Job 14:1 L'omu chì hè natu da una donna hè di pochi ghjorni, è piena di prublemi. 14:2 Esce cum'è un fiore, è hè tagliatu; ombra, è ùn cuntinueghja micca. 14:3 È tù apre i to ochji nant'à un tali unu, è mi porta à mè ghjudiziu cun tè? 14:4 Quale pò purtà una cosa puri fora di un impuru? micca unu. 14:5 Videndu i so ghjorni sò dicisi, u numeru di i so mesi sò cun voi. t'ai numinatu i so limiti ch'ellu ùn pò passà; 14:6 Turnate da ellu, ch'ellu pò riposu, finu à ch'ellu hà da compie, cum'è un hireling, u so ghjornu. 14:7 Perchè ci hè a speranza di un arbre, s'ellu hè tagliatu, chì si sprout di novu, è chì u ramu teneru ùn cesserà. 14:8 Ancu s'è a so ràdica hè vechja in a terra, è a so radica morse in terra; 14:9 Ma à traversu u profumu di l 'acqua, hà da spuntà, è purtà fora rami cum'è una pianta. 14:10 Ma l'omu mori, è si perde. hè ellu ? 14:11 Cum'è l'acque di u mare, è u diluviu si sguassate è si secca. 14:12 Allora l'omu si sdraia, è ùn s'alza, finu à chì u celu ùn ci hè più. ùn si sveglierà, nè risuscitarà da u so sonnu. 14:13 O, ch'è tù mi piattassi in a tomba, chì tù mi guardà sicretu, finu à chì a to còllera sia passata, chì mi nominassi un set tempu, è ricurdate di mè ! 14:14 Sè un omu mori, hà da campà di novu? tutti i ghjorni di u mo tempu stabilitu Aspettaraghju, finu à chì u mo cambiamentu vene. 14:15 Voi vi chjamà, è ti rispondi: vi hannu un desideriu à u. u travagliu di e to mani. 14:16 Per avà, vi cuntà i mo passi: ùn vi guardà u mo piccatu? 14:17 A mo trasgressione hè sigillata in un saccu, è voi cusitu u mio iniquità. 14:18 È di sicuru, a muntagna chì fala, ùn hè micca, è u scogliu hè cacciatu fora di u so locu. 14:19 L'acqui purtassi e petre: ti lavà e cose chì cresce di a polvara di a terra; è tu distrugge a speranza di l'omu. 14:20 Tu vinci per sempre contru à ellu, è ellu passa. faccia, è u manda via. 14:21 I so figlioli venenu à l'onore, è ùn sà micca. è sò purtati bassu, ma ùn a percepisce micca da elli. 14:22 Ma a so carne nantu à ellu hà dulore, è a so ànima in ellu piantà.