Isaia 2:1 A parolla chì Isaia, figliolu d'Amoz, hà vistu nantu à Ghjuda è Ghjerusalemme. 2:2 È vi sarà in l 'ultimi ghjorni, chì a muntagna A casa di u Signore serà stabilita in cima di e muntagne, è serà esse esaltatu sopra à e muntagne; è tutte e nazioni ghjunghjeranu à ellu. 2:3 È assai pirsuni andaranu, è dicenu: "Venite, è andemu à cullà muntagna di u Signore, à a casa di u Diu di Ghjacobbu; è ellu farà Insegnaci i so modi, è andemu in i so chjassi, perchè da Sion Escerà a lege, è a parolla di u Signore da Ghjerusalemme. 2:4 È hà da ghjudicà à mezu à e nazioni, è vi rimproverà assai pòpulu batteranu e so spade in vomi di l'aratu, è e so lance uncini: a nazione ùn alzarà micca a spada contru à a nazione, nè amparanu più a guerra. 2:5 O casa di Ghjacobbu, venite, è andemu à a luce di u Signore. 2:6 Per quessa, avete abbandunatu u to pòpulu, a casa di Ghjacobbu, perchè elli esse riforniti da l'oriente, è sò indovini cum'è i Filistei, è si piacè in i figlioli di i stranieri. 2:7 A so terra hè dinù piena d'argentu è oru, è ùn ci hè una fini i so tesori; a so terra hè ancu piena di cavalli, nè ùn ci hè fine di i so carri: 2:8 A so terra hè dinù piena di idoli. veneranu u travagliu di u so propiu e mani, ciò chì i so diti anu fattu: 2:9 È l'omu mediu s'inchina, è u grande omu si umilia. dunque ùn li pirdunu micca. 2:10 Entre in a petra, è ammucciate in a polvera, per paura di u Signore. è per a gloria di a so maestà. 2:11 U sguardi alti di l 'omu sarà umiliatu, è l'arroganza di l 'omi sarà inchinatu, è u Signore solu serà elevatu in quellu ghjornu. 2:12 Per u ghjornu di u Signore di l'armata serà nantu à tutti quelli chì sò fieru è altu, è nantu à tutti quelli chì sò elevati; è ellu serà purtatu bassu: 2:13 È nantu à tutti i cedri di u Libanu, chì sò alti è elevati, è nantu à tutte e querce di Basan, 2:14 È nantu à tutte e muntagne altu, è nant'à tutte e muntagne chì sò elevati su, 2:15 È nantu à ogni alta torre, è nantu à ogni muru vallatu. 2:16 È nantu à tutte e navi di Tarsis, è nantu à tutti i ritratti piacevuli. 2:17 È l'altitudine di l'omu serà inchinata, è a sognu di l'omi. Sarà abbassatu, è u Signore solu serà elevatu in quellu ghjornu. 2:18 È l 'idoli, ch'ellu hà da abolisce. 2:19 È andaranu in i buchi di i petri, è in i caverni terra, per timore di u Signore, è per a gloria di a so maestà, quandu ellu nasce per scuzzulà terribilmente a terra. 2:20 In quellu ghjornu, l'omu ghjittassi i so idoli d'argentu, è i so idoli d'oru. ch'elli anu fattu ognunu per ellu stessu per adurà, à i talpe è à i pipistrelli; 2:21 Per andà in e fenditure di i scogli, è in i cimi di i scontri. petre, per timore di u Signore, è per a gloria di a so maestà, quandu ellu nasce per scuzzulà terribilmente a terra. 2:22 Cessate di l'omu, chì u so soffiu hè in i so narici, per induve hè esse cuntatu ?