Isaia
37:1 Quandu u rè Ezechia l'hà intesu, s'hè strappatu
vestiti, è si coprì di saccu, è andò in casa di
u Signore.
37:2 Mandò à Eliakim, chì era capu di a casa, è à Shebna, u scriba.
è l'anziani di i preti cuparti di sacchi, à Isaia
prufeta u figliolu di Amoz.
37:3 È li dissenu: "Cusì dice Ezechia: "Questu ghjornu hè un ghjornu di
guai, è di rimproveru, è di blasfemia: perchè i zitelli sò ghjunti
a nascita, è ùn ci hè forza à purtà fora.
37:4 Pò esse u Signore, u to Diu, senterà e parolle di Rabshakeh, chì u
rè d'Assiria, u so maestru hà mandatu per rimpruverà u Diu vivu, è
rimproverà e parolle chì u Signore, u to Diu, hà intesu: per quessa, leva
alza a to preghiera per u restu chì resta.
37:5 Allora i servitori di u rè Ezechia ghjunsenu à Isaia.
37:6 Isaia li disse: "Cusì vi dite à u vostru maestru, cusì
dice u Signore: Ùn àbbia paura di e parolle chì avete intesu.
cù quale i servitori di u rè d'Assiria m'anu blasfemu.
37:7 Eccu, I vi manderà una splutazioni nant'à ellu, è ellu sente un rumore, è
vultà in a so propria terra; è u farò cascà da a spada in u so
terra propria.
37:8 Allora Rabshakeh vultò, è truvò u rè d'Assiria in guerra
Libna : car il avait entendu dire qu'il était parti de Lakis.
37:9 Et il entendit dire à Tirhakah, roi d'Ethiopie : Il est sorti.
per fà guerra cun tè. È quandu l'hà intesu, hà mandatu messageri à
Ezechia, dicendu:
37:10 Cusì vi dite à Ezechia, rè di Ghjuda, dicendu: "Ùn lasciate micca u to Diu.
in quellu chì cunfidate, ingannate, dicendu: Ghjerusalemme ùn serà micca
datu in manu di u rè d'Assiria.
37:11 Eccu, avete intesu ciò chì i rè d'Assiria anu fattu in tutti i paesi.
distrughjenduli completamente; è tù sarai liberatu ?
37:12 I dii di e nazioni anu liberatu quelli chì i mo babbi
distruttu, cum'è Gozan, Haran, è Rezeph, è i figlioli d'Eden
chì eranu in Telassar ?
37:13 Induve hè u rè di Hamath, è u rè di Arphad, è u rè di
cità di Sepharvaim, Hena è Ivah?
37:14 È Ezechia hà ricevutu a lettera da a manu di i messageri
leghjitelu: è Ezechia si n'andò in a casa di u Signore, è u sparse
davanti à u Signore.
37:15 È Ezechia pricava à u Signore, dicendu:
37:16 O Signore di l'armata, Diu d'Israele, chì stanu trà i cherubini,
sì u Diu, ancu voi solu, di tutti i regni di a terra:
avete fattu u celu è a terra.
37:17 Incline a to arechja, o Signore, è à sente; Apri i to ochji, o Signore, è vede:
è sente tutte e parolle di Sennacherib, chì hà mandatu à rimproverà
Diu vivu.
37:18 In verità, Signore, i rè d'Assiria anu devastatu tutte e nazioni.
è i so paesi,
37:19 È ghjittassi i so dii in u focu, perchè ùn eranu micca dii, ma i
travagliu di e mani di l'omi, di legnu è di petra: per quessa li anu distruttu.
37:20 Avà dunque, o Signore, u nostru Diu, salvaci da a so manu, chì tutti i
i regni di a terra ponu sapè chì tù sì u Signore, ancu tù solu.
37:21 Allora Isaia, figliolu d'Amoz, mandò à Ezechia, dicendu: "Cusì dice.
Eternu Diu d'Israele, mentri tu m'ai pricatu contru à Sancherib
re d'Assiria:
37:22 Questa hè a parolla chì u Signore hà dettu nantu à ellu. A vergine,
a figliola di Sion t'hà disprezzatu, è s'hè rise in disprezzu; lu
figlia di Ghjerusalemme hà scuzzulatu u capu à tè.
37:23 Quale hè chì avete rimproveratu è blasphemed? è contru à quale avete
alzatu a to voce, è alzatu i to ochji in alta ? ancu contru à
Santu d'Israele.
37:24 Per i to servitori, avete vituatu u Signore, è hà dettu:
multitùdine di i mo carri sò ghjuntu à l'altitudine di e muntagne, per
i lati di u Libanu; è taglieraghju i so cedri alti, è
i so abeti scelti: è entreraghju in l'altitudine di u so
cunfini, è a furesta di u so Carmel.
37:25 Aghju scavatu, è beie acqua; è cù a sola di i mo pedi aghju
secca tutti i fiumi di i lochi assediati.
37:26 Ùn avete micca intesu, quantu l'aghju fattu; è di i tempi antichi,
chì l'aghju furmatu ? avà l'aghju purtatu à passà, chì tù
duverebbe esse di distrughje e cità difese in cumuli di ruine.
37:27 Per quessa, i so abbitanti eranu di piccula putenza, sò stati spavintati è
cunfusi: eranu cum'è l'erba di u campu, è cum'è l'erba verde,
cum'è l'erba nantu à i tetti, è cum'è u granu sbulicatu prima ch'ellu sia cultivatu
su.
37:28 Ma cunnoscu a to dimora, è a to esce, è a to entrata, è a to furia.
contru à mè.
37:29 Perchè a to furia contru à mè, è u to tumultu hè ghjuntu in l'arechje.
dunque vi metteraghju u mo ganciu in u to nasu, è a mo briglia in i to labbre, è
Ti turnaraghju in daretu per a strada per quale site ghjuntu.
37:30 E chistu sarà un signu à tè, vi manghjarà stu annu, comu
cresce di sè stessu; è u sicondu annu quellu chì nasce da u listessu:
è u terzu annu suminate, è cuglierete, piantate vigna è manghjate
fruttu di questu.
37:31 È u restu chì hè scappatu di a casa di Ghjuda hà da piglià di novu
radiche in giù, e frutti in su su.
37:32 Perchè da Ghjerusalemme esce un restu, è quelli chì scapparanu
di a muntagna di Sion: u zelu di u Signore di l'armata farà questu.
37:33 Per quessa, cusì dice u Signore nantu à u rè d'Assiria, "Hè
Ùn vene micca in sta cità, nè scaccià una freccia quì, nè vene davanti à ella
cù scudi, nè gettà una banca contru à ellu.
37:34 Per a strada ch'ellu hè ghjuntu, da u listessu hà da turnà, è ùn vene
in sta cità, dice u Signore.
37:35 Per I vi difende sta cità à salvà lu per a me, è per u mio
per amor di u servitore David.
37:36 Allora l'ànghjulu di u Signore si n'andò, è batte in u campu di u Signore.
Assiriani centu ottantacinquemila: è quandu si sò alzati
a matina, eccu, eranu tutti cadaveri morti.
37:37 Allora Sennacherib, rè d'Assiria, si n'andò, è si n'andò, è vultò
stava in Ninive.
37:38 È avvene chì, mentre ch'ellu adorava in a casa di Nisroch, u so.
diu, chì Adramelech è Sarezer i so figlioli l'anu battutu cù a spada ;
è scappavanu in u paese d'Armenia, è Esarhaddon u so figliolu
regnò in u so locu.