Marcu 4:1 È cuminciò à insignà à u latu di u mare iddu una grande multitùdine, cusì ch'ellu intrì in una nave, è si pusò in u mare; è tutta a multitùdine era vicinu à u mare nantu à a terra. 4:2 È li hà insignatu assai cose cù parabole, è li disse in u so duttrina, 4:3 Ascoltate; Eccu, un seminatore surtì à suminà: 4:4 È avvene chì, mentre ch'ellu suminava, certi cascò in u latu di a strada i galli di l'aria sò ghjunti è l'anu divoratu. 4:5 È certi cascò nantu à a terra petrifica, induve ùn avia assai terra. è subitu spuntò, perchè ùn avia micca prufundità di terra: 4:6 Ma quandu u sole s'arrizzò, era scorched; è perchè ùn avia micca radica, hè secca. 4:7 Qualchidunu cascò à mezu à e spine, è e spine criscinu, è u sufocà. ùn hà micca datu frutti. 4:8 È altri cascò nantu à a bona terra, è hà datu frutti chì spuntavanu aumentatu; è hà purtatu fora, una trenta, una sessanta, è una una centu. 4:9 È li disse: "Quellu chì hà l'arechje per sente, ch'ellu sente. 4:10 È quand'ellu era solu, quelli chì eranu vicinu à ellu cù i dodici dumandò ellu a parabola. 4:11 È li disse:, "A voi hè datu à cunnosce u misteru di u Regnu di Diu: ma à quelli chì sò fora, tutte e cose sò fattu in parabole: 4:12 Chì, videndu si pò vede, è micca perceive. è sentendu si sentenu, è ùn capisce; affinchì in ogni mumentu si deve esse cunvertiti, è u so li peccati deve esse pardunatu. 4:13 È li disse: "Ùn cunnosci micca sta paràbula? e comu poi cunnosce tutte e parabole? 4:14 U suminatore sumina a parolla. 4:15 E sti sò elli à u latu di a strada, induve a parolla hè suminata. ma quandu anu intesu, Satanassu vene subitu, è piglia a parolla chì hè stata suminata in i so cori. 4:16 E sti sò ancu quelli chì sò suminati in terra petrifica. quale, quandu anu intesu a parolla, riceve immediatamente cun gioia; 4:17 È ùn anu micca radiche in elli stessi, è cusì persiste, ma per un tempu. quandu l'afflizione o a persecuzione sorge per causa di a parolla, subitu sò offesi. 4:18 E sti sò quelli chì sò suminati à mezu à i spine. cum'è sente a parolla, 4:19 È a cura di stu mondu, è u ingannu di ricchezza, è u i brami d'altre cose chì entranu, soffocà a parolla, è diventa senza fruttu. 4:20 E sti sò quelli chì sò suminati nantu à a terra bona. cum'è sente a parolla, è ricevelu, è dà fruttu, un trenta volte, un altru sessanta, è qualchi centu. 4:21 È li disse: "Hè una cannila purtata à mette sottu à un machja, o sottu à un lettu? è micca esse stallatu nantu à un candele ? 4:22 Per ùn ci hè nunda ammucciatu, chì ùn deve esse manifestatu. nè era nè cosa tenuta sicreta, ma chì deve vene à l'esteru. 4:23 Sè qualchissia hà l'arechje à sente, ch'ellu sente. 4:24 È li disse: "Fighjate à ciò chì vo avete intesu misura, serà misurata à voi, è à voi chì intesu serà più datu. 4:25 Per quellu chì hà, à ellu serà datu, è quellu chì ùn hà, da ellu serà pigliatu ancu ciò chì hà. 4:26 È disse:, "Cusì hè u regnu di Diu, cum'è s'è un omu avissi a lanciari sumenti a terra; 4:27 È duverebbe dorme, è risurrezzione di notte è di ghjornu, è a sumente duveria primavera è cresce, ùn sapi micca cumu. 4:28 Per a terra dà fruttu di sè stessu. prima a lama, poi u orechja, dopu chì u granu pienu in l'arechja. 4:29 Ma quandu u fruttu hè purtatu fora, subitu si mette in lu falce, perchè a cugliera hè ghjunta. 4:30 È disse:, "Induve avemu da paragunà u regnu di Diu? o cun quale paragone l'avemu à paragunà ? 4:31 Hè cum'è un granu di mustarda, chì, quandu hè suminatu in terra,. hè menu di tutte e sementi chì sò in a terra: 4:32 Ma quandu hè suminatu, cresce, è diventa più grande chè tutte e erbe. è spara grandi rami; per chì l'acelli di l'aria ponu allughjà sottu à l'ombra. 4:33 È cù parechje parabole, li disse a parolla, cum'è elli capace di sente. 4:34 Ma senza parabola ùn li parlava micca, è quandu eranu solu. spiegò tutte e cose à i so discìpuli. 4:35 È u listessu ghjornu, quandu era ghjunta a sera, li disse: "Avemu". passà à l'altra parte. 4:36 È quand'elli avianu mandatu a ghjente, u pigliò cum'è ellu in a nave. È c'era ancu cun ellu altre picculi navi. 4:37 È s'arrizzò una grande tempesta di ventu, è l 'onde batte in u bastimentu. cusì ch'ellu era avà pienu. 4:38 È ch'ellu era in a parte trasversale di u bastimentu, dorme nantu à un cuscinu. Svegliatelu, è dite à ellu : Maestru, ùn vi interessa micca chì noi perimu ? 4:39 È s'arrizzò, rimproverò u ventu, è disse à u mare: "Pace, sia. ancora. È u ventu cessò, è ci era una grande calma. 4:40 È li disse: "Perchè vo site tantu paura? cumu hè chì ùn avete micca fede? 4:41 È si scantavanu assai, è si dissi unu à l 'àutru, "Chì manera di omu hè questu, chì ancu u ventu è u mare ubbidiscenu ?