Job
14:1 L'omu chì hè natu da una donna hè di pochi ghjorni, è piena di prublemi.
14:2 Esce cum'è un fiore, è hè tagliatu;
ombra, è ùn cuntinueghja micca.
14:3 È tù apre i to ochji nant'à un tali unu, è mi porta à mè
ghjudiziu cun tè?
14:4 Quale pò purtà una cosa puri fora di un impuru? micca unu.
14:5 Videndu i so ghjorni sò dicisi, u numeru di i so mesi sò cun voi.
t'ai numinatu i so limiti ch'ellu ùn pò passà;
14:6 Turnate da ellu, ch'ellu pò riposu, finu à ch'ellu hà da compie, cum'è un
hireling, u so ghjornu.
14:7 Perchè ci hè a speranza di un arbre, s'ellu hè tagliatu, chì si sprout
di novu, è chì u ramu teneru ùn cesserà.
14:8 Ancu s'è a so ràdica hè vechja in a terra, è a so radica morse
in terra;
14:9 Ma à traversu u profumu di l 'acqua, hà da spuntà, è purtà fora rami cum'è
una pianta.
14:10 Ma l'omu mori, è si perde.
hè ellu ?
14:11 Cum'è l'acque di u mare, è u diluviu si sguassate è si secca.
14:12 Allora l'omu si sdraia, è ùn s'alza, finu à chì u celu ùn ci hè più.
ùn si sveglierà, nè risuscitarà da u so sonnu.
14:13 O, ch'è tù mi piattassi in a tomba, chì tù mi guardà
sicretu, finu à chì a to còllera sia passata, chì mi nominassi un set
tempu, è ricurdate di mè !
14:14 Sè un omu mori, hà da campà di novu? tutti i ghjorni di u mo tempu stabilitu
Aspettaraghju, finu à chì u mo cambiamentu vene.
14:15 Voi vi chjamà, è ti rispondi: vi hannu un desideriu à u.
u travagliu di e to mani.
14:16 Per avà, vi cuntà i mo passi: ùn vi guardà u mo piccatu?
14:17 A mo trasgressione hè sigillata in un saccu, è voi cusitu u mio
iniquità.
14:18 È di sicuru, a muntagna chì fala, ùn hè micca, è u scogliu hè
cacciatu fora di u so locu.
14:19 L'acqui purtassi e petre: ti lavà e cose chì cresce
di a polvara di a terra; è tu distrugge a speranza di l'omu.
14:20 Tu vinci per sempre contru à ellu, è ellu passa.
faccia, è u manda via.
14:21 I so figlioli venenu à l'onore, è ùn sà micca. è sò purtati
bassu, ma ùn a percepisce micca da elli.
14:22 Ma a so carne nantu à ellu hà dulore, è a so ànima in ellu
piantà.