Ghjeremia 47:1 A parolla di u Signore chì vinni à Ghjeremia u prufeta contru à u Filistei, prima chì Faraone sbatte Gaza. 47:2 Cusì dice u Signore. Eccu, l'acque suscitanu da u nordu, è saranu esse un diluviu chì sbocca, è sbulicà a terra, è tuttu ciò chì hè quì; a cità, è quelli chì l'abitanu: allora l'omi grideranu, è tutti l'abitanti di u paese uluranu. 47:3 À u rumore di u timbre di i zoccoli di i so cavalli forti, à u a corsa di i so carri, è à u rumore di e so rote, i babbi Ùn guarderà micca à i so figlioli per a debulezza di e mani; 47:4 Per via di u ghjornu chì vene à spoil tutti i Filistei, è à cutà caccià da Tiru è Sidone ogni aiutu chì resta, perchè u Signore vole spogliate i Filistei, u restu di u paese di Caftor. 47:5 A calvizie hè ghjunta nantu à Gaza; Ashkelon hè tagliatu cù u restu di a so valle : finu à quandu ti taglià ? 47:6 O spada di l'Eternu, finu à quandu vi sarà tranquillu? mette in opera ind’è u to fossu, riposa, è stà tranquillu. 47:7 Cumu si pò esse tranquillu, videndu u Signore hà datu una accusa contru Ashkelon, è contru à a riva di u mare? ci l'hà numinatu.