Judith 16:1 Allora Judith cuminciò à cantà stu ringraziamentu in tuttu Israele, è tuttu u mondu a ghjente hà cantatu dopu à ella stu cantu di lode. 16:2 E Judith disse: "Cuminciate à u mo Diu cù tamburini, cantate à u mo Signore cù. cimbali: sintonizza cun ellu un salmu novu: esaltalu, è invoca u so nome. 16:3 Per Diu rumpia e battaglie, per mezu di i campi, à mezu à u populu m'hà liberatu da e mani di quelli chì mi perseguitavanu. 16:4 Assur ghjunse fora di i muntagni da u nordu, ghjunse cù dece millaie di u so esercitu, a multitùdine chì hà firmatu i torrenti, è i so cavalieri anu coperto e muntagne. 16:5 Si vantava ch'ellu avissi brusgiatu i mio cunfini, è tumbà i mo ghjovani a spada, è scaccià i zitelli sughjendu contru à a terra, è fate I mo figlioli cum'è una preda, è e mo vergini cum'è un bottino. 16:6 Ma u Signore Onnipotenti li hà disappointed da a manu di una donna. 16:7 Per u putente ùn hè cascatu da i ghjovani, nè i figlioli di i Titani u colpiscenu, nè alti giganti s'ingaghjanu nantu à ellu: ma Judith a figliola di Merari l'hà debilitatu cù a bellezza di a so faccia. 16:8 Per ch'ella abbandunò u vestitu di a so veduva per l'exaltazione di quelli chì eranu oppressi in Israele, è ungevanu a so faccia cun unguentu, è liò i so capelli in un pneumaticu, è pigliò una robba di linu per ingannà lu. 16:9 I so sandali ravished i so ochji, a so bellezza pigliò a so mente prigiuneru, è u fauchion passò à u collu. 16:10 Les Perses tremblèrent devant son audace, et les Mèdes furent effrayés devant elle. rusticità. 16:11 Allora u mo afflittu gridava d'allegria, è i mo debuli gridavanu. ma s'eranu maravigliati: questi alzavanu a voce, ma eranu rovesciatu. 16:12 I figlioli di e donne l'anu trafittu, è li ferite cum'è. I figlioli di i fugativi : sò persu da a battaglia di u Signore. 16:13 Cantà à u Signore una nova canzona: O Signore, sì grande è gloriosa, maravigliosa in forza, è invincible. 16:14 Chì tutte e criature vi serve, perchè tù parli, è sò stati fatti. Mandasti u to spiritu, è li creò, è ùn ci hè nimu pò resiste à a to voce. 16:15 Perchè e muntagne saranu mosse da i so fundamenti cù l'acqua. i petri si scioglieranu cum'è a cera davanti à a to prisenza, ma tu sì misericordioso quelli chì ti teme. 16:16 Per tuttu u sacrifiziu hè troppu pocu per un gustu dolce à voi, è tutti u grassu ùn hè micca abbastanza per u to olocausto, ma quellu chì teme u Signore hè grande in ogni mumentu. 16:17 Guai à e nazioni chì suscitanu contru à i mo parenti! u Signore Onnipotente si vinderà di elli in u ghjornu di u ghjudiziu, in mette u focu è vermi in a so carne; è li senteranu, è pienghjeranu per sempre. 16:18 Appena ch'elli intrutu in Ghjerusalemme, anu aduratu u Signore. è appena u populu hè statu purificatu, offre u so brusgiatu offerte, è e so offerte gratuiti, è i so rigali. 16:19 Judith hà ancu dedicatu tutte e cose di Holofernes, chì u populu avia l'hà datu, è hà datu u canopy, ch'ella avia pigliatu da u so camera da letto, per un rigalu à u Signore. 16:20 Allora u populu cuntinuò a festa in Ghjerusalemme davanti à u Santuariu u spaziu di trè mesi è Judith stava cun elli. 16:21 Dopu à stu tempu, ognunu turnò à u so patrimoniu, è Judith Si n'andò in Betulia, è si firmò in u so propiu pussessu, è era in ella tempu onoratu in tuttu u paese. 16:22 È parechji vulia à ella, ma nimu a sapia tutti i ghjorni di a so vita, dopu chì Manasse, u so maritu, era mortu, è fù riunitu à u so populu. 16:23 Ma idda cresce di più in più in onori, è invechja in ella a casa di u maritu, chì avia centu cinque anni, è hà fattu a so serva liberu; cusì morse in Betulia, è l'anu intarratu in a caverna di ella u maritu Manasses. 16:24 È a casa d'Israele si lamentò per sette ghjorni, è prima ch'ella morse. ella hà distribuitu i so beni à tutti quelli chì eranu più vicini di i parenti Manasses u so maritu, è à quelli chì eranu i più vicini di i so parenti. 16:25 È ùn ci era nimu chì hà fattu i figlioli d'Israele più in paura i ghjorni di Judith, nè assai tempu dopu a so morte.