Ghjeremia 10:1 Sentite a parolla chì u Signore vi dice, o casa d'Israele. 10:2 Cusì dice u Signore: "Ùn amparate micca a strada di i pagani, è ùn esse micca cunsternatu à i segni di u celu; perchè i pagani sò spaventati da elli. 10:3 Per i custumi di u pòpulu sò vani, perchè unu taglia un arbre a furesta, u travagliu di e mani di l'operatore, cù l'ascia. 10:4 L'arghjenu cù argentu è oru; l'attachenu cù unghie è cù martelli, chì ùn si move micca. 10:5 Sò dritti cum'è a palma, ma ùn parranu micca: deve esse purtatu, perchè ùn ponu andà. Ùn àbbia paura di elli; perchè ùn ponu micca fà u male, nè hè ancu in elli à fà u bè. 10:6 Perchè ùn ci hè nimu cum'è tè, o Signore; sì grande, è u to nome hè grande in putenza. 10:7 Quale ùn ti teme, O Rè di e nazioni? perchè à tè u face appartain: perchè trà tutti i savii di e nazioni, è in tutti i so regni, ùn ci hè nimu cum'è tè. 10:8 Ma ch'elli sò in tuttu bruttu è scemu: lu stigghiu hè una duttrina di vanità. 10:9 L'argentu spargugliatu in piatti hè purtatu da Tarsis, è l'oru da Upaz. u travagliu di l'operatore, è di e mani di u fundatore: blu è purpure hè u so vestitu: sò tutti u travagliu di l'omi astuti. 10:10 Ma u Signore hè u veru Diu, hè u Diu vivu, è un eternu rè: à a so còllera a terra tremarà, è e nazioni ùn saranu micca capace di sopportà a so indignazione. 10:11 Cusì li dicerete: "I dii chì ùn anu micca fattu u celu è a terra, ancu elli perisceranu da a terra, è da sottu à questi i celi. 10:12 Hà fattu a terra cù u so putere, hà stabilitu u mondu a so saviezza, è hà stendu i celi cù a so discrezione. 10:13 Quand'ellu dice a so voce, ci hè una multitùdine di acque i celi, è face chì i vapori ascendanu da l'estremità di u terra; face i lampi cù a pioggia, è face u ventu di i so tesori. 10:14 Ogni omu hè brutale in a so cunniscenza: ogni fundatore hè cunfunditu l'immagine scolpita: perchè a so immagine fusa hè falsità, è ùn ci hè micca respira in elli. 10:15 Sò vanità, è u travagliu di l'errori: in u tempu di a so visita periranu. 10:16 A parte di Ghjacobbu ùn hè micca cum'è elli, perchè ellu hè u primu di tutti e cose; è Israele hè a verga di a so eredità: u Signore di l'armata hè u so nomu. 10:17 Coglie a to merchenzie fora di u paese, O abbitanti di a furtezza. 10:18 Perchè cusì dice u Signore: "Eccu, aghju da scaccià l'abitanti. sbarcà in questu una volta, è li angoscia, per pudè truvà cusì. 10:19 Guai à mè per a mo ferita! a mo ferita hè dulore: ma aghju dettu: Da veru questu hè a dulore, è l'aghju da suppurtà. 10:20 U mo tabernaculu hè sguassatu, è tutte e mo corde sò rotte; andatu fora di mè, è ùn sò micca: ùn ci hè nimu chì stende u mio tenda più, è di mette i mo cortini. 10:21 Perchè i pastori sò diventati bruti, è ùn anu micca cercatu u Signore. per quessa ùn anu micca prusperu, è tutti i so pecuri seranu spargugliatu. 10:22 Eccu, u rumore di u bruit hè ghjuntu, è una grande cummozione da u paese di u nordu, per fà e cità di Ghjuda desolate, è una tana di draghi. 10:23 O Signore, I sapè chì a strada di l'omu ùn hè micca in sè stessu, ùn hè micca in l'omu chì cammina per dirigisce i so passi. 10:24 O Signore, mi curregge, ma cun ghjudiziu; micca in a to còllera, perchè tù portami à nunda. 10:25 Versa a to furia nantu à i pagani chì ùn cunnosci micca, è nantu à i famiglie chì ùn chjamanu micca u to nome: perchè anu manghjatu Ghjacobbu, è l'anu manghjatu, u consumatu, è anu fattu a so abitazione desolata.