Deuteronomiu 20:1 Quandu esce à a battaglia contr'à i to nimici, è vede cavalli, è carri, è un populu più chè tè, ùn abbite paura di elli: perchè U Signore, u to Diu, hè cun voi, chì t'hà purtatu fora di u paese di Egittu. 20:2 È serà, quandu vi sò vicinu à a battaglia, chì u prete s'avvicinerà è parlà à u populu, 20:3 È li dicerà: "Ascolta, o Israele, vi avvicinate oghje Battaglia contr'à i vostri nemici: ùn lasciate micca i vostri cori soffrenu, ùn teme micca, è fate Ùn tremete micca, nè vi spaventate per elli; 20:4 Perchè u Signore, u vostru Diu, hè quellu chì và cun voi, per luttà per voi contr'à i vostri nemici, per salvà voi. 20:5 È l 'ufficiali parranu à u populu, dicendu: "Chì omu hè chì hà custruitu una nova casa, è ùn l'hà micca dedicatu ? lascialu andà è vultà à a so casa, per ùn more in a battaglia, è un altru omu dedicà lu. 20:6 È chì omu hè quellu chì hà piantatu una vigna, è ùn hà ancu manghjatu di questu? ch'ellu sia ancu andatu è vultà in casa soia, per ch'ellu ùn more in u battaglia, è un altru omu ne manghja. 20:7 È chì omu hè quì chì hà fidanzatu una moglia, è ùn hà pigliatu ella ? ch'ellu vada è vultà in casa soia, per ch'ellu ùn more in a battaglia, è un altru omu a piglia. 20:8 È l 'ufficiali parraranu più à u populu, è elli dì: Quale hè omu chì hè paura è debule ? lascialu andà è Riturnà in casa soia, perchè chì u core di i so fratelli sguassate cum'è u so core. 20:9 È sarà, quandu l 'ufficiale hà finitu di parlà à u populu, ch'elli facenu capitani di l'armata per guidà u populu. 20:10 Quandu vi vene vicinu à una cità à luttà contr'à lu, allura proclamà pace à ellu. 20:11 È sarà, s'ellu vi fa rispondi di pace, è vi apre à voi. tandu serà, chì tuttu u populu chì si trova in ellu sarà tributarii à tè, è ti serviranu. 20:12 È s'ellu ùn hà da fà a pace cun voi, ma vi farà guerra contru à voi. allora l'assedierai: 20:13 È quandu u Signore, u to Diu, l'hà datu in e to mani. colpisce ogni masciu cù u filu di a spada: 20:14 Ma e donne, è i zitelli, è u bistiame, è tuttu ciò chì hè in a cità, ancu tutti i so bottini, pigliate per sè stessu; è Manghjerete u bottu di i vostri nemici, chì u Signore u to Diu hà datu ti. 20:15 Cusì fate à tutte e cità chì sò assai luntanu da voi. chì ùn sò micca di e cità di sti nazioni. 20:16 Ma di e cità di stu populu, chì u Signore, u to Diu vi dà per eredità, ùn salverà vivu nunda chì respira: 20:17 Ma tu li distrughjini. vale à dì, l'Hittiti, è u Amorei, Cananei, Periziti, Hiviti, e i Gebusiti; cum'è u Signore u to Diu t'hà urdinatu: 20:18 Ch'elli vi insignà à ùn fà, dopu à tutti i so abominations, ch'elli anu fattu à i so dii; cusì duvete fà peccatu contru à u Signore u vostru Diu. 20:19 Quandu vi assediate una cità assai tempu, à fà a guerra contru à pigliate, ùn avete micca distruttu l'arburi di questu forzendu un'ascia contr'à elli: perchè pudete manghjà di elli, è ùn li tagliate micca falà (per l'arburu di u campu hè a vita di l'omu) per impiegà in u assediu: 20:20 Solu l'arburi chì sapete chì ùn sò micca arburi per a carne, tu li distruggerà e li taglierai; e tu custruirai mura contra a cità chì face a guerra cun tè, finu à ch'ella sia sottumessa.