Ghjeremia 1:1 E parolle di Ghjeremia, figliolu di Hilkiah, di i sacrificadori chì eranu in Anathoth in u paese di Benjamin: 1:2 À quale a parolla di u Signore hè stata in i ghjorni di Josiah, figliolu di Amon rè di Ghjuda, in u tredecisimu annu di u so regnu. 1:3 Hè ghjuntu ancu in i tempi di Joiakim, figliolu di Ghjosia, re di Ghjuda. finu à a fine di l'undecisimu annu di Sedecìa, figliolu di Josia, re di Ghjuda, finu à u trasportu di Ghjerusalemme in prigionia in u quintu mese. 1:4 Allora a parolla di u Signore hè ghjuntu à mè, dicendu: 1:5 Prima ch'e vi furmassi in u ventre, vi cunnosci. è nanzu ch'è tù vinissi fora da u ventre ti sancti, è ti urdinatu un prufeta à e nazioni. 1:6 Allora aghju dettu: "Ah, Signore, Diu! eccu, ùn possu parlà : perchè sò un zitellu. 1:7 Ma u Signore m'hà dettu: "Ùn dite micca: Sò un zitellu; tuttu ciò chì ti mandu, è tuttu ciò chì ti cumandaraghju parlà. 1:8 Ùn àbbia paura di e so facci, perch'e sò cun voi per liberà, dice. u Signore. 1:9 Allora u Signore stende a so manu, è toccu a mo bocca. È u Signore mi disse: Eccu, aghju messu e mo parolle in bocca. 1:10 Vede, aghju in questu ghjornu, aghju stabilitu nantu à e nazioni è nantu à i regni sradicà, è sguassà, è distrughje, è scaccià, custruisce, è piantà. 1:11 In più, a parolla di u Signore hè ghjunta à mè, dicendu:, Ghjeremia, chì vede. tu ? È aghju dettu: Vecu una verga di un amandulu. 1:12 Allora u Signore m'hà dettu: "Avete vistu bè. parolla per fà lu. 1:13 È a parolla di u Signore ghjunse à mè a seconda volta, dicendu: "Chì". vedi? È aghju dettu: Vecu una pignatta chì sbuccia; è a faccia di questu hè versu u nordu. 1:14 Allora u Signore m'hà dettu: "Da u nordu, un malu hà da scopre nantu à tutti l'abitanti di a terra. 1:15 Per, eccu, vi chjamà tutte e famiglie di i regni di u nordu. dice u Signore; è veneranu, è metteranu ognunu u so tronu à l'entrata di e porte di Ghjerusalemme, è contru à tutti mura d'intornu, è contru à tutte e cità di Ghjuda. 1:16 E I Mulateri Di L'eternu i mio ghjudizi contr'à elli toccu tutti i so a malvagità, chì m'hà abbandunatu, è chì anu brusgiatu incensu à l'altri dii, è veneranu l'opere di e so mani. 1:17 Tu, dunque, cinghje i to lombi, è arrizzà, è parlà à tutti ch'e ti cumandimu: ùn ti spavintate micca di e so facce, per ùn cunfundà tè davanti à elli. 1:18 Per, eccu, vi aghju fattu oghje una cità difensa, è un ferru pilastru, è mura di bronzu contru à tuttu u paese, contru à i rè di Ghjuda, contru à i so prìncipi, contru à i so preti, è contr'à a ghjente di a terra. 1:19 È ch'elli si batteranu contru à tè. ma ùn anu micca prevalenza contru tè; perchè sò cun tè, dice u Signore, per liberà ti.