Judith
10:1 Avà dopu ch'ella avia cessatu di gridà à u Diu d'Israele, è male
hà fattu a fine di tutte queste parolle.
10:2 Idda s'arrizzò duv'ella era cascata, è chjamò a so serva, è falò
in a casa in quale ella stava in i ghjorni di sàbatu, è in ella
i ghjorni di festa,
10:3 È caccià u saccu ch'ella avia, è caccià i panni
di a so veduva, è lavò u so corpu in tuttu cù l'acqua, è ungiò
ella stessu cù un unguentu preziosu, è intrecciava i capelli di a so testa, è
mette nantu à un pneumaticu, è mette nantu à i so vestiti di gioia, cù quale
hè stata vestita durante a vita di Manasse u so maritu.
10:4 È pigliò i sandali nantu à i so pedi, è si mette nantu à i so braccialetti
e so catene, è i so anelli, è i so orecchini, è tutti i so ornamenti, è
s'argagliava bravamente, per attirà l'ochji di tutti l'omi chì duveranu vede
ella.
10:5 Allora hà datu à a so serva una buttiglia di vinu, è una crusa d'oliu, è pienu
un saccu cù granu seccu, è pezzi di fichi, è cù pani fini; cusì ella
piegate tutte queste cose inseme, è li messe nantu à ella.
10:6 Cusì andavanu à a porta di a cità di Betulia, è truvaru
stendu quì Ozias è l'antichi di a cità, Chabris è Charmis.
10:7 È quand'elli l'anu vistu, chì u so aspettu era cambiatu, è a so robba
era cambiatu, si maravigliavanu assai assai di a so bellezza, è li dissenu
ella.
10:8 U Diu, u Diu di i nostri babbi ti dà grazia, è compie u vostru
imprese à a gloria di i figlioli d'Israele, è à u
esaltazione di Ghjerusalemme. Allora veneranu à Diu.
10:9 Idda li disse: "Cumanda à e porte di a cità à esse apertu
mè, ch'e possu andà per fà e cose di quale avete parlatu
incù mè. Allora urdinanu à i ghjovani di apre à ella, cum'è ella avia
parlata.
10:10 È quandu avianu fattu cusì, Judith esce, ella è a so serva cun ella.
è l'omi di a cità anu guardatu dopu à ella, finu à ch'ella hè cascata
muntagna, è finu à ch'ella avia passatu a valle, è ùn pudia più vede.
10:11 Cusì andavanu drittu in u vaddi, è u primu sguardu
L'Assiriani l'hà scontru,
10:12 È a pigliò, è li dumandò: "Di chì pòpulu sì?" è da induve vene
tu ? è induve vai ? È ella disse: Sò una donna di l'Ebrei,
è sò fughjitu da elli, perchè vi sarà datu per esse cunsumati.
10:13 È I sò ghjuntu davanti à Holofernes, u capu capu di u vostru esercitu, à
dichjarà parolle di verità; è li mustraraghju una strada, da quale ellu anderà,
è vince tutte e muntagne, senza perde u corpu o a vita di nimu
di i so omi.
10:14 Avà, quandu l'omi intesu e so parolle, è vede u so aspettu
maravigliatu assai di a so bellezza, è li disse:
10:15 Avete salvatu a to vita, in chì vi hè prestu à falà à u.
prisenza di u nostru signore: avà dunque vene in a so tenda, è alcuni di noi
vi cunduceranu, finu à ch'elli t'avete consegnatu à e so mani.
10:16 È quandu tù stai davanti à ellu, ùn a paura in u to core, ma
mostra à ellu secondu a to parolla; è ti pregherà bè.
10:17 Eppo elli scelse fora di elli centu omi à accumpagnari idda e idda
cameriera; è l'anu purtatu à a tenda di Holofernes.
10:18 Allora ci era un cuncorsu in tuttu u campu, perchè a so ghjunta
brusgiatu trà e tende, è si avvicinavanu à ella, mentre ella stava fora
a tenda di Holoferne, finu à ch'elli li dissenu di ella.
10:19 È si maravigliavanu di a so bellezza, è ammiravanu i figlioli d'Israele
per via d'ella, è ognunu dicia à u so vicinu: Quale disprezzaria
stu populu, chì hà trà elli tali donne ? sicuru ùn hè micca bè chì
un omu di elli sia lasciatu chì esse lasciatu andà puderia ingannà a terra sana.
10:20 È quelli chì stavanu vicinu à Holofernes, è tutti i so servitori, è fora
l'anu purtatu in a tenda.
10:21 Ora Holofernes s'appoghjanu nant'à u so lettu sottu à un canopy, chì era tissutu
purpura, è oru, è smeraldi, è petre preziose.
10:22 Allora li mustrò di ella. è surtì davanti à a so tenda cun argentu
lampi chì passanu davanti à ellu.
10:23 È quandu Judith hè ghjuntu davanti à ellu è i so servitori, tutti maravigliati
à a bellezza di u so visu; è cascò in faccia, è
li fece riverenza, è i so servitori l'anu pigliatu.