Ghjeremia
10:1 Sentite a parolla chì u Signore vi dice, o casa d'Israele.
10:2 Cusì dice u Signore: "Ùn amparate micca a strada di i pagani, è ùn esse micca
cunsternatu à i segni di u celu; perchè i pagani sò spaventati da elli.
10:3 Per i custumi di u pòpulu sò vani, perchè unu taglia un arbre
a furesta, u travagliu di e mani di l'operatore, cù l'ascia.
10:4 L'arghjenu cù argentu è oru; l'attachenu cù unghie è
cù martelli, chì ùn si move micca.
10:5 Sò dritti cum'è a palma, ma ùn parranu micca: deve esse
purtatu, perchè ùn ponu andà. Ùn àbbia paura di elli; perchè ùn ponu micca fà
u male, nè hè ancu in elli à fà u bè.
10:6 Perchè ùn ci hè nimu cum'è tè, o Signore; sì grande, è
u to nome hè grande in putenza.
10:7 Quale ùn ti teme, O Rè di e nazioni? perchè à tè u face
appartain: perchè trà tutti i savii di e nazioni, è in
tutti i so regni, ùn ci hè nimu cum'è tè.
10:8 Ma ch'elli sò in tuttu bruttu è scemu: lu stigghiu hè una duttrina di
vanità.
10:9 L'argentu spargugliatu in piatti hè purtatu da Tarsis, è l'oru da Upaz.
u travagliu di l'operatore, è di e mani di u fundatore: blu è
purpure hè u so vestitu: sò tutti u travagliu di l'omi astuti.
10:10 Ma u Signore hè u veru Diu, hè u Diu vivu, è un eternu
rè: à a so còllera a terra tremarà, è e nazioni ùn saranu micca
capace di sopportà a so indignazione.
10:11 Cusì li dicerete: "I dii chì ùn anu micca fattu u celu è
a terra, ancu elli perisceranu da a terra, è da sottu à questi
i celi.
10:12 Hà fattu a terra cù u so putere, hà stabilitu u mondu
a so saviezza, è hà stendu i celi cù a so discrezione.
10:13 Quand'ellu dice a so voce, ci hè una multitùdine di acque
i celi, è face chì i vapori ascendanu da l'estremità di u
terra; face i lampi cù a pioggia, è face u ventu
di i so tesori.
10:14 Ogni omu hè brutale in a so cunniscenza: ogni fundatore hè cunfunditu
l'immagine scolpita: perchè a so immagine fusa hè falsità, è ùn ci hè micca
respira in elli.
10:15 Sò vanità, è u travagliu di l'errori: in u tempu di a so visita
periranu.
10:16 A parte di Ghjacobbu ùn hè micca cum'è elli, perchè ellu hè u primu di tutti
e cose; è Israele hè a verga di a so eredità: u Signore di l'armata hè
u so nomu.
10:17 Coglie a to merchenzie fora di u paese, O abbitanti di a furtezza.
10:18 Perchè cusì dice u Signore: "Eccu, aghju da scaccià l'abitanti.
sbarcà in questu una volta, è li angoscia, per pudè truvà cusì.
10:19 Guai à mè per a mo ferita! a mo ferita hè dulore: ma aghju dettu: Da veru questu hè a
dulore, è l'aghju da suppurtà.
10:20 U mo tabernaculu hè sguassatu, è tutte e mo corde sò rotte;
andatu fora di mè, è ùn sò micca: ùn ci hè nimu chì stende u mio
tenda più, è di mette i mo cortini.
10:21 Perchè i pastori sò diventati bruti, è ùn anu micca cercatu u Signore.
per quessa ùn anu micca prusperu, è tutti i so pecuri seranu
spargugliatu.
10:22 Eccu, u rumore di u bruit hè ghjuntu, è una grande cummozione da u
paese di u nordu, per fà e cità di Ghjuda desolate, è una tana di
draghi.
10:23 O Signore, I sapè chì a strada di l'omu ùn hè micca in sè stessu, ùn hè micca in l'omu
chì cammina per dirigisce i so passi.
10:24 O Signore, mi curregge, ma cun ghjudiziu; micca in a to còllera, perchè tù
portami à nunda.
10:25 Versa a to furia nantu à i pagani chì ùn cunnosci micca, è nantu à i
famiglie chì ùn chjamanu micca u to nome: perchè anu manghjatu Ghjacobbu, è
l'anu manghjatu, u consumatu, è anu fattu a so abitazione desolata.