Lamenti 4:1 Cumu l'oru hè diventatu scuru! cumu si cambia l'oru più fine ! lu petre di u santuariu sò versati in cima di ogni strada. 4:2 I figlioli preziosi di Sion, paragunabili à l'oru finitu, cumu sò stimatu cum'è brocche di terra, u travagliu di e mani di u pignaru ! 4:3 Ancu i mostri di u mare tiranu fora u pettu, danu sughjendu i so ghjovani quelli: a figliola di u mo pòpulu hè diventata crudele, cum'è l'struzzi in u desertu. 4:4 A lingua di u zitellu suttatu cleaveth à u tettu di a so bocca sete : i zitelli dumandanu u pane, è nimu ùn li rompe. 4:5 Quelli chì anu pastu dilicatu sò desolati in i carrughji furent élevés dans des poussières écarlates à l'étreinte. 4:6 Per a punizioni di l'iniquità di a figliola di u mo pòpulu hè più grande cà a punizioni di u peccatu di Sodoma, chì hè statu abbattutu cum'è in un mumentu, è nisuna mani stava nantu à ella. 4:7 I so Nazarites eranu più puri cà a neve, eranu più bianchi di u latti Era più rossu di corpu chè rubini, a so lucidatura era di zaffiro: 4:8 U so visu hè più neru chè un carbone; ùn sò micca cunnisciuti in i carrughji: a so pelle si attacca à i so ossi; hè secca, hè diventatu cum'è a bastone. 4:9 Quelli chì sò uccisi cù a spada sò megliu cà quelli chì sò ammazzati cù a fame: per questi pinu luntanu, sbattutu per mancanza di u frutti di u campu. 4:10 E mani di e donne di pietà sò sodden i so figlioli: eranu a so carne in a distruzzione di a figliola di u mo pòpulu. 4:11 U Signore hà fattu a so furia. hà versatu a so feroce furia, è hà accesu un focu in Sion, è hà divoratu i so fundamenti. 4:12 I rè di a terra, è tutti l 'abitanti di u mondu, ùn avissi anu cridutu chì l'avversu è l'inimitu duveranu entre in e porte di Ghjerusalemme. 4:13 Per i piccati di i so prufeti, è l'iniquità di i so sacrificadori, chì hà versatu u sangue di i ghjusti in mezu à ella, 4:14 Anu vagabondu cum'è cechi in i carrughji, si sò contaminati elli stessi cù u sangue, cusì chì l'omi ùn pudianu tuccà i so vistimenti. 4:15 Iddi gridò à elli:, "Voi partì!" hè impuru; partì, parte, toccu micca: quand'elli fughjenu è s'eranu, dissenu à mezu à i pagani: Iddi ùn ci starà più. 4:16 A rabbia di u Signore li hà spartutu. ùn li cunsidererà più : ùn anu rispettu micca e persone di i preti, ùn anu favuritu micca u anziani. 4:17 In quantu à noi, i nostri ochji ùn anu ancu fallutu per u nostru aiutu vanu. anu fighjatu per una nazione chì ùn ci pudia salvà. 4:18 Caccianu i nostri passi, chì ùn pudemu micca andà in i nostri carrughji: a nostra fine hè vicinu. i nostri ghjorni sò compiuti; perchè a nostra fine hè ghjunta. 4:19 I nostri persecutors sò più veloci chè l'aquile di u celu, perseguite noi nantu à e muntagne, ci anu aspittatu in u desertu. 4:20 U soffiu di i nostri narici, u untu di u Signore, fù pigliatu in u so fossi, di quale avemu dettu: Sottu à a so ombra camperemu trà i pagani. 4:21 Rallegra, è esse cuntentu, o figliola di Edom, chì abita in u paese di Uz; a tazza passa ancu à tè: sarete ubriacu, è ti farà nudu. 4:22 U castigo di a to iniquità hè cumpletu, o figliola di Sion. ellu Ùn ti purterà più in prigionia: visitarà u to iniquità, o figlia di Edom! scoprerà i to piccati.