Marcu
4:1 È cuminciò à insignà à u latu di u mare
iddu una grande multitùdine, cusì ch'ellu intrì in una nave, è si pusò in u
mare; è tutta a multitùdine era vicinu à u mare nantu à a terra.
4:2 È li hà insignatu assai cose cù parabole, è li disse in u so
duttrina,
4:3 Ascoltate; Eccu, un seminatore surtì à suminà:
4:4 È avvene chì, mentre ch'ellu suminava, certi cascò in u latu di a strada
i galli di l'aria sò ghjunti è l'anu divoratu.
4:5 È certi cascò nantu à a terra petrifica, induve ùn avia assai terra. è
subitu spuntò, perchè ùn avia micca prufundità di terra:
4:6 Ma quandu u sole s'arrizzò, era scorched; è perchè ùn avia micca radica, hè
secca.
4:7 Qualchidunu cascò à mezu à e spine, è e spine criscinu, è u sufocà.
ùn hà micca datu frutti.
4:8 È altri cascò nantu à a bona terra, è hà datu frutti chì spuntavanu
aumentatu; è hà purtatu fora, una trenta, una sessanta, è una una
centu.
4:9 È li disse: "Quellu chì hà l'arechje per sente, ch'ellu sente.
4:10 È quand'ellu era solu, quelli chì eranu vicinu à ellu cù i dodici dumandò
ellu a parabola.
4:11 È li disse:, "A voi hè datu à cunnosce u misteru di u
Regnu di Diu: ma à quelli chì sò fora, tutte e cose sò
fattu in parabole:
4:12 Chì, videndu si pò vede, è micca perceive. è sentendu si sentenu,
è ùn capisce; affinchì in ogni mumentu si deve esse cunvertiti, è u so
li peccati deve esse pardunatu.
4:13 È li disse: "Ùn cunnosci micca sta paràbula? e comu poi
cunnosce tutte e parabole?
4:14 U suminatore sumina a parolla.
4:15 E sti sò elli à u latu di a strada, induve a parolla hè suminata. ma quandu
anu intesu, Satanassu vene subitu, è piglia a parolla chì
hè stata suminata in i so cori.
4:16 E sti sò ancu quelli chì sò suminati in terra petrifica. quale, quandu
anu intesu a parolla, riceve immediatamente cun gioia;
4:17 È ùn anu micca radiche in elli stessi, è cusì persiste, ma per un tempu.
quandu l'afflizione o a persecuzione sorge per causa di a parolla, subitu
sò offesi.
4:18 E sti sò quelli chì sò suminati à mezu à i spine. cum'è sente a parolla,
4:19 È a cura di stu mondu, è u ingannu di ricchezza, è u
i brami d'altre cose chì entranu, soffocà a parolla, è diventa
senza fruttu.
4:20 E sti sò quelli chì sò suminati nantu à a terra bona. cum'è sente a parolla,
è ricevelu, è dà fruttu, un trenta volte, un altru sessanta, è
qualchi centu.
4:21 È li disse: "Hè una cannila purtata à mette sottu à un machja, o
sottu à un lettu? è micca esse stallatu nantu à un candele ?
4:22 Per ùn ci hè nunda ammucciatu, chì ùn deve esse manifestatu. nè era nè
cosa tenuta sicreta, ma chì deve vene à l'esteru.
4:23 Sè qualchissia hà l'arechje à sente, ch'ellu sente.
4:24 È li disse: "Fighjate à ciò chì vo avete intesu
misura, serà misurata à voi, è à voi chì intesu serà più
datu.
4:25 Per quellu chì hà, à ellu serà datu, è quellu chì ùn hà, da ellu
serà pigliatu ancu ciò chì hà.
4:26 È disse:, "Cusì hè u regnu di Diu, cum'è s'è un omu avissi a lanciari sumenti
a terra;
4:27 È duverebbe dorme, è risurrezzione di notte è di ghjornu, è a sumente duveria primavera è
cresce, ùn sapi micca cumu.
4:28 Per a terra dà fruttu di sè stessu. prima a lama, poi u
orechja, dopu chì u granu pienu in l'arechja.
4:29 Ma quandu u fruttu hè purtatu fora, subitu si mette in lu
falce, perchè a cugliera hè ghjunta.
4:30 È disse:, "Induve avemu da paragunà u regnu di Diu? o cun quale
paragone l'avemu à paragunà ?
4:31 Hè cum'è un granu di mustarda, chì, quandu hè suminatu in terra,.
hè menu di tutte e sementi chì sò in a terra:
4:32 Ma quandu hè suminatu, cresce, è diventa più grande chè tutte e erbe.
è spara grandi rami; per chì l'acelli di l'aria ponu allughjà
sottu à l'ombra.
4:33 È cù parechje parabole, li disse a parolla, cum'è elli
capace di sente.
4:34 Ma senza parabola ùn li parlava micca, è quandu eranu solu.
spiegò tutte e cose à i so discìpuli.
4:35 È u listessu ghjornu, quandu era ghjunta a sera, li disse: "Avemu".
passà à l'altra parte.
4:36 È quand'elli avianu mandatu a ghjente, u pigliò cum'è ellu
in a nave. È c'era ancu cun ellu altre picculi navi.
4:37 È s'arrizzò una grande tempesta di ventu, è l 'onde batte in u bastimentu.
cusì ch'ellu era avà pienu.
4:38 È ch'ellu era in a parte trasversale di u bastimentu, dorme nantu à un cuscinu.
Svegliatelu, è dite à ellu : Maestru, ùn vi interessa micca chì noi perimu ?
4:39 È s'arrizzò, rimproverò u ventu, è disse à u mare: "Pace, sia.
ancora. È u ventu cessò, è ci era una grande calma.
4:40 È li disse: "Perchè vo site tantu paura? cumu hè chì ùn avete micca
fede?
4:41 È si scantavanu assai, è si dissi unu à l 'àutru, "Chì manera di omu
hè questu, chì ancu u ventu è u mare ubbidiscenu ?