Isaia 13:1 U pesu di Babilonia, chì Isaia, figliolu d'Amoz hà vistu. 13:2 Alzate una bandiera nantu à a muntagna alta, esaltate a voce per elli. stringhje a manu, ch'elli entrenu à e porte di i nobili. 13:3 Aghju urdinatu à i mo santificati, aghju chjamatu ancu i mo putenti per a mo rabbia, ancu quelli chì si rallegranu in a mo altezza. 13:4 U rumore di una multitùdine in a muntagna, cum'è un grande populu. a rumore tumultuoso di i regni di e nazioni riuniti: u Signore d'ospiti riunisce l'armata di a battaglia. 13:5 Venenu da un paese luntanu, da a fine di u celu, ancu u Signore, è l'arme di a so indignazione, per distrughje a terra sana. 13:6 Ululate; perchè u ghjornu di u Signore hè vicinu; vene cum'è a distruzzione da l'Onniputente. 13:7 Per quessa, tutte e mani saranu sbulicati, è u core di ogni omu si funnu. 13:8 È ch'elli anu a paura. soffreranu di dulore cum'è una donna chì parturita: seranu maravigliati unu à l'altru; e so facci saranu cum'è fiamme. 13:9 Eccu, vene u ghjornu di u Signore, crudeli è furore è feroce a rabbia, per fà a terra desolata: è distrughjerà i peccatori ne fora fora. 13:10 Per l 'astri di u celu, è i custellazioni, ùn dà a so luce: u sole s'obscurcirà in u so spuntà, è a luna ùn farà micca brilla a so luce. 13:11 È I vi punisce u mondu per u so male, è i gattivi per u so iniquità; e farò cessà l'arroganza di l'orgogliosi, è vulerà abbassa l'arroganza di u terribili. 13:12 I vi fà un omu più preziosu chè oru fini. ancu un omu chè u cunea d'oru di Ofir. 13:13 Dunque, scuzzulate u celu, è a terra sguasserà u so locu, in l'ira di u Signore di l'armata, è in u ghjornu di u so rabbia feroce. 13:14 È serà cum'è un caprettu perseguitatu, è cum'è una pecura chì nimu piglia. ognunu si turnarà versu u so populu, è fughjeranu ognunu in u so terra propria. 13:15 Ognunu chì si trova, sarà trafittu. è ognunu chì hè unitu à elli cascà da a spada. 13:16 I so figlioli ancu esse sbulicati davanti à i so ochji. i so e case seranu sguassate, è e so mòglie rapite. 13:17 Eccu, I Mulateri Di L'suscitarà i Medi contr'à elli, chì ùn si guardà argentu; è in quantu à l'oru, ùn anu micca piacè. 13:18 I so arcu anu ancu sbulicà i ghjovani in pezzi. è anu da avè senza pietà per u fruttu di u ventre; u so ochju ùn risparmia micca i zitelli. 13:19 Babilonia, a gloria di i regni, a bellezza di i Caldei. eccellenza, serà cum'è quandu Diu hà sbulicatu Sodoma è Gomorra. 13:20 Ùn sarà mai abitata, nè ùn sarà abitata in da generazioni in generazioni: nè l'Arabu ùn vi piantà a tenda; nè i pastori ùn ci feranu u so ovile. 13:21 Ma l'animali salvatichi di u desertu stendenu quì. è e so case seranu piena di criaturi doleful; è i gufi vi abiteranu, è i satiri balla quì. 13:22 È e bestie salvatiche di l'isuli, chianciranu in e so case disolate. è dragoni in i so palazzi piacevuli: è u so tempu hè vicinu à vene, è i so ghjorni ùn saranu prolungati.