Isaia
2:1 A parolla chì Isaia, figliolu d'Amoz, hà vistu nantu à Ghjuda è Ghjerusalemme.
2:2 È vi sarà in l 'ultimi ghjorni, chì a muntagna
A casa di u Signore serà stabilita in cima di e muntagne, è serà
esse esaltatu sopra à e muntagne; è tutte e nazioni ghjunghjeranu à ellu.
2:3 È assai pirsuni andaranu, è dicenu: "Venite, è andemu à cullà
muntagna di u Signore, à a casa di u Diu di Ghjacobbu; è ellu farà
Insegnaci i so modi, è andemu in i so chjassi, perchè da Sion
Escerà a lege, è a parolla di u Signore da Ghjerusalemme.
2:4 È hà da ghjudicà à mezu à e nazioni, è vi rimproverà assai pòpulu
batteranu e so spade in vomi di l'aratu, è e so lance
uncini: a nazione ùn alzarà micca a spada contru à a nazione, nè
amparanu più a guerra.
2:5 O casa di Ghjacobbu, venite, è andemu à a luce di u Signore.
2:6 Per quessa, avete abbandunatu u to pòpulu, a casa di Ghjacobbu, perchè elli
esse riforniti da l'oriente, è sò indovini cum'è i Filistei,
è si piacè in i figlioli di i stranieri.
2:7 A so terra hè dinù piena d'argentu è oru, è ùn ci hè una fini
i so tesori; a so terra hè ancu piena di cavalli, nè ùn ci hè
fine di i so carri:
2:8 A so terra hè dinù piena di idoli. veneranu u travagliu di u so propiu
e mani, ciò chì i so diti anu fattu:
2:9 È l'omu mediu s'inchina, è u grande omu si umilia.
dunque ùn li pirdunu micca.
2:10 Entre in a petra, è ammucciate in a polvera, per paura di u Signore.
è per a gloria di a so maestà.
2:11 U sguardi alti di l 'omu sarà umiliatu, è l'arroganza di l 'omi
sarà inchinatu, è u Signore solu serà elevatu in quellu ghjornu.
2:12 Per u ghjornu di u Signore di l'armata serà nantu à tutti quelli chì sò fieru
è altu, è nantu à tutti quelli chì sò elevati; è ellu serà purtatu
bassu:
2:13 È nantu à tutti i cedri di u Libanu, chì sò alti è elevati, è
nantu à tutte e querce di Basan,
2:14 È nantu à tutte e muntagne altu, è nant'à tutte e muntagne chì sò elevati
su,
2:15 È nantu à ogni alta torre, è nantu à ogni muru vallatu.
2:16 È nantu à tutte e navi di Tarsis, è nantu à tutti i ritratti piacevuli.
2:17 È l'altitudine di l'omu serà inchinata, è a sognu di l'omi.
Sarà abbassatu, è u Signore solu serà elevatu in quellu ghjornu.
2:18 È l 'idoli, ch'ellu hà da abolisce.
2:19 È andaranu in i buchi di i petri, è in i caverni
terra, per timore di u Signore, è per a gloria di a so maestà, quandu ellu
nasce per scuzzulà terribilmente a terra.
2:20 In quellu ghjornu, l'omu ghjittassi i so idoli d'argentu, è i so idoli d'oru.
ch'elli anu fattu ognunu per ellu stessu per adurà, à i talpe è à i
pipistrelli;
2:21 Per andà in e fenditure di i scogli, è in i cimi di i scontri.
petre, per timore di u Signore, è per a gloria di a so maestà, quandu ellu
nasce per scuzzulà terribilmente a terra.
2:22 Cessate di l'omu, chì u so soffiu hè in i so narici, per induve hè
esse cuntatu ?