Ecclesiaste 12:1 Ricurdatevi avà u to Criaturi in i ghjorni di a to ghjuventù, mentri i ghjorni mali Ùn venite, nè l'anni s'avvicinanu, quand'è tù dici: Ùn aghju micca piacè in elli; 12:2 Mentre chì u sole, o a luce, o a luna, o l'astri, ùn esse micca scuru. nè i nuvuli tornanu dopu à a pioggia : 12:3 In u ghjornu, quandu i guardiani di a casa trimulà, è i forti l'omi s'inchinaranu, è i macinatori cessanu perchè sò pochi, è quelli chì guardanu fora di i finestri sò scuri, 12:4 E porte sarà chjusu in i carrughji, quandu u sonu di u a macinazione hè bassa, è si suscitarà à a voce di l'acellu, è tuttu e figliole di a musica saranu abbassate; 12:5 Ancu quand'elli anu a paura di ciò chì hè altu, è i timore seranu in u caminu, è l'amandulu fiuriscerà, è a grasshopper Serà un fardelu, è u desideriu fallerà, perchè l'omu và à a so longa in casa, è i pienti vanu per e strade: 12:6 O mai chì u cordone d'argentu sia sguassatu, o a tazza d'oru sia rotta, o brocca esse rotta à a funtana, o a rota rotta à a cisterna. 12:7 Allora a polvara torna à a terra cum'è era, è u spiritu vultà à Diu chì l'hà datu. 12:8 Vanità di vanità, dice u predicatore. tuttu hè vanità. 12:9 In più, perchè u predicatore era sàviu, hà ancu insignatu u populu cunniscenza; iè, hà datu bona cura, è hà cercatu, è hà messu in ordine assai pruverbii. 12:10 U predicatore circava à truvà e parolle accettabili, è ciò chì era scrittu era ghjustu, ancu parolle di verità. 12:11 E parolle di i sàvii sò cum'è punizioni, è cum'è unghie chjude da i maestri. di assemblee, chì sò datu da un pastore. 12:12 E in più, da questi, u mo figliolu, esse ammonitu: di fà parechji libri ùn hè micca fine; è assai studiu hè una stanchezza di a carne. 12:13 Sentemu a cunclusione di tutta a materia: teme à Diu, è tene u so cumandamenti: perchè questu hè tuttu u duvere di l'omu. 12:14 Perchè Diu hà da purtà ogni travagliu in ghjudiziu, cù ogni cosa secreta. s'ellu hè bonu, o s'ellu hè male.