Isaia
6:1 In l'annu chì u rè Uzziah hè mortu, aghju vistu ancu u Signore, à pusà nantu à a
tronu, altu è elevatu, è u so trenu empiia u tempiu.
6:2 Sopra, stavanu i serafini: ognunu avia sei ali. cun dui ellu
cupria u so visu, è cù dui copre i so pedi, è cù dui ellu
hà volatu.
6:3 È unu gridava à l'altru, è disse:: "Santu, santu, santu, hè u Signore di.
ospiti : tutta a terra hè piena di a so gloria.
6:4 È i posti di a porta si muvianu à a voce di quellu chì gridava, è u
a casa era piena di fumu.
6:5 Allora aghju dettu: "Guai à mè! perchè sò disfatta; perchè sò un omu impuru
labbra, è aghju campatu à mezu à un populu di labbra impuri: per u mio
l'ochji anu vistu u Rè, u Signore di l'armata.
6:6 Allora unu di i serafini volò versu mè, avendu un carbone vivu in manu.
ch'ellu avia pigliatu cù e pinze da l'altare:
6:7 È u me pusò nantu à a bocca, è disse: "Eccu, questu hà toccu i to labbre.
è a to iniquità hè sguassata, è u to piccatu purgatu.
6:8 Also aghju intesu a voce di u Signore, dicendu: "Quale vi manderaghju, è quale".
andrà per noi? Allora aghju dettu : Eccu sò ; mandami.
6:9 È disse:, "Vai, è dite à stu populu, "Senti à sente, ma capisce".
micca; è vedi veramente, ma ùn capite micca.
6:10 Fate u core di stu populu grassu, è fà u so arechje pisanti, è chjude
i so ochji; per ùn vede cù i so ochji, è sentenu cù l'arechje, è
capisce cù u so core, è cunvertisce, è esse guaritu.
6:11 Allora aghju dettu, Signore, quantu tempu? E ellu rispose: Finu à chì e cità sò sparite
senza abbitanti, è e case senza omu, è a terra sia tutta
desolatu,
6:12 È u Signore hà alluntanatu l'omi, è ci hè un gran abbandunamentu
à mezu à a terra.
6:13 Ma ancu in ellu ci sarà un decimu, è turnarà, è serà manghjatu.
cum'è un arburu teil, è cum'è una quercia, chì a so sustanza hè in elli, quandu elli
scaccià e so foglie: cusì a sumente santa serà a so sustanza.