè diventatu u capu di u cantonu: 12:11 Questu hè statu fattu di u Signore, è hè maravigghiusu in i nostri ochji? 12:12 È circaru à chjappà nantu à ellu, ma teme u populu, perch'elli sapia. ch'ellu avia parlatu a paràbula contru à elli ; è u lasciò, è si n'andò u so modu. 12:13 È li mannanu certi di i Farisei è di l'Erodiani pigliallu in e so parolle. 12:14 È quand'elli sò ghjunti, li disse: "Maestru, sapemu chì tù Sò veru, è ùn si preoccupa micca di l'omu: perchè ùn cunsiderà micca a persona l'omi, ma insegna a via di Diu in verità: Hè licite di dà tributu à Cesare, o micca? 12:15 Semu da noi, o ùn avemu da dà? Ma ellu, sapendu a so ipocrisia, li disse : Perchè mi tentate ? portami un centesimu, ch’o possu vede. 12:16 È li purtò. È li disse: Quale hè sta maghjina è iscrizzione ? È li dissenu: Di Cesare. 12:17 È Ghjesù, rispunnendu, li disse: "Rendete à Cesare e cose chì sò di Cesare, è à Diu e cose chì sò di Diu. È si maravigliavanu ellu. 12:18 Allora, i Sadducei, chì dicenu chì ùn ci hè micca risurrezzione. è li dumandò, dicendu: 12:19 Maestru, Mosè ci hà scrittu: "Se u fratellu di l'omu mori, è lascia a so moglia. daretu à ellu, è ùn lascia micca figlioli, chì u so fratellu piglia u so moglia, è susciteghja a sumente à u so fratellu. 12:20 Ora, ci eranu sette fratelli, è u primu pigliò una moglia, è mori senza sumente. 12:21 È u sicondu a pigliò, è morse, è ùn lasciò nimu terzu ancu. 12:22 È i sette l'avianu, è ùn lassò micca sumente dinù. 12:23 In a risurrezzione dunque, quandu si risuscitarà, a so moglia ella sia di elli? perchè i sette l'avianu in moglia. 12:24 Ghjesù li rispose: "Ùn vi sbagliate micca, perchè sì. Ùn cunnosci micca e Scritture, nè u putere di Diu? 12:25 Per quandu si risuscitarà da i morti, ùn si maritari, nè sò datu in u matrimoniu; ma sò cum'è l'anghjuli chì sò in u celu. 12:26 È in quantu à i morti, ch'elli risuscitanu: ùn avete micca lettu in u libru di Mosè, cumu in a machja, Diu li hà parlatu, dicendu: Sò u Diu di Abraham, è u Diu d'Isaac, è u Diu di Ghjacobbu? 12:27 Ùn hè micca u Diu di i morti, ma u Diu di i vivi fate assai sbagli. 12:28 È ghjunse unu di i scribi, è, dopu avè intesu li ragiunà inseme. è, avendu chì li avia rispostu bè, li dumandò: Quale hè primu cumandamentu di tutti ? 12:29 Ghjesù li rispose: "U primu di tutti i cumandamenti hè: "Senti, o Israele; U Signore u nostru Diu hè un Signore: 12:30 È tu amuri u Signore, u to Diu, cù tuttu u to core, è cù tutti a to ànima, è cù tutta a to mente, è cù tutte e to forza: questu hè u primu cumandamentu. 12:31 È u sicondu hè cum'è, vale à dì questu, "Tu amuri u to vicinu cum'è voi stessu. Ùn ci hè nimu altru cumandamentu più grande di questi. 12:32 È u scriba li disse: "Bè, Maestru, avete dettu a verità. perchè ci hè un Diu; è ùn ci hè altru chè ellu: 12:33 È à amà cù tuttu u core, è cù tuttu u intelligenza, è cù tutta l'ànima, è cù tutte e forze, è amà u so vicinu cum'è ellu stessu, hè più di tutti l'olocaustu è i sacrifici. 12:34 È, quandu Ghjesù, videndu ch'ellu hà rispostu in modu discretu, li disse: "Tu. ùn sò micca luntanu da u regnu di Diu. È nimu dopu ùn hà osatu dumandà ellu ogni dumanda. 12:35 È Ghjesù, rispose, è disse, mentre ch'ellu insignava in u tempiu, "Cumu dì lu scribi chì Cristu hè u figliolu di David? 12:36 Perchè David stessu hà dettu da u Spìritu Santu, "U Signore hà dettu à u mo Signore, Siate". tu à a mo diritta, finu à ch'e aghju fattu i to nemichi u to sgabello. 12:37 David ellu stessu u chjama u Signore. è induve hè dunque u so figliolu ? È a ghjente cumuna l'hà intesu cun piacè. 12:38 È li disse in a so duttrina, "Guardate di i scribi, chì amanu. per andà in vestiti longu, è amassi i saluti in i mercati, 12:39 È i sedi principali in i sinagoghe, è i stanzi più altu feste : 12:40 Chì divoranu e case di e veduve, è, per una pretesa, facenu longu preghiere. riceverà più dannazione. 12:41 È Ghjesù s'assittò di fronte à u tesoru, è vidia cum'è u pòpulu ghjittassi soldi in u tesoru: è parechji chì eranu ricchi scacciò in assai. 12:42 È ghjunse una vedova povera, è hà ghjuntu dui acari. fà un farthing. 12:43 È chjamò à ellu i so discìpuli, è li disse: "Da veru dicu. à voi, chì sta povera vedova hà messu in più di tutti quelli chì anu gettatu in u tesoru: 12:44 Per tuttu ciò ch'elli s'hè fattu in a so abbundanza. ma ella di u so desideriu hà fattu mette in tuttu ciò ch'ella avia, ancu tutta a so vita.