Isaia
13:1 U pesu di Babilonia, chì Isaia, figliolu d'Amoz hà vistu.
13:2 Alzate una bandiera nantu à a muntagna alta, esaltate a voce per elli.
stringhje a manu, ch'elli entrenu à e porte di i nobili.
13:3 Aghju urdinatu à i mo santificati, aghju chjamatu ancu i mo putenti
per a mo rabbia, ancu quelli chì si rallegranu in a mo altezza.
13:4 U rumore di una multitùdine in a muntagna, cum'è un grande populu. a
rumore tumultuoso di i regni di e nazioni riuniti: u Signore
d'ospiti riunisce l'armata di a battaglia.
13:5 Venenu da un paese luntanu, da a fine di u celu, ancu u Signore, è
l'arme di a so indignazione, per distrughje a terra sana.
13:6 Ululate; perchè u ghjornu di u Signore hè vicinu; vene cum'è a
distruzzione da l'Onniputente.
13:7 Per quessa, tutte e mani saranu sbulicati, è u core di ogni omu si funnu.
13:8 È ch'elli anu a paura.
soffreranu di dulore cum'è una donna chì parturita: seranu maravigliati
unu à l'altru; e so facci saranu cum'è fiamme.
13:9 Eccu, vene u ghjornu di u Signore, crudeli è furore è feroce
a rabbia, per fà a terra desolata: è distrughjerà i peccatori
ne fora fora.
13:10 Per l 'astri di u celu, è i custellazioni, ùn dà
a so luce: u sole s'obscurcirà in u so spuntà, è a luna
ùn farà micca brilla a so luce.
13:11 È I vi punisce u mondu per u so male, è i gattivi per u so
iniquità; e farò cessà l'arroganza di l'orgogliosi, è vulerà
abbassa l'arroganza di u terribili.
13:12 I vi fà un omu più preziosu chè oru fini. ancu un omu chè u
cunea d'oru di Ofir.
13:13 Dunque, scuzzulate u celu, è a terra sguasserà
u so locu, in l'ira di u Signore di l'armata, è in u ghjornu di u so
rabbia feroce.
13:14 È serà cum'è un caprettu perseguitatu, è cum'è una pecura chì nimu piglia.
ognunu si turnarà versu u so populu, è fughjeranu ognunu in u so
terra propria.
13:15 Ognunu chì si trova, sarà trafittu. è ognunu chì hè
unitu à elli cascà da a spada.
13:16 I so figlioli ancu esse sbulicati davanti à i so ochji. i so
e case seranu sguassate, è e so mòglie rapite.
13:17 Eccu, I Mulateri Di L'suscitarà i Medi contr'à elli, chì ùn si guardà
argentu; è in quantu à l'oru, ùn anu micca piacè.
13:18 I so arcu anu ancu sbulicà i ghjovani in pezzi. è anu da avè
senza pietà per u fruttu di u ventre; u so ochju ùn risparmia micca i zitelli.
13:19 Babilonia, a gloria di i regni, a bellezza di i Caldei.
eccellenza, serà cum'è quandu Diu hà sbulicatu Sodoma è Gomorra.
13:20 Ùn sarà mai abitata, nè ùn sarà abitata in da
generazioni in generazioni: nè l'Arabu ùn vi piantà a tenda;
nè i pastori ùn ci feranu u so ovile.
13:21 Ma l'animali salvatichi di u desertu stendenu quì. è e so case seranu
piena di criaturi doleful; è i gufi vi abiteranu, è i satiri
balla quì.
13:22 È e bestie salvatiche di l'isuli, chianciranu in e so case disolate.
è dragoni in i so palazzi piacevuli: è u so tempu hè vicinu à vene, è
i so ghjorni ùn saranu prolungati.