Isaia 37:1 Quandu u rè Ezechia l'hà intesu, s'hè strappatu vestiti, è si coprì di saccu, è andò in casa di u Signore. 37:2 Mandò à Eliakim, chì era capu di a casa, è à Shebna, u scriba. è l'anziani di i preti cuparti di sacchi, à Isaia prufeta u figliolu di Amoz. 37:3 È li dissenu: "Cusì dice Ezechia: "Questu ghjornu hè un ghjornu di guai, è di rimproveru, è di blasfemia: perchè i zitelli sò ghjunti a nascita, è ùn ci hè forza à purtà fora. 37:4 Pò esse u Signore, u to Diu, senterà e parolle di Rabshakeh, chì u rè d'Assiria, u so maestru hà mandatu per rimpruverà u Diu vivu, è rimproverà e parolle chì u Signore, u to Diu, hà intesu: per quessa, leva alza a to preghiera per u restu chì resta. 37:5 Allora i servitori di u rè Ezechia ghjunsenu à Isaia. 37:6 Isaia li disse: "Cusì vi dite à u vostru maestru, cusì dice u Signore: Ùn àbbia paura di e parolle chì avete intesu. cù quale i servitori di u rè d'Assiria m'anu blasfemu. 37:7 Eccu, I vi manderà una splutazioni nant'à ellu, è ellu sente un rumore, è vultà in a so propria terra; è u farò cascà da a spada in u so terra propria. 37:8 Allora Rabshakeh vultò, è truvò u rè d'Assiria in guerra Libna : car il avait entendu dire qu'il était parti de Lakis. 37:9 Et il entendit dire à Tirhakah, roi d'Ethiopie : Il est sorti. per fà guerra cun tè. È quandu l'hà intesu, hà mandatu messageri à Ezechia, dicendu: 37:10 Cusì vi dite à Ezechia, rè di Ghjuda, dicendu: "Ùn lasciate micca u to Diu. in quellu chì cunfidate, ingannate, dicendu: Ghjerusalemme ùn serà micca datu in manu di u rè d'Assiria. 37:11 Eccu, avete intesu ciò chì i rè d'Assiria anu fattu in tutti i paesi. distrughjenduli completamente; è tù sarai liberatu ? 37:12 I dii di e nazioni anu liberatu quelli chì i mo babbi distruttu, cum'è Gozan, Haran, è Rezeph, è i figlioli d'Eden chì eranu in Telassar ? 37:13 Induve hè u rè di Hamath, è u rè di Arphad, è u rè di cità di Sepharvaim, Hena è Ivah? 37:14 È Ezechia hà ricevutu a lettera da a manu di i messageri leghjitelu: è Ezechia si n'andò in a casa di u Signore, è u sparse davanti à u Signore. 37:15 È Ezechia pricava à u Signore, dicendu: 37:16 O Signore di l'armata, Diu d'Israele, chì stanu trà i cherubini, sì u Diu, ancu voi solu, di tutti i regni di a terra: avete fattu u celu è a terra. 37:17 Incline a to arechja, o Signore, è à sente; Apri i to ochji, o Signore, è vede: è sente tutte e parolle di Sennacherib, chì hà mandatu à rimproverà Diu vivu. 37:18 In verità, Signore, i rè d'Assiria anu devastatu tutte e nazioni. è i so paesi, 37:19 È ghjittassi i so dii in u focu, perchè ùn eranu micca dii, ma i travagliu di e mani di l'omi, di legnu è di petra: per quessa li anu distruttu. 37:20 Avà dunque, o Signore, u nostru Diu, salvaci da a so manu, chì tutti i i regni di a terra ponu sapè chì tù sì u Signore, ancu tù solu. 37:21 Allora Isaia, figliolu d'Amoz, mandò à Ezechia, dicendu: "Cusì dice. Eternu Diu d'Israele, mentri tu m'ai pricatu contru à Sancherib re d'Assiria: 37:22 Questa hè a parolla chì u Signore hà dettu nantu à ellu. A vergine, a figliola di Sion t'hà disprezzatu, è s'hè rise in disprezzu; lu figlia di Ghjerusalemme hà scuzzulatu u capu à tè. 37:23 Quale hè chì avete rimproveratu è blasphemed? è contru à quale avete alzatu a to voce, è alzatu i to ochji in alta ? ancu contru à Santu d'Israele. 37:24 Per i to servitori, avete vituatu u Signore, è hà dettu: multitùdine di i mo carri sò ghjuntu à l'altitudine di e muntagne, per i lati di u Libanu; è taglieraghju i so cedri alti, è i so abeti scelti: è entreraghju in l'altitudine di u so cunfini, è a furesta di u so Carmel. 37:25 Aghju scavatu, è beie acqua; è cù a sola di i mo pedi aghju secca tutti i fiumi di i lochi assediati. 37:26 Ùn avete micca intesu, quantu l'aghju fattu; è di i tempi antichi, chì l'aghju furmatu ? avà l'aghju purtatu à passà, chì tù duverebbe esse di distrughje e cità difese in cumuli di ruine. 37:27 Per quessa, i so abbitanti eranu di piccula putenza, sò stati spavintati è cunfusi: eranu cum'è l'erba di u campu, è cum'è l'erba verde, cum'è l'erba nantu à i tetti, è cum'è u granu sbulicatu prima ch'ellu sia cultivatu su. 37:28 Ma cunnoscu a to dimora, è a to esce, è a to entrata, è a to furia. contru à mè. 37:29 Perchè a to furia contru à mè, è u to tumultu hè ghjuntu in l'arechje. dunque vi metteraghju u mo ganciu in u to nasu, è a mo briglia in i to labbre, è Ti turnaraghju in daretu per a strada per quale site ghjuntu. 37:30 E chistu sarà un signu à tè, vi manghjarà stu annu, comu cresce di sè stessu; è u sicondu annu quellu chì nasce da u listessu: è u terzu annu suminate, è cuglierete, piantate vigna è manghjate fruttu di questu. 37:31 È u restu chì hè scappatu di a casa di Ghjuda hà da piglià di novu radiche in giù, e frutti in su su. 37:32 Perchè da Ghjerusalemme esce un restu, è quelli chì scapparanu di a muntagna di Sion: u zelu di u Signore di l'armata farà questu. 37:33 Per quessa, cusì dice u Signore nantu à u rè d'Assiria, "Hè Ùn vene micca in sta cità, nè scaccià una freccia quì, nè vene davanti à ella cù scudi, nè gettà una banca contru à ellu. 37:34 Per a strada ch'ellu hè ghjuntu, da u listessu hà da turnà, è ùn vene in sta cità, dice u Signore. 37:35 Per I vi difende sta cità à salvà lu per a me, è per u mio per amor di u servitore David. 37:36 Allora l'ànghjulu di u Signore si n'andò, è batte in u campu di u Signore. Assiriani centu ottantacinquemila: è quandu si sò alzati a matina, eccu, eranu tutti cadaveri morti. 37:37 Allora Sennacherib, rè d'Assiria, si n'andò, è si n'andò, è vultò stava in Ninive. 37:38 È avvene chì, mentre ch'ellu adorava in a casa di Nisroch, u so. diu, chì Adramelech è Sarezer i so figlioli l'anu battutu cù a spada ; è scappavanu in u paese d'Armenia, è Esarhaddon u so figliolu regnò in u so locu.