Genesi
2:1 Cusì, i celi è a terra sò stati finiti, è tutti l 'ospiti di elli.
2:2 È u settimu ghjornu, Diu hà finitu u so travagliu ch'ellu avia fattu. è ellu
ripusò u settimu ghjornu da tuttu u so travagliu ch'ellu avia fattu.
2:3 È Diu hà benedettu u settimu ghjornu, è santificatu, perchè chì in lu
s'era riposatu da tuttu u so travagliu chì Diu hà creatu è fattu.
2:4 Quessi sò i generazioni di i celi è di a terra, quandu eranu
criatu, in u ghjornu chì u Signore Diu hà fattu a terra è i celi,
2:5 È ogni pianta di u campu prima ch'ellu era in terra, è ogni erba
di u campu prima ch'ellu cresce: perchè u Signore Diu ùn avia micca fattu piovi
nantu à a terra, è ùn ci era micca un omu per labourà a terra.
2:6 Ma si n'andò una nebbia da a terra, è annacquava tutta a faccia
a terra.
2:7 È u Signore, Diu, hà furmatu l'omu da a polvara di a terra, è inspirò
i so narici u soffiu di vita; è l'omu divintò un'anima viva.
2:8 È u Signore Diu hà piantatu un giardinu à l'Oriente in Eden. è quì hà messu u
omu ch'ellu avia furmatu.
2:9 È da a terra, u Signore Diu hà fattu cresce ogni arburu chì hè
piacevule à a vista, è bonu per manghjà; l'arbre di a vita ancu in u
à mezu à u giardinu, è l'arburu di a cunniscenza di u bè è di u male.
2:10 È un fiumu esce da l'Eden per l'acqua di u giardinu. è da quì era
si sparte, è diventò in quattru capi.
2:11 U nomu di u primu hè Pison, chì hè ciò chì cumpassa tuttu
terra di Havila, induve ci hè l'oru;
2:12 È l 'oru di sta terra hè bonu: ci hè bdellium è petra onyx.
2:13 È u nomu di u sicondu fiumu hè Gihon
cumpassa tutta a terra d'Etiopia.
2:14 È u nomu di u terzu fiume hè Hiddekel
versu l'est di l'Assiria. È u quartu fiume hè Eufrate.
2:15 È u Signore Diu hà pigliatu l'omu, è u mettiu in u giardinu d'Eden
vestillu è mantene.
2:16 È u Signore Diu hà urdinatu à l'omu, dicendu: "Di ogni arburu di u giardinu
pudete manghjà liberamente:
2:17 Ma di l 'àrburu di a cunniscenza di u bè è di u male, tù ùn manghjà
hè: perchè u ghjornu chì ne manghjarete, certamenti morirete.
2:18 È u Signore Diu disse: "Ùn hè micca bè chì l'omu deve esse solu; I
li farà un aiutu à scuntrà per ellu.
2:19 È da a terra, u Signore Diu hà furmatu ogni bestia di u campu, è
ogni gallina di l'aria; è li purtò à Adamu per vede ciò chì vulia
chjamate: è ciò chì Adam hà chjamatu ogni criatura vivente, chì era
u so nomu.
2:20 È Adam hà datu nomi à tutti i bovini, è à l'acelli di l'aria, è à
ogni bestia di u campu; ma per Adam ùn hè statu trovu un aiutu à scuntrà
per ellu.
2:21 È u Signore, Diu, hà fattu un sonnu prufonda per cascà nantu à Adam, è si durmi.
è pigliò una di e so coste, è chjusu a carne invece di ella;
2:22 È a riva, chì u Signore Diu avia pigliatu da l'omu, hà fattu una donna, è
l'hà purtatu à l'omu.
2:23 Adamu disse: "Questu hè avà l'ossu di i mo ossi, è a carne di a mo carne.
serà chjamatu Donna, perchè hè stata cacciata da l'omu.
2:24 Per quessa, l'omu abbandunarà u so babbu è a so mamma, è s'infilarà
à a so moglia: è seranu una sola carne.
2:25 È eranu tramindui nudi, l'omu è a so moglia, è ùn si vargugnavanu.