Lamenti
4:1 Cumu l'oru hè diventatu scuru! cumu si cambia l'oru più fine ! lu
petre di u santuariu sò versati in cima di ogni strada.
4:2 I figlioli preziosi di Sion, paragunabili à l'oru finitu, cumu sò
stimatu cum'è brocche di terra, u travagliu di e mani di u pignaru !
4:3 Ancu i mostri di u mare tiranu fora u pettu, danu sughjendu i so ghjovani
quelli: a figliola di u mo pòpulu hè diventata crudele, cum'è l'struzzi in
u desertu.
4:4 A lingua di u zitellu suttatu cleaveth à u tettu di a so bocca
sete : i zitelli dumandanu u pane, è nimu ùn li rompe.
4:5 Quelli chì anu pastu dilicatu sò desolati in i carrughji
furent élevés dans des poussières écarlates à l'étreinte.
4:6 Per a punizioni di l'iniquità di a figliola di u mo pòpulu hè
più grande cà a punizioni di u peccatu di Sodoma, chì hè statu abbattutu cum'è
in un mumentu, è nisuna mani stava nantu à ella.
4:7 I so Nazarites eranu più puri cà a neve, eranu più bianchi di u latti
Era più rossu di corpu chè rubini, a so lucidatura era di zaffiro:
4:8 U so visu hè più neru chè un carbone; ùn sò micca cunnisciuti in i carrughji:
a so pelle si attacca à i so ossi; hè secca, hè diventatu cum'è a
bastone.
4:9 Quelli chì sò uccisi cù a spada sò megliu cà quelli chì sò ammazzati
cù a fame: per questi pinu luntanu, sbattutu per mancanza di u
frutti di u campu.
4:10 E mani di e donne di pietà sò sodden i so figlioli: eranu
a so carne in a distruzzione di a figliola di u mo pòpulu.
4:11 U Signore hà fattu a so furia. hà versatu a so feroce
furia, è hà accesu un focu in Sion, è hà divoratu
i so fundamenti.
4:12 I rè di a terra, è tutti l 'abitanti di u mondu, ùn avissi
anu cridutu chì l'avversu è l'inimitu duveranu entre in
e porte di Ghjerusalemme.
4:13 Per i piccati di i so prufeti, è l'iniquità di i so sacrificadori, chì
hà versatu u sangue di i ghjusti in mezu à ella,
4:14 Anu vagabondu cum'è cechi in i carrughji, si sò contaminati
elli stessi cù u sangue, cusì chì l'omi ùn pudianu tuccà i so vistimenti.
4:15 Iddi gridò à elli:, "Voi partì!" hè impuru; partì, parte, toccu
micca: quand'elli fughjenu è s'eranu, dissenu à mezu à i pagani: Iddi
ùn ci starà più.
4:16 A rabbia di u Signore li hà spartutu. ùn li cunsidererà più :
ùn anu rispettu micca e persone di i preti, ùn anu favuritu micca u
anziani.
4:17 In quantu à noi, i nostri ochji ùn anu ancu fallutu per u nostru aiutu vanu.
anu fighjatu per una nazione chì ùn ci pudia salvà.
4:18 Caccianu i nostri passi, chì ùn pudemu micca andà in i nostri carrughji: a nostra fine hè vicinu.
i nostri ghjorni sò compiuti; perchè a nostra fine hè ghjunta.
4:19 I nostri persecutors sò più veloci chè l'aquile di u celu, perseguite
noi nantu à e muntagne, ci anu aspittatu in u desertu.
4:20 U soffiu di i nostri narici, u untu di u Signore, fù pigliatu in u so
fossi, di quale avemu dettu: Sottu à a so ombra camperemu trà i pagani.
4:21 Rallegra, è esse cuntentu, o figliola di Edom, chì abita in u paese di
Uz; a tazza passa ancu à tè: sarete ubriacu,
è ti farà nudu.
4:22 U castigo di a to iniquità hè cumpletu, o figliola di Sion. ellu
Ùn ti purterà più in prigionia: visitarà u to
iniquità, o figlia di Edom! scoprerà i to piccati.