Esodu 10:1 L'Eternu disse à Mosè: "Vai à Faraone. u so core, è u core di i so servitori, per ch'e possu mustrà questi i mo segni davanti à ellu: 10:2 È chì tù pò dì à l'arechje di u to figliolu, è di u figliolu di u to figliolu. ciò chì aghju fattu in Egittu, è i mo segni chì aghju fattu à mezu à elli; per sapè cumu sò u Signore. 10:3 È Mosè è Aaron ghjunsenu à Faraone, è li dissenu: "Cusì dice. U Signore Diu di l'Ebrei, Finu à quandu vi ricusate di umilià sè stessu davanti à mè? lasciate andà u mo pòpulu, chì mi serve. 10:4 Altrimenti, s'è tù ricusa di lascià u mo pòpulu, eccu, dumane vi purteraghju. e locuste in a to costa: 10:5 È ch'elli copre a faccia di a terra, chì unu ùn pò esse vede a terra: è manghjeranu u restu di ciò chì hè scappatu, chì vi ferma da a grandine, è manghjarà ogni arburu chì cresce per voi fora di u campu: 10:6 È ch'elli empieranu e vostre case, è e case di tutti i vostri servitori, è e case di tutti l'Egiziani; chì nè i to babbi, nè i toi i babbi di i babbi anu vistu, da u ghjornu ch'elli eranu nantu à a terra finu à oghje. È si vultò, è esce da Faraone. 10:7 È i servitori di Faraone li dissenu: "Finu à quandu questu omu serà un lagnu. à noi? lasciate andà l'omi, per pudè serve à u Signore, u so Diu: sapete Ùn avete ancu chì l'Eggittu hè distruttu ? 10:8 È Mosè è Aaron sò stati purtati à Faraone, è ellu disse elli: Andate, serve à u Signore u vostru Diu: ma quale sò quelli chì andaranu? 10:9 È Mosè disse: "Andaremu cù i nostri ghjovani è cù i nostri vechji, cù i nostri i figlioli è cù e nostre figliole, cù i nostri pecuri è cù i nostri ghjacchi vai; perchè avemu da fà una festa à u Signore. 10:10 È li disse: "Lasciate chì u Signore sia cusì cun voi, cum'è vi permetteraghju. andate, è i vostri chjuchi : fighjate ; perchè u male hè davanti à voi. 10:11 Ùn hè micca cusì. per quessa chì avete fattu desideriu. È sò stati cacciati da a presenza di Faraone. 10:12 È u Signore disse à Mosè: "Stende a to manu nantu à u paese di L'Eggittu per e locuste, chì ponu cullà nantu à a terra d'Eggittu, è manghja ogni erba di a terra, ancu tuttu ciò chì a grandine hà lasciatu. 10:13 È Mosè stese u so bastone nantu à a terra d'Egittu, è u Signore purtò un ventu di livante nantu à a terra tuttu quellu ghjornu, è tutta quella notte; è quandu era a matina, u ventu di u livante hà purtatu e locuste. 10:14 È i locusts cullò nantu à tuttu u paese di l'Eggittu, è si riposu in tuttu e coste di l'Eggittu: eranu assai tristi; davanti à elli ùn ci era micca tali locuste cum'è elli, nè dopu à elli ùn saranu tali. 10:15 Per ch'elli copre a faccia di tutta a terra, cusì chì a terra era scurita; è anu manghjatu ogni erba di a terra, è tutti i frutti di u paese l'arbureti chì a grandine avia lasciatu: è ùn ci era micca verde cosa in l'arburi, o in l'erbe di u campu, attraversu tutta a terra d'Egittu. 10:16 Allora Faraone chjamò Mosè è Aaron in fretta. è ellu disse: aghju peccatu contru à u Signore, u vostru Diu, è contru à voi. 10:17 Avà dunque, ti pregu, perdona u mo piccatu solu sta volta, è pricà U Signore, u vostru Diu, ch'ellu pò caccià da mè sta morte solu. 10:18 È esce da Faraone, è pricava u Signore. 10:19 È u Signore hà vultatu un forte ventu di punente, chì hà pigliatu locuste, è li ghjittassi in u Mari Rossu; ùn restava micca una locusta in tutte e coste di l'Egittu. 10:20 Ma u Signore hà endurcitu u core di Faraone, per ch'ellu ùn lascià micca. i figlioli d'Israele andate. 10:21 È u Signore disse à Mosè: "Stende a to manu versu u celu, chì. Ci pò esse bughjura nantu à a terra d'Eggittu, ancu bughjura chì pò esse sentitu. 10:22 È Mosè stese a manu versu u celu. è ci era un grossu bughjura in tuttu u paese d'Egittu trè ghjorni: 10:23 Ùn si vidianu micca, nè s'arrizzò da u so locu per trè ghjorni: ma tutti i figlioli d'Israele avianu luce in i so abitazioni. 10:24 Faraone chjamò à Mosè, è disse: "Vai, serve à u Signore. lasciate solu i vostri pecuri è i vostri bugni sò stati: lasciate ancu andà cun i vostri picculi tu. 10:25 È Mosè disse: "Tu ci vole à dà ancu sacrifici è olocaustu. chì pudemu sacrificà à u Signore u nostru Diu. 10:26 U nostru bestiame hà da andà cun noi. ùn ci sarà un zoccu daretu; per quessa avemu da piglià per serve à u Signore u nostru Diu; è sapemu micca cù ciò chì duvemu serve à u Signore, finu à chì no ghjunghjemu. 10:27 Ma u Signore indurisce u core di Faraone, è ùn li lascià andà. 10:28 È Faraone li disse::,,,,,,,,,,,,, da mè,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,; a mo faccia ùn hè più; perchè in quellu ghjornu vi vede u mo visu, mori. 10:29 È Mosè disse: "Avete parlatu bè, ùn vi vede a to faccia. più.