Judith
16:1 Allora Judith cuminciò à cantà stu ringraziamentu in tuttu Israele, è tuttu u mondu
a ghjente hà cantatu dopu à ella stu cantu di lode.
16:2 E Judith disse: "Cuminciate à u mo Diu cù tamburini, cantate à u mo Signore cù.
cimbali: sintonizza cun ellu un salmu novu: esaltalu, è invoca u so nome.
16:3 Per Diu rumpia e battaglie, per mezu di i campi, à mezu à u
populu m'hà liberatu da e mani di quelli chì mi perseguitavanu.
16:4 Assur ghjunse fora di i muntagni da u nordu, ghjunse cù dece
millaie di u so esercitu, a multitùdine chì hà firmatu i torrenti, è
i so cavalieri anu coperto e muntagne.
16:5 Si vantava ch'ellu avissi brusgiatu i mio cunfini, è tumbà i mo ghjovani
a spada, è scaccià i zitelli sughjendu contru à a terra, è fate
I mo figlioli cum'è una preda, è e mo vergini cum'è un bottino.
16:6 Ma u Signore Onnipotenti li hà disappointed da a manu di una donna.
16:7 Per u putente ùn hè cascatu da i ghjovani, nè i figlioli
di i Titani u colpiscenu, nè alti giganti s'ingaghjanu nantu à ellu: ma Judith a
figliola di Merari l'hà debilitatu cù a bellezza di a so faccia.
16:8 Per ch'ella abbandunò u vestitu di a so veduva per l'exaltazione di quelli
chì eranu oppressi in Israele, è ungevanu a so faccia cun unguentu, è
liò i so capelli in un pneumaticu, è pigliò una robba di linu per ingannà lu.
16:9 I so sandali ravished i so ochji, a so bellezza pigliò a so mente prigiuneru, è
u fauchion passò à u collu.
16:10 Les Perses tremblèrent devant son audace, et les Mèdes furent effrayés devant elle.
rusticità.
16:11 Allora u mo afflittu gridava d'allegria, è i mo debuli gridavanu. ma
s'eranu maravigliati: questi alzavanu a voce, ma eranu
rovesciatu.
16:12 I figlioli di e donne l'anu trafittu, è li ferite cum'è.
I figlioli di i fugativi : sò persu da a battaglia di u Signore.
16:13 Cantà à u Signore una nova canzona: O Signore, sì grande è
gloriosa, maravigliosa in forza, è invincible.
16:14 Chì tutte e criature vi serve, perchè tù parli, è sò stati fatti.
Mandasti u to spiritu, è li creò, è ùn ci hè nimu
pò resiste à a to voce.
16:15 Perchè e muntagne saranu mosse da i so fundamenti cù l'acqua.
i petri si scioglieranu cum'è a cera davanti à a to prisenza, ma tu sì misericordioso
quelli chì ti teme.
16:16 Per tuttu u sacrifiziu hè troppu pocu per un gustu dolce à voi, è tutti
u grassu ùn hè micca abbastanza per u to olocausto, ma quellu chì teme
u Signore hè grande in ogni mumentu.
16:17 Guai à e nazioni chì suscitanu contru à i mo parenti! u Signore Onnipotente
si vinderà di elli in u ghjornu di u ghjudiziu, in mette u focu è
vermi in a so carne; è li senteranu, è pienghjeranu per sempre.
16:18 Appena ch'elli intrutu in Ghjerusalemme, anu aduratu u Signore.
è appena u populu hè statu purificatu, offre u so brusgiatu
offerte, è e so offerte gratuiti, è i so rigali.
16:19 Judith hà ancu dedicatu tutte e cose di Holofernes, chì u populu avia
l'hà datu, è hà datu u canopy, ch'ella avia pigliatu da u so
camera da letto, per un rigalu à u Signore.
16:20 Allora u populu cuntinuò a festa in Ghjerusalemme davanti à u Santuariu
u spaziu di trè mesi è Judith stava cun elli.
16:21 Dopu à stu tempu, ognunu turnò à u so patrimoniu, è Judith
Si n'andò in Betulia, è si firmò in u so propiu pussessu, è era in ella
tempu onoratu in tuttu u paese.
16:22 È parechji vulia à ella, ma nimu a sapia tutti i ghjorni di a so vita, dopu
chì Manasse, u so maritu, era mortu, è fù riunitu à u so populu.
16:23 Ma idda cresce di più in più in onori, è invechja in ella
a casa di u maritu, chì avia centu cinque anni, è hà fattu a so serva
liberu; cusì morse in Betulia, è l'anu intarratu in a caverna di ella
u maritu Manasses.
16:24 È a casa d'Israele si lamentò per sette ghjorni, è prima ch'ella morse.
ella hà distribuitu i so beni à tutti quelli chì eranu più vicini di i parenti
Manasses u so maritu, è à quelli chì eranu i più vicini di i so parenti.
16:25 È ùn ci era nimu chì hà fattu i figlioli d'Israele più in paura
i ghjorni di Judith, nè assai tempu dopu a so morte.