Deuteronomiu
20:1 Quandu esce à a battaglia contr'à i to nimici, è vede cavalli,
è carri, è un populu più chè tè, ùn abbite paura di elli: perchè
U Signore, u to Diu, hè cun voi, chì t'hà purtatu fora di u paese di
Egittu.
20:2 È serà, quandu vi sò vicinu à a battaglia, chì u prete
s'avvicinerà è parlà à u populu,
20:3 È li dicerà: "Ascolta, o Israele, vi avvicinate oghje
Battaglia contr'à i vostri nemici: ùn lasciate micca i vostri cori soffrenu, ùn teme micca, è fate
Ùn tremete micca, nè vi spaventate per elli;
20:4 Perchè u Signore, u vostru Diu, hè quellu chì và cun voi, per luttà per voi
contr'à i vostri nemici, per salvà voi.
20:5 È l 'ufficiali parranu à u populu, dicendu: "Chì omu hè
chì hà custruitu una nova casa, è ùn l'hà micca dedicatu ? lascialu andà è
vultà à a so casa, per ùn more in a battaglia, è un altru omu dedicà
lu.
20:6 È chì omu hè quellu chì hà piantatu una vigna, è ùn hà ancu manghjatu
di questu? ch'ellu sia ancu andatu è vultà in casa soia, per ch'ellu ùn more in u
battaglia, è un altru omu ne manghja.
20:7 È chì omu hè quì chì hà fidanzatu una moglia, è ùn hà pigliatu
ella ? ch'ellu vada è vultà in casa soia, per ch'ellu ùn more in a battaglia,
è un altru omu a piglia.
20:8 È l 'ufficiali parraranu più à u populu, è elli
dì: Quale hè omu chì hè paura è debule ? lascialu andà è
Riturnà in casa soia, perchè chì u core di i so fratelli sguassate cum'è u so
core.
20:9 È sarà, quandu l 'ufficiale hà finitu di parlà à u
populu, ch'elli facenu capitani di l'armata per guidà u populu.
20:10 Quandu vi vene vicinu à una cità à luttà contr'à lu, allura proclamà
pace à ellu.
20:11 È sarà, s'ellu vi fa rispondi di pace, è vi apre à voi.
tandu serà, chì tuttu u populu chì si trova in ellu sarà
tributarii à tè, è ti serviranu.
20:12 È s'ellu ùn hà da fà a pace cun voi, ma vi farà guerra contru à voi.
allora l'assedierai:
20:13 È quandu u Signore, u to Diu, l'hà datu in e to mani.
colpisce ogni masciu cù u filu di a spada:
20:14 Ma e donne, è i zitelli, è u bistiame, è tuttu ciò chì hè in
a cità, ancu tutti i so bottini, pigliate per sè stessu; è
Manghjerete u bottu di i vostri nemici, chì u Signore u to Diu hà
datu ti.
20:15 Cusì fate à tutte e cità chì sò assai luntanu da voi.
chì ùn sò micca di e cità di sti nazioni.
20:16 Ma di e cità di stu populu, chì u Signore, u to Diu vi dà
per eredità, ùn salverà vivu nunda chì respira:
20:17 Ma tu li distrughjini. vale à dì, l'Hittiti, è u
Amorei, Cananei, Periziti, Hiviti, e
i Gebusiti; cum'è u Signore u to Diu t'hà urdinatu:
20:18 Ch'elli vi insignà à ùn fà, dopu à tutti i so abominations, ch'elli
anu fattu à i so dii; cusì duvete fà peccatu contru à u Signore u vostru Diu.
20:19 Quandu vi assediate una cità assai tempu, à fà a guerra contru à
pigliate, ùn avete micca distruttu l'arburi di questu forzendu un'ascia
contr'à elli: perchè pudete manghjà di elli, è ùn li tagliate micca
falà (per l'arburu di u campu hè a vita di l'omu) per impiegà in u
assediu:
20:20 Solu l'arburi chì sapete chì ùn sò micca arburi per a carne, tu
li distruggerà e li taglierai; e tu custruirai mura contra
a cità chì face a guerra cun tè, finu à ch'ella sia sottumessa.