Ghjeremia
17:1 U peccatu di Ghjuda hè scrittu cù una penna di ferru, è cù u puntu di a
diamante: hè incisu nantu à a tavola di u so core, è nantu à e corne
di i vostri altari;
17:2 Mentre i so figlioli si ricordanu di i so altari è di i so boschetti
arburi verdi nantu à l'alte colline.
17:3 O mo muntagna in u campu, daraghju a to sustanza è tuttu u vostru
tesori à u spogliu, è i vostri alti locu per u peccatu, in tuttu u vostru
cunfini.
17:4 È voi, ancu voi stessu, vi sguassate da u to patrimoniu chì I.
t'hà datu; è ti faraghju à serve i to nemici in u paese
ch'ùn cunnosci micca: perchè avete accesu un focu in a mo còllera, chì
arderà per sempre.
17:5 Cusì dice u Signore. Maledetto sia l'omu chì si fida in l'omu, è faci
carne u so bracciu, è u so core s'alluntana da u Signore.
17:6 Perchè ellu serà cum'è a brughiera in u desertu, è ùn vede quandu
bè vene; ma abitarà i lochi asciutti in u desertu, in
una terra salata è micca abitata.
17:7 Beatu l'omu chì si fida in u Signore, è chì a so speranza u Signore.
hè.
17:8 Perchè ellu serà cum'è un arburu piantatu da l'acqua, è chì si sparghje
e so radiche vicinu à u fiume, è ùn vede micca quandu u calore vene, ma a so foglia
sarà verde; è ùn sia micca attentu in l'annu di a siccità, nè
cessera di dà fruttu.
17:9 U core hè deceitful sopra à tutte e cose, è disperatamente gattivu: chì pò
a cunnosci?
17:10 I, u Signore, circà u core, I pruvucari i reni, ancu à dà ogni omu
secondu i so modi, è secondu u fruttu di i so atti.
17:11 Cum'è a pernice pusata nantu à l'ova, è ùn cova micca. cusì ellu chì
riceve ricchezze, è micca per dirittu, li lasciarà in mezu à i so
ghjorni, è à a so fine sarà un stupidu.
17:12 Un tronu altu gloriosu da u principiu hè u locu di u nostru santuariu.
17:13 O Eternu, a speranza d'Israele, tutti quelli chì ti abbandunanu, seranu vergogna.
quelli chì partenu da mè seranu scritti in a terra, perchè elli
anu abbandunatu u Signore, a fontana di l'acque vive.
17:14 Guariscimi, o Signore, è I sarà guaritu. salvami, è saraghju salvatu :
perchè tù sì a mo lode.
17:15 Eccu, mi dicenu: "Induve hè a parolla di u Signore? lasciate vene
avà.
17:16 In quantu à mè, ùn aghju micca affruntatu da esse pastore à seguità à tè.
nè aghju vulsutu u ghjornu disgraziatu; sapete : quellu chì hè surtitu
di e mio labbra era ghjustu davanti à tè.
17:17 Ùn esse micca un terrore per mè: tù sì a mo speranza in u ghjornu di u male.
17:18 Ch'elli sò cunfunditi chì mi perseguite, ma ùn esse cunfunditi.
ch'elli si sbagghianu, ma ùn mi lasciassi spavintatu: portanu nantu à elli
ghjornu di u male, è distrughjenu cù doppia distruzzione.
17:19 Cusì hà dettu u Signore à mè. Andate è stà in a porta di i zitelli di
u populu, da quale i rè di Ghjuda entranu, è da quale vanu
fora, è in tutte e porte di Ghjerusalemme;
17:20 È dite à elli: "Senti a parolla di u Signore, o rè di Ghjuda, è.
tuttu Ghjuda, è tutti l'abitanti di Ghjerusalemme, chì entranu per questi
porte:
17:21 Cusì dice u Signore. Fate attenzione à voi stessi, è ùn porta micca un fardelu
u sàbatu, nè portallu per e porte di Ghjerusalemme;
17:22 Nè purtate una carica fora di e vostre case in u sabbatu.
nè fate nunda, ma santificà u ghjornu di u sàbatu, cum'è aghju urdinatu
i vostri babbi.
17:23 Ma ùn anu ubbiditu, nè inclinatu l'arechja, ma facia u so collu
stiff, ch'elli ùn puderanu sente, nè riceve struzzione.
17:24 È sarà, s'è vo mi ascolti diligentemente, dice.
Eternu, per ùn purtà micca un pesu per e porte di sta cità nantu à u
ghjornu di sàbatu, ma santificà u ghjornu di sàbatu, per ùn fà micca travagliu in questu;
17:25 Allora ci entreranu in i porti di sta cità rè è prìncipi
pusatu nantu à u tronu di Davide, cavalcatu in carri è cavalli,
elli, è i so prìncipi, l'omi di Ghjuda, è l'abitanti di
Ghjerusalemme: è sta cità ferma per sempre.
17:26 È venenu da e cità di Ghjuda, è da i lochi intornu
Ghjerusalemme, è da a terra di Beniaminu, è da a piaghja, è da
e muntagne, è da u sudu, purtendu l'olocaustu, è
i sacrifizi, è l'offerazioni di carne, è l'incensu, è i purtendu sacrifici di
lode, à a casa di u Signore.
17:27 Ma s'è vo ùn mi ascolti à santificà u sàbatu, è micca à mè.
porta un fardelu, ancu entrandu à e porte di Ghjerusalemme u sàbatu
ghjornu; tandu accenderaghju un focu in e so porte, è divorerà
i palazzi di Ghjerusalemme, è ùn si spegnerà.