Isaia 5:1 Ora cantà à u mo benamata una canzona di u mo amatu toccu u so vigna. U mo amatu hà una vigna in una muntagna assai fruttuosa: 5:2 È u chjappà, è hà riunitu e petre, è piantò cù a vigna più scelta, è hà custruitu una torre in mezu à questu, è ancu ci fece un pressu di vinu: è guardò ch'ellu facia nascere uva, è hà purtatu uva selvatica. 5:3 È avà, o abbitanti di Ghjerusalemme, è omi di Ghjuda, ghjudice, I precu tè, trà mè è a mo vigna. 5:4 Chì puderia esse fattu più à a mo vigna, chì ùn aghju micca fattu hè? per quessa, quandu aghju vistu chì duverebbe fà uva, purtatu ne nasce uva selvatica ? 5:5 È avà vai à; Vi dicu ciò ch’aghju da fà à a mo vigna : vi diceraghju caccià a so siepe, è serà manghjatu; è rompe u so muru, è sarà calpestatu; 5:6 È I vi sguassate. ma quì salirà rovi è spine: cumandaraghju ancu i nuvuli chì ch'elli piovenu micca piovi sopra. 5:7 Per a vigna di u Signore di l'armata hè a casa d'Israele, è u l'omi di Ghjuda a so pianta piacevule: è aspittava u ghjudiziu, ma eccu oppressione; per a ghjustizia, ma eccu un gridu. 5:8 Guai à quelli chì uniscenu casa à casa, chì stende campà à campu, finu à ùn ci hè micca locu, ch'elli ponu esse postu solu à mezu à u terra ! 5:9 U Signore di l'ospiti hà dettu à l'arechje: "In verità, assai case seranu desolatu, ancu grande è ghjustu, senza abbitanti. 5:10 Iè, dece ettari di vigna darà un bagnu, è a sumente di una vigna. Homer darà un efa. 5:11 Guai à quelli chì s'arrizzò a matina, per ch'elli ponu seguità bevanda forte; chì cuntinueghjanu finu à a notte, finu à chì u vinu li infiamma ! 5:12 È l'arpa, a viole, a tavola, a pipa è u vinu sò in u so. feste: ma ùn cunsideranu micca l'opera di u Signore, nè cunsidereghjanu operazione di e so mani. 5:13 Per quessa, u mo pòpulu hè andatu in cattività, perchè ùn anu micca a cunniscenza: è i so omi onorevoli sò famati, è a so multitùdine secca di sete. 5:14 Per quessa, u infernu hà allargatu, è apre a so bocca fora misura: è a so gloria, è a so multitùdine, è a so pompa, è ellu chì si rallegra, scenderà in ellu. 5:15 È l'omu mediu sarà abbattutu, è l'omu putente serà umiliatu, è l'ochji di l'alti seranu umiliati: 5:16 Ma u Signore di l'armata serà elevatu in u ghjudiziu, è Diu chì hè santu. sarà santificata in a ghjustizia. 5:17 Allora l'agnelli pasceranu secondu u so modu, è i lochi deserti i grassi manghjaranu i stranieri. 5:18 Guai à quelli chì tiranu l'iniquità cù cordi di vanità, è u peccatu cum'è. eranu cù una corda di carru : 5:19 Chì dicenu: "Chì u so travagliu, ch'ellu hà da fà, è affruntà u so travagliu, chì noi pò vede. è chì u cunsigliu di u Santu d'Israele s'avvicina è vene, chì pudemu sapè! 5:20 Guai à quelli chì chjamanu u male bè, è bè u male; chì mette a bughjura per luce, è lume per bughjura; chì mette amara per dolce, è dolce per amaru ! 5:21 Guai à quelli chì sò sàviu in i so ochji, è prudenti in i so ochji vista! 5:22 Guai à quelli chì sò putenti à beie vinu, è omi di forza mêle la boisson forte : 5:23 Chì ghjustificà i gattivi per ricumpensa, è caccià a ghjustizia di i ghjusti da ellu ! 5:24 Per quessa, cum'è u focu divora a stoppia, è a fiamma consuma paglia, cusì a so radica sarà cum'è a putrezza, è u so fiore andarà cum'è a polvera: perchè anu cacciatu a lege di u Signore di l'armata, è disprezzò a parolla di u Santu d'Israele. 5:25 Per quessa, a còllera di u Signore s'accendi contr'à u so populu, è ellu hà stendu a so manu contru à elli, è li hà battutu: è e muntagne tremavanu, è e so carcasse eranu strappate à mezu à u strade. Per tuttu questu, a so còllera ùn hè micca vultata, ma a so manu stese ancora. 5:26 È hà da alzà un insigne à e nazioni da luntanu, è sibilà à elli da a fine di a terra: è eccu, venenu cun rapidu prestu: 5:27 Nisunu sarà stancu, nè inciampà trà elli. nimu ùn dorme nè dorme; nè a cinghia di i so lombi ùn sarà sciolta, nè u si rompanu i latchet di i so scarpi: 5:28 E so frecce sò taglienti, è tutti i so archi curvi, i so zoccoli di i cavalli. Sarà cuntatu cum'è a silex, è e so rote cum'è un turbulente: 5:29 U so rughjoni sarà cum'è un leone, ch'elli ruggiranu cum'è ghjovani leoni. iè, rughjeranu, è s'impugnaranu di a preda, è a purteranu salvu, è nimu li darà. 5:30 È in quellu ghjornu ch'elli vi ruggini contru à elli, cum'è u rughjonu di u mare: è s'è unu fighjulà a terra, eccu bughjura è dulore, è u a luce hè oscura in i celi di ellu.