Ghjeremia 17:1 U peccatu di Ghjuda hè scrittu cù una penna di ferru, è cù u puntu di a diamante: hè incisu nantu à a tavola di u so core, è nantu à e corne di i vostri altari; 17:2 Mentre i so figlioli si ricordanu di i so altari è di i so boschetti arburi verdi nantu à l'alte colline. 17:3 O mo muntagna in u campu, daraghju a to sustanza è tuttu u vostru tesori à u spogliu, è i vostri alti locu per u peccatu, in tuttu u vostru cunfini. 17:4 È voi, ancu voi stessu, vi sguassate da u to patrimoniu chì I. t'hà datu; è ti faraghju à serve i to nemici in u paese ch'ùn cunnosci micca: perchè avete accesu un focu in a mo còllera, chì arderà per sempre. 17:5 Cusì dice u Signore. Maledetto sia l'omu chì si fida in l'omu, è faci carne u so bracciu, è u so core s'alluntana da u Signore. 17:6 Perchè ellu serà cum'è a brughiera in u desertu, è ùn vede quandu bè vene; ma abitarà i lochi asciutti in u desertu, in una terra salata è micca abitata. 17:7 Beatu l'omu chì si fida in u Signore, è chì a so speranza u Signore. hè. 17:8 Perchè ellu serà cum'è un arburu piantatu da l'acqua, è chì si sparghje e so radiche vicinu à u fiume, è ùn vede micca quandu u calore vene, ma a so foglia sarà verde; è ùn sia micca attentu in l'annu di a siccità, nè cessera di dà fruttu. 17:9 U core hè deceitful sopra à tutte e cose, è disperatamente gattivu: chì pò a cunnosci? 17:10 I, u Signore, circà u core, I pruvucari i reni, ancu à dà ogni omu secondu i so modi, è secondu u fruttu di i so atti. 17:11 Cum'è a pernice pusata nantu à l'ova, è ùn cova micca. cusì ellu chì riceve ricchezze, è micca per dirittu, li lasciarà in mezu à i so ghjorni, è à a so fine sarà un stupidu. 17:12 Un tronu altu gloriosu da u principiu hè u locu di u nostru santuariu. 17:13 O Eternu, a speranza d'Israele, tutti quelli chì ti abbandunanu, seranu vergogna. quelli chì partenu da mè seranu scritti in a terra, perchè elli anu abbandunatu u Signore, a fontana di l'acque vive. 17:14 Guariscimi, o Signore, è I sarà guaritu. salvami, è saraghju salvatu : perchè tù sì a mo lode. 17:15 Eccu, mi dicenu: "Induve hè a parolla di u Signore? lasciate vene avà. 17:16 In quantu à mè, ùn aghju micca affruntatu da esse pastore à seguità à tè. nè aghju vulsutu u ghjornu disgraziatu; sapete : quellu chì hè surtitu di e mio labbra era ghjustu davanti à tè. 17:17 Ùn esse micca un terrore per mè: tù sì a mo speranza in u ghjornu di u male. 17:18 Ch'elli sò cunfunditi chì mi perseguite, ma ùn esse cunfunditi. ch'elli si sbagghianu, ma ùn mi lasciassi spavintatu: portanu nantu à elli ghjornu di u male, è distrughjenu cù doppia distruzzione. 17:19 Cusì hà dettu u Signore à mè. Andate è stà in a porta di i zitelli di u populu, da quale i rè di Ghjuda entranu, è da quale vanu fora, è in tutte e porte di Ghjerusalemme; 17:20 È dite à elli: "Senti a parolla di u Signore, o rè di Ghjuda, è. tuttu Ghjuda, è tutti l'abitanti di Ghjerusalemme, chì entranu per questi porte: 17:21 Cusì dice u Signore. Fate attenzione à voi stessi, è ùn porta micca un fardelu u sàbatu, nè portallu per e porte di Ghjerusalemme; 17:22 Nè purtate una carica fora di e vostre case in u sabbatu. nè fate nunda, ma santificà u ghjornu di u sàbatu, cum'è aghju urdinatu i vostri babbi. 17:23 Ma ùn anu ubbiditu, nè inclinatu l'arechja, ma facia u so collu stiff, ch'elli ùn puderanu sente, nè riceve struzzione. 17:24 È sarà, s'è vo mi ascolti diligentemente, dice. Eternu, per ùn purtà micca un pesu per e porte di sta cità nantu à u ghjornu di sàbatu, ma santificà u ghjornu di sàbatu, per ùn fà micca travagliu in questu; 17:25 Allora ci entreranu in i porti di sta cità rè è prìncipi pusatu nantu à u tronu di Davide, cavalcatu in carri è cavalli, elli, è i so prìncipi, l'omi di Ghjuda, è l'abitanti di Ghjerusalemme: è sta cità ferma per sempre. 17:26 È venenu da e cità di Ghjuda, è da i lochi intornu Ghjerusalemme, è da a terra di Beniaminu, è da a piaghja, è da e muntagne, è da u sudu, purtendu l'olocaustu, è i sacrifizi, è l'offerazioni di carne, è l'incensu, è i purtendu sacrifici di lode, à a casa di u Signore. 17:27 Ma s'è vo ùn mi ascolti à santificà u sàbatu, è micca à mè. porta un fardelu, ancu entrandu à e porte di Ghjerusalemme u sàbatu ghjornu; tandu accenderaghju un focu in e so porte, è divorerà i palazzi di Ghjerusalemme, è ùn si spegnerà.