Bel è u Dragone
1:1 È u rè Astiage fù riunitu à i so babbi, è Ciru di Persia
ricevutu u so regnu.
1:2 È Daniel hà cunversatu cù u rè, è fù onoratu sopra à tutti i so
amichi.
1:3 Avà u Babylons avia un idulu, chjamatu Bel, è ci sò stati spesi nantu à ellu
ogni ghjornu dodeci grande misura di farina fina, è quaranta pecure, è sei
vasi di vinu.
1:4 È u rè adurà, è andava ogni ghjornu à adurà lu, ma Daniel
adorava u so propiu Diu. È u rè li disse : Perchè ùn fate micca ?
adurà Bel?
1:5 chì hà rispostu, è disse: "Perchè ùn pò micca adurà idoli fatti cù e mani.
ma u Diu vivu, chì hà creatu u celu è a terra, è hà
sovranità sopra ogni carne.
1:6 Allora u rè li disse: "Ùn pensate micca chì Bel hè un Diu vivu?"
Ùn vedi quantu manghja è beie ogni ghjornu ?
1:7 Allora Daniele surrisu, è disse: "O rè, ùn vi ingannate micca.
argilla dentru, è bronzu fora, è ùn hà mai manghjatu nè bevu nunda.
1:8 Allora u rè s'infuria, chjamò à i so preti, è li disse:
Se ùn mi dite micca quale hè questu chì devora queste spese, vi farà
mori.
1:9 Ma s'è vo mi pò certificà chì Bel li divora, allura Daniele morirà.
perchè hà parlatu blasfemia contru à Bel. È Daniel disse à u rè:
Chì sia secondu a to parolla.
1:10 Avà i preti di Bel eranu sessanta deci, fora di e so mòglie è
i zitelli. È u rè andò cun Daniel in u tempiu di Bel.
1:11 Allora i preti di Bel dissenu: "Eccu, andemu fora; ma tu, o rè, mette nantu à a carne.
è preparate u vinu, è chjude prestu a porta è sigillala cù a toia
segnu propiu;
1:12 È dumane, quandu vi vene in, s'è vo ùn trovu chì Bel hà
manghjatu tuttu, soffreremu a morte, o altrimenti Daniel, chì parla
falsamente contru à noi.
1:13 È pocu cunsidereghja, perchè sottu à a tavula ch'elli avianu fattu un privatu
entrata, per via di quale sò entrati in continuamente, è cunsuma quelli
e cose.
1:14 Allora, quandu si n'andò fora, u rè messe carni davanti à Bel. Avà Daniel
avia urdinatu à i so servitori di purtà a cendra, è quelli ch'elli sparghjenu
in tuttu u tempiu in a presenza di u rè solu: allora andò
sortenu, chjusu a porta, è a sigillanu cù u sigellu di u rè, è
cusì partutu.
1:15 Avà, in a notte, i preti ghjunsenu cù e so mòglie è i so figlioli, cum'è elli
sò abituati à fà, è manghjavanu è beie tuttu.
1:16 In a matina, u rè si alzò, è Daniel cun ellu.
1:17 È u rè disse: "Daniel, sò i sigilli sanu? È ellu disse: Iè, O
rè, sò sanu.
1:18 Appena ch'ellu avia apertu u dour, u rè fighjula nantu à a tavola.
e gridava a gran voce: Grande sì, o Bel, è cun tè ùn ci hè
inganni in tuttu.
1:19 Allora Daniele ridia, è hà tenutu u rè chì ùn deve micca entre, è
disse: Eccu avà u pavimentu, è marcate bè quale sò i passi.
1:20 È u rè disse: "Vecu i passi di l'omi, di e donne è di i zitelli. È
tandu u rè era in furia,
1:21 E pigliò i preti cù e so mòglie è i so figlioli, chì li mustrò
e porte private, induve sò entrati, è cunsumava e cose chì eranu sopra
a tavula.
1:22 Per quessa, u rè li tombu, è hà datu Bel in u putere di Daniel, chì
détruit lui et son temple.
1:23 È in u listessu locu ci era un gran dragone, chì quelli di Babilonia
veneratu.
1:24 È u rè disse à Daniel: "Voi ancu dì chì questu hè di bronzu?
eccu, vive, manghja è beie; ùn pudete micca dì chì ùn hè micca
diu vivente: dunque aduràlu.
1:25 Allora Daniel disse à u rè: "Adurà u Signore, u mo Diu
hè u Diu vivu.
1:26 Ma lasciami, o rè, è I vi ammazzà stu dragone senza spada o
persunale. U rè disse: ti dugnu permessu.
1:27 Allora Daniele pigliò pece, grassu è capelli, è li fece bollire.
è ne fece i pezzi: questu hà messu in bocca di u dragone, è cusì u
U dragone s'hè spezzatu, è Daniele disse: Eccu, questi sò i dii
cultu.
1:28 Quandu quelli di Babilonia intesu chì, pigliò una grande indignazione, è
cunspirò contru à u rè, dicendu: U rè hè diventatu Ghjudeu, è ellu
hà distruttu Bel, hà uccisu u dragone, è mette i preti
morte.
1:29 Dunque, cose à u rè, è li disse: Spednuvemu noi Danel, o alteremu
distrughje tè è a to casa.
1:30 Avà, quandu u rè hà vistu ch'elli l'appiccicavanu, chì era custrettu, ellu
li hà mandatu à Daniel:
1:31 Chì u ghjittassi in a fossa di i leoni, induve era sei ghjorni.
1:32 È in a fossa ci era sette leoni, è li avia datu ogni ghjornu
dui cadaveri, è duie pecure: chì tandu ùn li sò micca datu, à i
l'intenzione ch'elli puderanu divorà Daniel.
1:33 Ci era in Ghjudei un prufeta, chjamatu Habbacuc, chì avia fattu potage.
è avia rottu u pane in una ciotola, è andava in u campu, per fà
purtalla à i segatori.
1:34 Ma l 'ànghjulu di u Signore disse à Habbacuc: "Vai, porta a cena chì
Avete in Babilonia à Daniel, chì hè in a fossa di i leoni.
1:35 È Habbacuc disse:, Signore, ùn aghju mai vistu Babilonia. nè so induve
a tana hè.
1:36 Allora l 'ànghjulu di u Signore pigliò da a curona, è u purtava
i capelli di u so capu, è per via di a vehemenza di u so spiritu l'hà mette in
Babilonia sopra a tana.
1:37 È Habbacuc gridava, dicendu: "O Daniel, Daniel, piglià a cena chì Diu
t'hà mandatu.
1:38 È Daniel disse: "Tu vi ricurdati di mè, o Diu
abbandunà quelli chì ti cercanu è ti amanu.
1:39 Daniele si alzò, è manghja, è l'ànghjulu di u Signore hà postu à Habbacuc.
u so propiu locu di novu subitu.
1:40 In u settimu ghjornu, u rè si n'andò à piantà Daniel, è quandu ellu ghjunse
in a fossa, fighjulava, è eccu, Daniel era à pusà.
1:41 Allora u rè gridò cù una voce forte, dicendu: "Grande arte, Signore, Diu
Daniele, è ùn ci hè nimu fora di tè.
1:42 È u tirò fora, è scacciò quelli chì eranu a causa di u so
distruzzione in a fossa: è sò stati divurati in un mumentu prima di u so
faccia.