Lamenti
2:1 Cumu u Signore hà cupertu a figliola di Sion cù una nuvola in u so
furia, è fala da u celu à a terra a bellezza d'Israele,
è ùn hà micca ricurdatu u so sgabello in u ghjornu di a so còllera !
2:2 U Signore hà inghiottitu tutte e abitazioni di Ghjacobbu, è ùn hà micca
pietà : hà abbattutu in a so còllera i forti teni di u
figlia di Ghjuda; li hà fattu falà in terra : hà
inquinatu u regnu è i so prìncipi.
2:3 In u so furore, hà tagliatu tuttu u cornu d'Israele
tira a manu diritta da davanti à u nemicu, è brusgiò contru
Ghjacobbu cum'è un focu ardente, chì divora intornu.
2:4 Hà piegatu u so arcu, cum'è un nemicu, si stò cù a manu diritta cum'è un
l'avversariu, è tumbò tutti quelli chì eranu piacevuli à l'ochju in u tabernaculu
di a figliola di Sion : hà spulatu a so furia cum'è u focu.
2:5 L'Eternu era cum'è un nemicu: hà inghiottitu Israele, hà inghiottitu.
su tutti i so palazzi: hà distruttu i so forti, è hà
cresce in a figliola di Ghjuda luttu è lamentu.
2:6 È hà pigliatu viulentemente u so tabernaculu, cum'è s'ellu era di a
giardinu: hà distruttu i so lochi di l'assemblea: u Signore hà
hà fattu chì e feste solenni è i sabbati sò scurdati in Sion, è hà
disprezzatu in l'indignazione di a so còllera u rè è u prete.
2:7 U Signore hà cacciatu u so altare, hà aborritu u so santuariu.
hà datu in manu di i nemici i muri di i so palazzi; elli
anu fattu un sonu in a casa di u Signore, cum'è in u ghjornu di un solenni
festa.
2:8 U Signore hà pensatu à distrughje u muru di a figliola di Sion
hà stendu una linea, ùn hà micca ritiratu a so manu
distrughjendu : dunque fece lamentà u muru è u muru ; elli
languide inseme.
2:9 E so porte sò affundate in terra; l'hà distruttu è ruttu
bars : u so rè è i so prìncipi sò trà i Gentili : a lege hè micca
più; I so prufeti ùn trovanu ancu una visione da u Signore.
2:10 L'anziani di a figliola di Sion, à pusà nantu à a terra, è mantene
silenziu : anu cacciatu a polvara nantu à a testa ; anu cinghje
elli stessi cun sacchi: e vergini di Ghjerusalemme pendenu i so
testa à a terra.
2:11 I mo ochji ùn mancanu di lacrime, i mo visci sò turbati, u mo fegatu hè versatu.
nantu à a terra, per a distruzzione di a figliola di u mo pòpulu;
picchì i zitelli è i lattelli svenuti in i carrughji di a cità.
2:12 Dicenu à e so mamma, "Induve hè u granu è u vinu?" quand'elli svenuti cum'è
i feriti in i carrughji di a cità, quandu a so ànima era versata
in u pettu di a so mamma.
2:13 Chì cosa mi pigghiau a tistimunianza per voi? chì cosa mi pari
tè, figlia di Ghjerusalemme ? ciò ch'e aghju uguale à tè, per pudè
ti consolati, o vergine figliola di Sion ? perchè a to violazione hè grande cum'è
u mare : quale ti pò guarì ?
2:14 I vostri prufeti anu vistu cose vane è stupidu per voi, è anu vistu
Ùn hà scupertu a to iniquità, per alluntanassi a to prigionia; ma aghju vistu
per voi falsi carichi è cause di esiliu.
2:15 Tutti quelli chì passanu, batte a so mani à tè. sibilanu è scuzzulate u capu
à a figliola di Ghjerusalemme, dicendu: Hè questa a cità chì l'omi chjamanu The
perfezzione di a bellezza, A gioia di a terra sana ?
2:16 Tutti i to nimici anu apertu a so bocca contru à tè: ch'elli sibila è
stringhje i denti : si dicenu : L’avemu inghiottita : di sicuru, questu hè
u ghjornu chì avemu cercatu; avemu trovu, avemu vistu.
2:17 U Signore hà fattu ciò ch'ellu avia pensatu. hà rializatu a so parolla
ch'ellu avia urdinatu in i ghjorni di l'anticu: hà sbulicatu, è hà
micca pietà: è hà fattu rallegra u to nemicu per tè, hà
mette u cornu di i to avversari.
2:18 U so core gridò à u Signore, O muru di a figliola di Sion, lasciate
e lacrime scorrenu cum'è un fiumu ghjornu è notte : ùn ti dà riposu ; lasciate micca
u pumu di u to ochju cessà.
2:19 Arise, gridà in a notte: à u principiu di i watches pour out
U to core cum'è l'acqua davanti à a faccia di u Signore: alza e to mani
versu ellu per a vita di i to figlioli, chì soffrenu di fami
u cima di ogni strada.
2:20 Eccu, o Signore, è cunsiderà à quale avete fattu questu. Serà
E donne manghjanu u so fruttu, è i zitelli di un span longu ? duverà u prete è
u prufeta esse uccisu in u santuariu di u Signore ?
2:21 U ghjovanu è i vechji si trovanu in terra in i carrughji: i mo vergini è
i mo ghjovani sò cascati da a spada; l'avete uccisu in u ghjornu di
a to rabbia; avete tombu, è micca pietà.
2:22 Avete chjamatu cum'è in un ghjornu sulenni u mo terrori intornu, cusì chì in
u ghjornu di l'ira di u Signore, nimu ùn hè scappatu nè restatu: quelli chì aghju
fasciatu è allevatu u mo nemicu hà consumatu.