Isaia 6:1 In l'annu chì u rè Uzziah hè mortu, aghju vistu ancu u Signore, à pusà nantu à a tronu, altu è elevatu, è u so trenu empiia u tempiu. 6:2 Sopra, stavanu i serafini: ognunu avia sei ali. cun dui ellu cupria u so visu, è cù dui copre i so pedi, è cù dui ellu hà volatu. 6:3 È unu gridava à l'altru, è disse:: "Santu, santu, santu, hè u Signore di. ospiti : tutta a terra hè piena di a so gloria. 6:4 È i posti di a porta si muvianu à a voce di quellu chì gridava, è u a casa era piena di fumu. 6:5 Allora aghju dettu: "Guai à mè! perchè sò disfatta; perchè sò un omu impuru labbra, è aghju campatu à mezu à un populu di labbra impuri: per u mio l'ochji anu vistu u Rè, u Signore di l'armata. 6:6 Allora unu di i serafini volò versu mè, avendu un carbone vivu in manu. ch'ellu avia pigliatu cù e pinze da l'altare: 6:7 È u me pusò nantu à a bocca, è disse: "Eccu, questu hà toccu i to labbre. è a to iniquità hè sguassata, è u to piccatu purgatu. 6:8 Also aghju intesu a voce di u Signore, dicendu: "Quale vi manderaghju, è quale". andrà per noi? Allora aghju dettu : Eccu sò ; mandami. 6:9 È disse:, "Vai, è dite à stu populu, "Senti à sente, ma capisce". micca; è vedi veramente, ma ùn capite micca. 6:10 Fate u core di stu populu grassu, è fà u so arechje pisanti, è chjude i so ochji; per ùn vede cù i so ochji, è sentenu cù l'arechje, è capisce cù u so core, è cunvertisce, è esse guaritu. 6:11 Allora aghju dettu, Signore, quantu tempu? E ellu rispose: Finu à chì e cità sò sparite senza abbitanti, è e case senza omu, è a terra sia tutta desolatu, 6:12 È u Signore hà alluntanatu l'omi, è ci hè un gran abbandunamentu à mezu à a terra. 6:13 Ma ancu in ellu ci sarà un decimu, è turnarà, è serà manghjatu. cum'è un arburu teil, è cum'è una quercia, chì a so sustanza hè in elli, quandu elli scaccià e so foglie: cusì a sumente santa serà a so sustanza.