Marcu
12:1 È cuminciò à parlà à elli per paràbuli. Un certu omu piantò a
vigna, è hà fattu una siepe, è scavò un locu per u grassu di vinu,
è custruì una torre, è lasciò fora à i vignaghjoli, è andò in luntanu
paese.
12:2 È à a staghjoni hà mandatu à i vignaghjoli un servitore, per ch'ellu puderia
riceve da i vignaghjoli di u fruttu di a vigna.
12:3 È u pigghiaru, è u batte, è u mandò viotu.
12:4 È dinò li mandò un altru servitore. è nantu à ellu si lancianu
petri, è u ferite in capu, è u mandò via vergogna
trattatu.
12:5 È dinò mandò un altru. è ellu anu tombu, è parechji altri; battendu
alcuni, è uccidendu alcuni.
12:6 Avendu dunque ancu un figliolu, u so amatu, u mandò ancu l'ultimu
à elli, dicendu: Rivereranu u mo figliolu.
12:7 Ma quelli vignaghjoli dissenu trà di elli: "Questu hè l'eredi. venite, lascia
uccidemu lu, è l'eredità sarà nostra.
12:8 È u pigghiaru, è uccisu, è u cacciatu fora di a vigna.
12:9 Chì sarà dunque u signore di a vigna? ellu vinarà è
distrugge i vignaghjoli, è darà a vigna à l'altri.
12:10 È ùn avete micca leghje sta Scrittura; A petra chì i custruttori
rifiutatu hè diventatu u capu di u cantonu:
12:11 Questu hè statu fattu di u Signore, è hè maravigghiusu in i nostri ochji?
12:12 È circaru à chjappà nantu à ellu, ma teme u populu, perch'elli sapia.
ch'ellu avia parlatu a paràbula contru à elli ; è u lasciò, è si n'andò
u so modu.
12:13 È li mannanu certi di i Farisei è di l'Erodiani
pigliallu in e so parolle.
12:14 È quand'elli sò ghjunti, li disse: "Maestru, sapemu chì tù
Sò veru, è ùn si preoccupa micca di l'omu: perchè ùn cunsiderà micca a persona
l'omi, ma insegna a via di Diu in verità: Hè licite di dà tributu
à Cesare, o micca?
12:15 Semu da noi, o ùn avemu da dà? Ma ellu, sapendu a so ipocrisia,
li disse : Perchè mi tentate ? portami un centesimu, ch’o possu vede.
12:16 È li purtò. È li disse: Quale hè sta maghjina è
iscrizzione ? È li dissenu: Di Cesare.
12:17 È Ghjesù, rispunnendu, li disse: "Rendete à Cesare e cose chì sò
di Cesare, è à Diu e cose chì sò di Diu. È si maravigliavanu
ellu.
12:18 Allora, i Sadducei, chì dicenu chì ùn ci hè micca risurrezzione.
è li dumandò, dicendu:
12:19 Maestru, Mosè ci hà scrittu: "Se u fratellu di l'omu mori, è lascia a so moglia.
daretu à ellu, è ùn lascia micca figlioli, chì u so fratellu piglia u so
moglia, è susciteghja a sumente à u so fratellu.
12:20 Ora, ci eranu sette fratelli, è u primu pigliò una moglia, è mori
senza sumente.
12:21 È u sicondu a pigliò, è morse, è ùn lasciò nimu
terzu ancu.
12:22 È i sette l'avianu, è ùn lassò micca sumente
dinù.
12:23 In a risurrezzione dunque, quandu si risuscitarà, a so moglia
ella sia di elli? perchè i sette l'avianu in moglia.
12:24 Ghjesù li rispose: "Ùn vi sbagliate micca, perchè sì.
Ùn cunnosci micca e Scritture, nè u putere di Diu?
12:25 Per quandu si risuscitarà da i morti, ùn si maritari, nè sò
datu in u matrimoniu; ma sò cum'è l'anghjuli chì sò in u celu.
12:26 È in quantu à i morti, ch'elli risuscitanu: ùn avete micca lettu in u libru
di Mosè, cumu in a machja, Diu li hà parlatu, dicendu: Sò u Diu di
Abraham, è u Diu d'Isaac, è u Diu di Ghjacobbu?
12:27 Ùn hè micca u Diu di i morti, ma u Diu di i vivi
fate assai sbagli.
12:28 È ghjunse unu di i scribi, è, dopu avè intesu li ragiunà inseme.
è, avendu chì li avia rispostu bè, li dumandò: Quale hè
primu cumandamentu di tutti ?
12:29 Ghjesù li rispose: "U primu di tutti i cumandamenti hè: "Senti, o
Israele; U Signore u nostru Diu hè un Signore:
12:30 È tu amuri u Signore, u to Diu, cù tuttu u to core, è cù tutti
a to ànima, è cù tutta a to mente, è cù tutte e to forza: questu hè u
primu cumandamentu.
12:31 È u sicondu hè cum'è, vale à dì questu, "Tu amuri u to vicinu cum'è
voi stessu. Ùn ci hè nimu altru cumandamentu più grande di questi.
12:32 È u scriba li disse: "Bè, Maestru, avete dettu a verità.
perchè ci hè un Diu; è ùn ci hè altru chè ellu:
12:33 È à amà cù tuttu u core, è cù tuttu u intelligenza, è
cù tutta l'ànima, è cù tutte e forze, è amà u so vicinu
cum'è ellu stessu, hè più di tutti l'olocaustu è i sacrifici.
12:34 È, quandu Ghjesù, videndu ch'ellu hà rispostu in modu discretu, li disse: "Tu.
ùn sò micca luntanu da u regnu di Diu. È nimu dopu ùn hà osatu dumandà ellu
ogni dumanda.
12:35 È Ghjesù, rispose, è disse, mentre ch'ellu insignava in u tempiu, "Cumu dì lu
scribi chì Cristu hè u figliolu di David?
12:36 Perchè David stessu hà dettu da u Spìritu Santu, "U Signore hà dettu à u mo Signore, Siate".
tu à a mo diritta, finu à ch'e aghju fattu i to nemichi u to sgabello.
12:37 David ellu stessu u chjama u Signore. è induve hè dunque u so figliolu ?
È a ghjente cumuna l'hà intesu cun piacè.
12:38 È li disse in a so duttrina, "Guardate di i scribi, chì amanu.
per andà in vestiti longu, è amassi i saluti in i mercati,
12:39 È i sedi principali in i sinagoghe, è i stanzi più altu
feste :
12:40 Chì divoranu e case di e veduve, è, per una pretesa, facenu longu preghiere.
riceverà più dannazione.
12:41 È Ghjesù s'assittò di fronte à u tesoru, è vidia cum'è u pòpulu ghjittassi
soldi in u tesoru: è parechji chì eranu ricchi scacciò in assai.
12:42 È ghjunse una vedova povera, è hà ghjuntu dui acari.
fà un farthing.
12:43 È chjamò à ellu i so discìpuli, è li disse: "Da veru dicu.
à voi, chì sta povera vedova hà messu in più di tutti quelli chì
anu gettatu in u tesoru:
12:44 Per tuttu ciò ch'elli s'hè fattu in a so abbundanza. ma ella di u so desideriu hà fattu
mette in tuttu ciò ch'ella avia, ancu tutta a so vita.