Judith 10:1 Avà dopu ch'ella avia cessatu di gridà à u Diu d'Israele, è male hà fattu a fine di tutte queste parolle. 10:2 Idda s'arrizzò duv'ella era cascata, è chjamò a so serva, è falò in a casa in quale ella stava in i ghjorni di sàbatu, è in ella i ghjorni di festa, 10:3 È caccià u saccu ch'ella avia, è caccià i panni di a so veduva, è lavò u so corpu in tuttu cù l'acqua, è ungiò ella stessu cù un unguentu preziosu, è intrecciava i capelli di a so testa, è mette nantu à un pneumaticu, è mette nantu à i so vestiti di gioia, cù quale hè stata vestita durante a vita di Manasse u so maritu. 10:4 È pigliò i sandali nantu à i so pedi, è si mette nantu à i so braccialetti e so catene, è i so anelli, è i so orecchini, è tutti i so ornamenti, è s'argagliava bravamente, per attirà l'ochji di tutti l'omi chì duveranu vede ella. 10:5 Allora hà datu à a so serva una buttiglia di vinu, è una crusa d'oliu, è pienu un saccu cù granu seccu, è pezzi di fichi, è cù pani fini; cusì ella piegate tutte queste cose inseme, è li messe nantu à ella. 10:6 Cusì andavanu à a porta di a cità di Betulia, è truvaru stendu quì Ozias è l'antichi di a cità, Chabris è Charmis. 10:7 È quand'elli l'anu vistu, chì u so aspettu era cambiatu, è a so robba era cambiatu, si maravigliavanu assai assai di a so bellezza, è li dissenu ella. 10:8 U Diu, u Diu di i nostri babbi ti dà grazia, è compie u vostru imprese à a gloria di i figlioli d'Israele, è à u esaltazione di Ghjerusalemme. Allora veneranu à Diu. 10:9 Idda li disse: "Cumanda à e porte di a cità à esse apertu mè, ch'e possu andà per fà e cose di quale avete parlatu incù mè. Allora urdinanu à i ghjovani di apre à ella, cum'è ella avia parlata. 10:10 È quandu avianu fattu cusì, Judith esce, ella è a so serva cun ella. è l'omi di a cità anu guardatu dopu à ella, finu à ch'ella hè cascata muntagna, è finu à ch'ella avia passatu a valle, è ùn pudia più vede. 10:11 Cusì andavanu drittu in u vaddi, è u primu sguardu L'Assiriani l'hà scontru, 10:12 È a pigliò, è li dumandò: "Di chì pòpulu sì?" è da induve vene tu ? è induve vai ? È ella disse: Sò una donna di l'Ebrei, è sò fughjitu da elli, perchè vi sarà datu per esse cunsumati. 10:13 È I sò ghjuntu davanti à Holofernes, u capu capu di u vostru esercitu, à dichjarà parolle di verità; è li mustraraghju una strada, da quale ellu anderà, è vince tutte e muntagne, senza perde u corpu o a vita di nimu di i so omi. 10:14 Avà, quandu l'omi intesu e so parolle, è vede u so aspettu maravigliatu assai di a so bellezza, è li disse: 10:15 Avete salvatu a to vita, in chì vi hè prestu à falà à u. prisenza di u nostru signore: avà dunque vene in a so tenda, è alcuni di noi vi cunduceranu, finu à ch'elli t'avete consegnatu à e so mani. 10:16 È quandu tù stai davanti à ellu, ùn a paura in u to core, ma mostra à ellu secondu a to parolla; è ti pregherà bè. 10:17 Eppo elli scelse fora di elli centu omi à accumpagnari idda e idda cameriera; è l'anu purtatu à a tenda di Holofernes. 10:18 Allora ci era un cuncorsu in tuttu u campu, perchè a so ghjunta brusgiatu trà e tende, è si avvicinavanu à ella, mentre ella stava fora a tenda di Holoferne, finu à ch'elli li dissenu di ella. 10:19 È si maravigliavanu di a so bellezza, è ammiravanu i figlioli d'Israele per via d'ella, è ognunu dicia à u so vicinu: Quale disprezzaria stu populu, chì hà trà elli tali donne ? sicuru ùn hè micca bè chì un omu di elli sia lasciatu chì esse lasciatu andà puderia ingannà a terra sana. 10:20 È quelli chì stavanu vicinu à Holofernes, è tutti i so servitori, è fora l'anu purtatu in a tenda. 10:21 Ora Holofernes s'appoghjanu nant'à u so lettu sottu à un canopy, chì era tissutu purpura, è oru, è smeraldi, è petre preziose. 10:22 Allora li mustrò di ella. è surtì davanti à a so tenda cun argentu lampi chì passanu davanti à ellu. 10:23 È quandu Judith hè ghjuntu davanti à ellu è i so servitori, tutti maravigliati à a bellezza di u so visu; è cascò in faccia, è li fece riverenza, è i so servitori l'anu pigliatu.