Ghjeremia
1:1 E parolle di Ghjeremia, figliolu di Hilkiah, di i sacrificadori chì eranu in
Anathoth in u paese di Benjamin:
1:2 À quale a parolla di u Signore hè stata in i ghjorni di Josiah, figliolu di Amon
rè di Ghjuda, in u tredecisimu annu di u so regnu.
1:3 Hè ghjuntu ancu in i tempi di Joiakim, figliolu di Ghjosia, re di Ghjuda.
finu à a fine di l'undecisimu annu di Sedecìa, figliolu di Josia, re di
Ghjuda, finu à u trasportu di Ghjerusalemme in prigionia in u quintu mese.
1:4 Allora a parolla di u Signore hè ghjuntu à mè, dicendu:
1:5 Prima ch'e vi furmassi in u ventre, vi cunnosci. è nanzu ch'è tù vinissi
fora da u ventre ti sancti, è ti urdinatu un prufeta
à e nazioni.
1:6 Allora aghju dettu: "Ah, Signore, Diu! eccu, ùn possu parlà : perchè sò un zitellu.
1:7 Ma u Signore m'hà dettu: "Ùn dite micca: Sò un zitellu;
tuttu ciò chì ti mandu, è tuttu ciò chì ti cumandaraghju
parlà.
1:8 Ùn àbbia paura di e so facci, perch'e sò cun voi per liberà, dice.
u Signore.
1:9 Allora u Signore stende a so manu, è toccu a mo bocca. È u Signore
mi disse: Eccu, aghju messu e mo parolle in bocca.
1:10 Vede, aghju in questu ghjornu, aghju stabilitu nantu à e nazioni è nantu à i regni
sradicà, è sguassà, è distrughje, è scaccià, custruisce,
è piantà.
1:11 In più, a parolla di u Signore hè ghjunta à mè, dicendu:, Ghjeremia, chì vede.
tu ? È aghju dettu: Vecu una verga di un amandulu.
1:12 Allora u Signore m'hà dettu: "Avete vistu bè.
parolla per fà lu.
1:13 È a parolla di u Signore ghjunse à mè a seconda volta, dicendu: "Chì".
vedi? È aghju dettu: Vecu una pignatta chì sbuccia; è a faccia di questu hè
versu u nordu.
1:14 Allora u Signore m'hà dettu: "Da u nordu, un malu hà da scopre
nantu à tutti l'abitanti di a terra.
1:15 Per, eccu, vi chjamà tutte e famiglie di i regni di u nordu.
dice u Signore; è veneranu, è metteranu ognunu u so
tronu à l'entrata di e porte di Ghjerusalemme, è contru à tutti
mura d'intornu, è contru à tutte e cità di Ghjuda.
1:16 E I Mulateri Di L'eternu i mio ghjudizi contr'à elli toccu tutti i so
a malvagità, chì m'hà abbandunatu, è chì anu brusgiatu incensu à l'altri
dii, è veneranu l'opere di e so mani.
1:17 Tu, dunque, cinghje i to lombi, è arrizzà, è parlà à tutti
ch'e ti cumandimu: ùn ti spavintate micca di e so facce, per ùn cunfundà
tè davanti à elli.
1:18 Per, eccu, vi aghju fattu oghje una cità difensa, è un ferru
pilastru, è mura di bronzu contru à tuttu u paese, contru à i rè di
Ghjuda, contru à i so prìncipi, contru à i so preti, è
contr'à a ghjente di a terra.
1:19 È ch'elli si batteranu contru à tè. ma ùn anu micca prevalenza contru
tè; perchè sò cun tè, dice u Signore, per liberà ti.