Ghjona
3:1 È a parolla di u Signore ghjunse à Ghjona a seconda volta, dicendu:
3:2 Alzate, andate à Ninive, a grande cità, è annunziate
pridichendu chì ti dicu.
3:3 Allora Giona si alzò, è andò à Ninive, secondu a parolla di u
SIGNORE. Avà Ninive era una cità assai grande di viaghju di trè ghjorni.
3:4 È Ghjuna cuminciò à entre in a cità un ghjornu di viaghju, è gridava:
è disse: Ancora quaranta ghjorni, è Ninive serà sfondata.
3:5 Allora u pòpulu di Ninive hà cridutu à Diu, è pruclamatu un digiunu, è mette nantu
sacchi, da i più grandi à i più minimi.
3:6 Perchè a parolla hè ghjunta à u rè di Ninive, è si alzò da u so tronu.
et il s'éloigna de sa robe, le couvrit de sac et s'assit
in cendra.
3:7 È hà fattu esse pruclamatu è publicatu à traversu Ninive
decretu di u rè è di i so nobili, dicendu: Ùn lasciate nè omu nè bestia,
Bovini nè greggi, tastà nunda : ch'elli ùn pascenu, nè beie acqua :
3:8 Ma chì l'omu è a bestia esse cupertu di saccu, è chiancianu forti
Diu: iè, ch'elli turnanu ognunu da a so cattiva strada, è da u
viulenza chì hè in e so mani.
3:9 Quale pò dì s'è Diu vi turnarà, è pintiti, è turnari luntanu da u so feroce
rabbia, chì ùn peremu micca?
3:10 È Diu hà vistu e so opere, chì si vultonu da u so caminu. è Diu
si pentì di u male, ch'ellu avia dettu ch'ellu li faria; è
ùn hà micca fattu.