Genesi 2:1 Cusì, i celi è a terra sò stati finiti, è tutti l 'ospiti di elli. 2:2 È u settimu ghjornu, Diu hà finitu u so travagliu ch'ellu avia fattu. è ellu ripusò u settimu ghjornu da tuttu u so travagliu ch'ellu avia fattu. 2:3 È Diu hà benedettu u settimu ghjornu, è santificatu, perchè chì in lu s'era riposatu da tuttu u so travagliu chì Diu hà creatu è fattu. 2:4 Quessi sò i generazioni di i celi è di a terra, quandu eranu criatu, in u ghjornu chì u Signore Diu hà fattu a terra è i celi, 2:5 È ogni pianta di u campu prima ch'ellu era in terra, è ogni erba di u campu prima ch'ellu cresce: perchè u Signore Diu ùn avia micca fattu piovi nantu à a terra, è ùn ci era micca un omu per labourà a terra. 2:6 Ma si n'andò una nebbia da a terra, è annacquava tutta a faccia a terra. 2:7 È u Signore, Diu, hà furmatu l'omu da a polvara di a terra, è inspirò i so narici u soffiu di vita; è l'omu divintò un'anima viva. 2:8 È u Signore Diu hà piantatu un giardinu à l'Oriente in Eden. è quì hà messu u omu ch'ellu avia furmatu. 2:9 È da a terra, u Signore Diu hà fattu cresce ogni arburu chì hè piacevule à a vista, è bonu per manghjà; l'arbre di a vita ancu in u à mezu à u giardinu, è l'arburu di a cunniscenza di u bè è di u male. 2:10 È un fiumu esce da l'Eden per l'acqua di u giardinu. è da quì era si sparte, è diventò in quattru capi. 2:11 U nomu di u primu hè Pison, chì hè ciò chì cumpassa tuttu terra di Havila, induve ci hè l'oru; 2:12 È l 'oru di sta terra hè bonu: ci hè bdellium è petra onyx. 2:13 È u nomu di u sicondu fiumu hè Gihon cumpassa tutta a terra d'Etiopia. 2:14 È u nomu di u terzu fiume hè Hiddekel versu l'est di l'Assiria. È u quartu fiume hè Eufrate. 2:15 È u Signore Diu hà pigliatu l'omu, è u mettiu in u giardinu d'Eden vestillu è mantene. 2:16 È u Signore Diu hà urdinatu à l'omu, dicendu: "Di ogni arburu di u giardinu pudete manghjà liberamente: 2:17 Ma di l 'àrburu di a cunniscenza di u bè è di u male, tù ùn manghjà hè: perchè u ghjornu chì ne manghjarete, certamenti morirete. 2:18 È u Signore Diu disse: "Ùn hè micca bè chì l'omu deve esse solu; I li farà un aiutu à scuntrà per ellu. 2:19 È da a terra, u Signore Diu hà furmatu ogni bestia di u campu, è ogni gallina di l'aria; è li purtò à Adamu per vede ciò chì vulia chjamate: è ciò chì Adam hà chjamatu ogni criatura vivente, chì era u so nomu. 2:20 È Adam hà datu nomi à tutti i bovini, è à l'acelli di l'aria, è à ogni bestia di u campu; ma per Adam ùn hè statu trovu un aiutu à scuntrà per ellu. 2:21 È u Signore, Diu, hà fattu un sonnu prufonda per cascà nantu à Adam, è si durmi. è pigliò una di e so coste, è chjusu a carne invece di ella; 2:22 È a riva, chì u Signore Diu avia pigliatu da l'omu, hà fattu una donna, è l'hà purtatu à l'omu. 2:23 Adamu disse: "Questu hè avà l'ossu di i mo ossi, è a carne di a mo carne. serà chjamatu Donna, perchè hè stata cacciata da l'omu. 2:24 Per quessa, l'omu abbandunarà u so babbu è a so mamma, è s'infilarà à a so moglia: è seranu una sola carne. 2:25 È eranu tramindui nudi, l'omu è a so moglia, è ùn si vargugnavanu.