Esodu
10:1 L'Eternu disse à Mosè: "Vai à Faraone.
u so core, è u core di i so servitori, per ch'e possu mustrà questi i mo
segni davanti à ellu:
10:2 È chì tù pò dì à l'arechje di u to figliolu, è di u figliolu di u to figliolu.
ciò chì aghju fattu in Egittu, è i mo segni chì aghju fattu
à mezu à elli; per sapè cumu sò u Signore.
10:3 È Mosè è Aaron ghjunsenu à Faraone, è li dissenu: "Cusì dice.
U Signore Diu di l'Ebrei, Finu à quandu vi ricusate di umilià sè stessu
davanti à mè? lasciate andà u mo pòpulu, chì mi serve.
10:4 Altrimenti, s'è tù ricusa di lascià u mo pòpulu, eccu, dumane vi purteraghju.
e locuste in a to costa:
10:5 È ch'elli copre a faccia di a terra, chì unu ùn pò esse
vede a terra: è manghjeranu u restu di ciò chì hè scappatu,
chì vi ferma da a grandine, è manghjarà ogni arburu chì
cresce per voi fora di u campu:
10:6 È ch'elli empieranu e vostre case, è e case di tutti i vostri servitori, è
e case di tutti l'Egiziani; chì nè i to babbi, nè i toi
i babbi di i babbi anu vistu, da u ghjornu ch'elli eranu nantu à a terra
finu à oghje. È si vultò, è esce da Faraone.
10:7 È i servitori di Faraone li dissenu: "Finu à quandu questu omu serà un lagnu.
à noi? lasciate andà l'omi, per pudè serve à u Signore, u so Diu: sapete
Ùn avete ancu chì l'Eggittu hè distruttu ?
10:8 È Mosè è Aaron sò stati purtati à Faraone, è ellu disse
elli: Andate, serve à u Signore u vostru Diu: ma quale sò quelli chì andaranu?
10:9 È Mosè disse: "Andaremu cù i nostri ghjovani è cù i nostri vechji, cù i nostri
i figlioli è cù e nostre figliole, cù i nostri pecuri è cù i nostri ghjacchi
vai; perchè avemu da fà una festa à u Signore.
10:10 È li disse: "Lasciate chì u Signore sia cusì cun voi, cum'è vi permetteraghju.
andate, è i vostri chjuchi : fighjate ; perchè u male hè davanti à voi.
10:11 Ùn hè micca cusì. per quessa chì avete fattu
desideriu. È sò stati cacciati da a presenza di Faraone.
10:12 È u Signore disse à Mosè: "Stende a to manu nantu à u paese di
L'Eggittu per e locuste, chì ponu cullà nantu à a terra d'Eggittu, è
manghja ogni erba di a terra, ancu tuttu ciò chì a grandine hà lasciatu.
10:13 È Mosè stese u so bastone nantu à a terra d'Egittu, è u Signore
purtò un ventu di livante nantu à a terra tuttu quellu ghjornu, è tutta quella notte; è
quandu era a matina, u ventu di u livante hà purtatu e locuste.
10:14 È i locusts cullò nantu à tuttu u paese di l'Eggittu, è si riposu in tuttu
e coste di l'Eggittu: eranu assai tristi; davanti à elli ùn ci era micca
tali locuste cum'è elli, nè dopu à elli ùn saranu tali.
10:15 Per ch'elli copre a faccia di tutta a terra, cusì chì a terra era
scurita; è anu manghjatu ogni erba di a terra, è tutti i frutti di u paese
l'arbureti chì a grandine avia lasciatu: è ùn ci era micca verde
cosa in l'arburi, o in l'erbe di u campu, attraversu tutta a terra
d'Egittu.
10:16 Allora Faraone chjamò Mosè è Aaron in fretta. è ellu disse: aghju
peccatu contru à u Signore, u vostru Diu, è contru à voi.
10:17 Avà dunque, ti pregu, perdona u mo piccatu solu sta volta, è pricà
U Signore, u vostru Diu, ch'ellu pò caccià da mè sta morte solu.
10:18 È esce da Faraone, è pricava u Signore.
10:19 È u Signore hà vultatu un forte ventu di punente, chì hà pigliatu
locuste, è li ghjittassi in u Mari Rossu; ùn restava micca una locusta
in tutte e coste di l'Egittu.
10:20 Ma u Signore hà endurcitu u core di Faraone, per ch'ellu ùn lascià micca.
i figlioli d'Israele andate.
10:21 È u Signore disse à Mosè: "Stende a to manu versu u celu, chì.
Ci pò esse bughjura nantu à a terra d'Eggittu, ancu bughjura chì pò esse
sentitu.
10:22 È Mosè stese a manu versu u celu. è ci era un grossu
bughjura in tuttu u paese d'Egittu trè ghjorni:
10:23 Ùn si vidianu micca, nè s'arrizzò da u so locu per trè
ghjorni: ma tutti i figlioli d'Israele avianu luce in i so abitazioni.
10:24 Faraone chjamò à Mosè, è disse: "Vai, serve à u Signore. lasciate solu
i vostri pecuri è i vostri bugni sò stati: lasciate ancu andà cun i vostri picculi
tu.
10:25 È Mosè disse: "Tu ci vole à dà ancu sacrifici è olocaustu.
chì pudemu sacrificà à u Signore u nostru Diu.
10:26 U nostru bestiame hà da andà cun noi. ùn ci sarà un zoccu
daretu; per quessa avemu da piglià per serve à u Signore u nostru Diu; è sapemu
micca cù ciò chì duvemu serve à u Signore, finu à chì no ghjunghjemu.
10:27 Ma u Signore indurisce u core di Faraone, è ùn li lascià andà.
10:28 È Faraone li disse::,,,,,,,,,,,,, da mè,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,;
a mo faccia ùn hè più; perchè in quellu ghjornu vi vede u mo visu, mori.
10:29 È Mosè disse: "Avete parlatu bè, ùn vi vede a to faccia.
più.