Isaia
5:1 Ora cantà à u mo benamata una canzona di u mo amatu toccu u so
vigna. U mo amatu hà una vigna in una muntagna assai fruttuosa:
5:2 È u chjappà, è hà riunitu e petre, è piantò
cù a vigna più scelta, è hà custruitu una torre in mezu à questu, è ancu
ci fece un pressu di vinu: è guardò ch'ellu facia nascere
uva, è hà purtatu uva selvatica.
5:3 È avà, o abbitanti di Ghjerusalemme, è omi di Ghjuda, ghjudice, I precu
tè, trà mè è a mo vigna.
5:4 Chì puderia esse fattu più à a mo vigna, chì ùn aghju micca fattu
hè? per quessa, quandu aghju vistu chì duverebbe fà uva, purtatu
ne nasce uva selvatica ?
5:5 È avà vai à; Vi dicu ciò ch’aghju da fà à a mo vigna : vi diceraghju
caccià a so siepe, è serà manghjatu; è rompe
u so muru, è sarà calpestatu;
5:6 È I vi sguassate. ma quì
salirà rovi è spine: cumandaraghju ancu i nuvuli chì
ch'elli piovenu micca piovi sopra.
5:7 Per a vigna di u Signore di l'armata hè a casa d'Israele, è u
l'omi di Ghjuda a so pianta piacevule: è aspittava u ghjudiziu, ma eccu
oppressione; per a ghjustizia, ma eccu un gridu.
5:8 Guai à quelli chì uniscenu casa à casa, chì stende campà à campu, finu à
ùn ci hè micca locu, ch'elli ponu esse postu solu à mezu à u
terra !
5:9 U Signore di l'ospiti hà dettu à l'arechje: "In verità, assai case seranu
desolatu, ancu grande è ghjustu, senza abbitanti.
5:10 Iè, dece ettari di vigna darà un bagnu, è a sumente di una vigna.
Homer darà un efa.
5:11 Guai à quelli chì s'arrizzò a matina, per ch'elli ponu seguità
bevanda forte; chì cuntinueghjanu finu à a notte, finu à chì u vinu li infiamma !
5:12 È l'arpa, a viole, a tavola, a pipa è u vinu sò in u so.
feste: ma ùn cunsideranu micca l'opera di u Signore, nè cunsidereghjanu
operazione di e so mani.
5:13 Per quessa, u mo pòpulu hè andatu in cattività, perchè ùn anu micca
a cunniscenza: è i so omi onorevoli sò famati, è a so multitùdine
secca di sete.
5:14 Per quessa, u infernu hà allargatu, è apre a so bocca fora
misura: è a so gloria, è a so multitùdine, è a so pompa, è ellu
chì si rallegra, scenderà in ellu.
5:15 È l'omu mediu sarà abbattutu, è l'omu putente serà
umiliatu, è l'ochji di l'alti seranu umiliati:
5:16 Ma u Signore di l'armata serà elevatu in u ghjudiziu, è Diu chì hè santu.
sarà santificata in a ghjustizia.
5:17 Allora l'agnelli pasceranu secondu u so modu, è i lochi deserti
i grassi manghjaranu i stranieri.
5:18 Guai à quelli chì tiranu l'iniquità cù cordi di vanità, è u peccatu cum'è.
eranu cù una corda di carru :
5:19 Chì dicenu: "Chì u so travagliu, ch'ellu hà da fà, è affruntà u so travagliu, chì noi pò vede.
è chì u cunsigliu di u Santu d'Israele s'avvicina è vene, chì
pudemu sapè!
5:20 Guai à quelli chì chjamanu u male bè, è bè u male; chì mette a bughjura per
luce, è lume per bughjura; chì mette amara per dolce, è dolce per
amaru !
5:21 Guai à quelli chì sò sàviu in i so ochji, è prudenti in i so ochji
vista!
5:22 Guai à quelli chì sò putenti à beie vinu, è omi di forza
mêle la boisson forte :
5:23 Chì ghjustificà i gattivi per ricumpensa, è caccià a ghjustizia di
i ghjusti da ellu !
5:24 Per quessa, cum'è u focu divora a stoppia, è a fiamma consuma
paglia, cusì a so radica sarà cum'è a putrezza, è u so fiore andarà
cum'è a polvera: perchè anu cacciatu a lege di u Signore di l'armata,
è disprezzò a parolla di u Santu d'Israele.
5:25 Per quessa, a còllera di u Signore s'accendi contr'à u so populu, è ellu
hà stendu a so manu contru à elli, è li hà battutu: è
e muntagne tremavanu, è e so carcasse eranu strappate à mezu à u
strade. Per tuttu questu, a so còllera ùn hè micca vultata, ma a so manu
stese ancora.
5:26 È hà da alzà un insigne à e nazioni da luntanu, è sibilà
à elli da a fine di a terra: è eccu, venenu cun
rapidu prestu:
5:27 Nisunu sarà stancu, nè inciampà trà elli. nimu ùn dorme nè
dorme; nè a cinghia di i so lombi ùn sarà sciolta, nè u
si rompanu i latchet di i so scarpi:
5:28 E so frecce sò taglienti, è tutti i so archi curvi, i so zoccoli di i cavalli.
Sarà cuntatu cum'è a silex, è e so rote cum'è un turbulente:
5:29 U so rughjoni sarà cum'è un leone, ch'elli ruggiranu cum'è ghjovani leoni.
iè, rughjeranu, è s'impugnaranu di a preda, è a purteranu
salvu, è nimu li darà.
5:30 È in quellu ghjornu ch'elli vi ruggini contru à elli, cum'è u rughjonu di u
mare: è s'è unu fighjulà a terra, eccu bughjura è dulore, è u
a luce hè oscura in i celi di ellu.