Ecclesiaste
3:1 Per ogni cosa ci hè una stagione, è un tempu à ogni scopu sottu à u
celu:
3:2 Un tempu per nasce, è un tempu per more; un tempu per plantà, è un tempu per
coglie ciò chì hè piantatu;
3:3 Un tempu per tumbà, è un tempu per guarì; un tempu per rompe, è un tempu per
custruì;
3:4 Un tempu di pienghje, è un tempu di ride; un tempu per piantà, è un tempu per
ballu;
3:5 Un tempu per scaccià e petre, è un tempu per cullà e petre. un tempu
per abbraccià, è un tempu per abbraccià;
3:6 Un tempu à ottene, è un tempu à perde; un tempu per mantene, è un tempu per cast
luntanu;
3:7 Un tempu di stracciari, è un tempu di cuciri; un tempu per mantene u silenziu, è un tempu per
parlà;
3:8 Un tempu à amuri, è un tempu à odià; un tempu di guerra, è un tempu di pace.
3:9 Chì prufittu hà quellu chì travaglia in ciò ch'ellu travaglia ?
3:10 Aghju vistu u travagliu, chì Diu hà datu à i figlioli di l'omi
esercitatu in questu.
3:11 Hà fattu ogni cosa bella in u so tempu
mondu in u so core, cusì chì nimu pò truvà fora u travagliu chì Diu
face da u principiu à a fine.
3:12 I sapè chì ùn ci hè micca bè in elli, ma per un omu à rallegra, è à
fà bè in a so vita.
3:13 È ancu chì ogni omu deve manghjà è beie, è gode di u bonu di tutti
u so travagliu, hè u rigalu di Diu.
3:14 I sapè chì, tuttu ciò chì Diu faci, sarà per sempre: nunda pò esse
messe à ellu, nè qualcosa pigliata da ellu: è Diu face, chì l'omi
duverebbe teme davanti à ellu.
3:15 Ciò chì hè statu hè avà; è ciò chì deve esse hè digià statu;
è Diu esige ciò chì hè passatu.
3:16 E in più, aghju vistu sottu à u sole, u locu di ghjudiziu, chì u male
era quì; è u locu di a ghjustizia, chì l'iniquità era quì.
3:17 Aghju dettu in u mo core, Diu hà da ghjudicà i ghjusti è i gattivi
ci hè un tempu per ogni scopu è per ogni travagliu.
3:18 I dissi in lu mio core circa u duminiu di i figlioli di l 'omi, chì Diu
puderianu manifestallu, è chì puderanu vede ch'elli sò stessi
bestie.
3:19 Per ciò chì tocca à i figlioli di l'omu hè a bestie. ancu unu
cosa li succede: cum'è l'unu mori, cusì l'altru; iè, elli
avè tuttu un respiru; cusì chì un omu ùn hà micca preeminenza sopra à una bestia:
perchè tuttu hè vanità.
3:20 Tutti vanu à un locu; tutti sò di polvera, è tutti tornanu à polvera.
3:21 Quale cunnosci u spiritu di l'omu chì scende in su, è u spiritu di u
bestia chì scende à a terra ?
3:22 Per quessa, aghju capitu chì ùn ci hè nunda di megliu chè un omu
duverebbe rallegra in e so opere; per quessa hè a so parte: per quale sarà
purtallu à vede ciò chì serà dopu à ellu ?