Marcu
2:1 È, dopu à qualchì ghjornu, intrì in Capernaum. è era rumore
ch'ellu era in casa.
2:2 È subbitu assai sò stati riuniti, tantu ch'ellu ùn ci era
stanza per riceve elli, nò, micca tantu quantu à a porta: è pridicava
a parolla à elli.
2:3 È ghjunsenu à ellu, purtendu unu malatu di paralisi, chì era purtatu
di quattru.
2:4 È quand'elli ùn pudianu avvicinà à ellu per a stampa, si scuparu
u tettu duv'ellu era: è quandu l'avianu rottu, falanu
lettu duv'ellu stavanu i malati di paralisi.
2:5 Quandu Ghjesù hà vistu a so fede, disse à u paraliticu: "Figliu, u to.
i peccati ti sia pardunatu.
2:6 Ma c'eranu certi di i scribi à pusà, è ragiunà
i so cori,
2:7 Perchè stu omu parla cusì blasphemies? quale pò pardunà i piccati, ma Diu
solu?
2:8 È subitu, quandu Ghjesù hà capitu in u so spiritu ch'elli ragiunavanu cusì
Dentru elli, li disse: Perchè ragiunate queste cose in u vostru
cori?
2:9 S'ellu hè più faciuli à dì à i malati di u paralisi, i so piccati
ti pirdunu; o di dì : Alzate, pigliate u to lettu è marchja ?
2:10 Ma chì vo pudete sapè chì u Figliolu di l'omu hà u putere in terra à pardunà
i peccati, (dice à i paralisi,)
2:11 A vi dicu: "Arrisate, è pigliate u to lettu, è vai in u vostru modu.
casa.
2:12 È subitu si alzò, pigliò u lettu, è si n'andò davanti à elli
tuttu; tantu ch'elli eranu tutti maravigliati, è glurificavanu à Diu, dicendu: Noi
mai vistu nantu à sta moda.
2:13 È si n'andò di novu à u latu di u mare. è tutta a multitùdine si ritrova
à ellu, è li insignò.
2:14 È mentre passava, hà vistu à Levi, u figliolu di Alfeu, à pusà
riceve l'abitudine, è li disse: Seguimi. È si alzò è
u seguitava.
2:15 È hè accadutu chì, mentre Ghjesù si pusò à manghjà in a so casa, parechji
Publicans et pécheurs s'assirent aussi avec Jésus et ses disciples :
perchè ci era parechje, è u seguitanu.
2:16 È quandu i scribi è i Farisei u vittiru manghjatu cù i publicani
peccatori, dissenu à i so discìpuli : Cumu hè ch'ellu manghja ?
beie cù i publicani è i peccatori ?
2:17 Quandu Ghjesù hà intesu, disse à elli: "Quali chì sò sani ùn anu micca
bisognu di u duttore, ma quelli chì sò malati: ùn sò vinutu à chjamà u
ghjusti, ma i peccatori à u pentimentu.
2:18 È i discìpuli di Ghjuvanni è di i Farisei, dighjunu
Venite à dì à ellu: Perchè i discìpuli di Ghjuvanni è di i Farisei
digiunu, ma i to discìpuli ùn digiunate micca?
2:19 È Ghjesù li disse:, "I figlioli di a sposi, pò esse digiunatu.
mentre u sposu hè cun elli? sempre ch'elli anu u sposu
cun elli, ùn ponu micca fast.
2:20 Ma i ghjorni vinaranu, quandu u sposu sarà pigliatu
elli, è tandu digiunaranu in quelli ghjorni.
2:21 Nimu ùn cuce ancu un pezzu di tela nova nantu à un vechju vistitu;
U pezzu chì l'hà riempitu piglia u vechju, è a lucazione hè fatta
peggiu.
2:22 È nimu ùn mette vinu novu in vechji buttigli, altrimenti u vinu novu
scoppiu i buttigli, è u vinu hè spulsatu, è i buttigli saranu
marred: ma u vinu novu deve esse misu in buttigli novi.
2:23 È hè accadutu ch'ellu passava à traversu i campi di granu in u sabatu
ghjornu; è i so discìpuli cuminciaru, mentre andavanu, à caccià e spighe di granu.
2:24 È i Farisei li dissenu: "Eccu, perchè fà in u sabbatu.
ciò chì ùn hè licite ?
2:25 È li disse: "Ùn avete mai lettu ciò chì David hà fattu, quand'ellu avia
bisognu, è avia fami, ellu, è quelli chì eranu cun ellu ?
2:26 Cumu si n'andò in a casa di Diu in i ghjorni di Abiathar, l'altu
prete, è hà manghjatu i pani di l'offerta, chì ùn hè micca licite di manghjà, ma per
i preti, è hà datu ancu à quelli chì eranu cun ellu ?
2:27 È li disse: "U sàbatu hè statu fattu per l'omu, è micca l'omu per l'omu".
sabbatu:
2:28 Dunque, u Figliolu di l'omu hè ancu u Signore di u sàbatu.