2 Re 4:1 Avà, una certa donna di e mogli di i figlioli di i prufeti chjamò à Eliseu, dicendu: U to servitore, u mo maritu, hè mortu; è tù sai chì u to servitore hà teme u Signore, è u creditore hè ghjuntu à piglià à ellu i mo dui figlioli per esse servitori. 4:2 È Eliseu li disse: "Chì deraghju per tè?" dimmi, chì avete tu in casa ? È ella disse: A to serva ùn hà nunda a casa, salvà una pignatta d'oliu. 4:3 Allora disse: "Vai, pigliate in prestito i vasi fora di tutti i to vicini, ancu. vasi vacanti; prestate micca pocu. 4:4 È quandu vi sò ghjuntu, vi chjude a porta nantu à voi è sopra i to figlioli, è versarà in tutti quelli vasi, è ti mette a parte ciò chì hè pienu. 4:5 Allora ella si n'andò da ellu, è chjusu a porta nantu à ella è nantu à i so figlioli, chì li purtò i vasi; è hà versatu. 4:6 È hè accadutu, quandu i vasi eranu pienu, ch'ella li disse Figliolu, portami ancora una nave. È li disse: Ùn ci hè micca un vasu più. È l'oliu ferma. 4:7 Allora ghjunse, è disse à l'omu di Diu. È disse: Vai, vendi l'oliu, è pagà u to debitu, è campà tu è i to figlioli di u restu. 4:8 È hè cascatu un ghjornu, chì Eliseu passò à Sunem, induve era un grande donna; è l'hà custrettu à manghjà pane. È cusì era, chì à spessu quand'ellu passava, si vultò in là per manghjà u pane. 4:9 Idda disse à u so maritu: "Eccu, avà, aghju capitu chì questu hè un santu omu di Diu, chì passa per noi in permanenza. 4:10 Facemu una piccula camera, ti pregu, nantu à u muru. è mettimu per ellu ci hè un lettu, è una tavola, è un sgabello, è un candelabro: è questu Serà, quand'ellu vene à noi, ch'ellu si vultà in quì. 4:11 È hè cascatu un ghjornu, ch'ellu hè ghjuntu, è si vultò in lu camera, è stese quì. 4:12 È disse à Gehazi, u so servitore: Chjamate stu Sunamite. È quandu avia avutu l'hà chjamatu, stava davanti à ellu. 4:13 È li disse: "Dite à ella: "Eccu, avete statu attentu. per noi cù tutta sta cura; chì hè da fà per tè? tu saresti parlatu à u rè, o à u capitanu di l'armata ? È ella rispose: Amu in mezu à u mo propiu populu. 4:14 È disse:, "Chì dunque deve esse fattu per ella?" È Gehazi rispose: In verità ùn hà micca figliolu, è u so maritu hè vechju. 4:15 È ellu disse: "Chjamate. È quand'ellu l'avia chjamatu, stava in u porta. 4:16 È disse:, "Circu à sta stagione, secondu u tempu di a vita, tù abbracciarà un figliolu. È ella disse: Innò, u mo signore, omu di Diu, ùn fate micca menti à a to serva. 4:17 È a donna hà cuncipitu, è parturitu un figliolu in quellu tempu chì Eliseu avia li disse, secondu u tempu di a vita. 4:18 È quandu u zitellu hè crisciutu, hè cascatu un ghjornu, ch'ellu si n'andò à u so babbu à i segatori. 4:19 È disse à u so babbu:, u mo capu, u mo capu. È disse à un zitellu: Purtatelu à a so mamma. 4:20 È quandu ellu avia pigliatu, è u purtò à a so mamma, si pusò nantu à ella ghjinochje finu à meziornu, è dopu morse. 4:21 È andò, è si mette nantu à u lettu di l'omu di Diu, è chjusu porta nantu à ellu, è esce. 4:22 Chjamò à u so maritu, è disse: "Mandami, ti pregu, unu di i ghjovani, è unu di l'asini, per pudè corre versu l'omu di Diu, è torna torna. 4:23 È disse:, "Perchè vi andà à ellu oghje? ùn hè nè novu luna, nè sabbatu. È ella disse : Sarà bè. 4:24 Allora hà sellatu un sumere, è disse à u so servitore:,,,,,,,,,,,,,, è vai avanti. Ùn lasciate micca a to cavalcata per mè, salvu ch'e ti dicu. 4:25 Allora andò, è ghjunse à l'omu di Diu à a muntagna Carmel. È hè ghjuntu à Passa, quandu l'omu di Diu l'hà vistu luntanu, disse à Guehazi u so servitore, eccu, quì hè quella Sunamita: 4:26 Corri avà, ti pregu, à scuntrà à ella, è dì à ella, "Va bè. tè ? hè bè cù u to maritu? hè bè cù u zitellu? È ella rispose: Hè bè. 4:27 È quand'ella ghjunse à l'omu di Diu, à a muntagna, hà pigliatu da ellu pedi: ma Guehazi si avvicinò per scacciala. È l'omu di Diu disse: Lasciala sola; Perchè a so ànima hè afflitta ind'è ella, è u Signore hà piattu da mè, è ùn m'hà micca dettu. 4:28 Allora idda disse: "Aghju vulutu un figliolu di u mo signore? Ùn aghju micca dettu: Ùn ingannà mi? 4:29 Allora disse à Ghehazi: "Cingi i vostri lombi, è pigliate u mo bastone in u vostru. manu, è vai a to strada: s'è tù scontri qualcunu, ùn u saluta micca; è s'ellu ci hè salutatevi, ùn li rispondi più: è mette u mo bastone nantu à a faccia di u zitellu. 4:30 È a mamma di u zitellu hà dettu: "Cum'è u Signore vive, è cum'è a to ànima vive, ùn ti lasciaraghju micca. È si alzò, è a seguita. 4:31 È Gehazi passò davanti à elli, è pusò u bastone nantu à a faccia u zitellu; ma ùn ci era nè voce, nè sente. Per quessa ch'ellu si n'andò torna à scuntràlu, è li disse, dicendu: U zitellu ùn hè micca svegliatu. 4:32 È quandu Eliseu hè ghjuntu in casa, eccu, u zitellu era mortu pusatu nantu à u so lettu. 4:33 Iddu intrì dunque, è chjusu a porta nantu à elli dui, è pricava u Signore. 4:34 È si n'andò, è si mette nantu à u zitellu, è mette a so bocca nantu à a so a bocca, è i so ochji nantu à i so ochji, è e so mani nantu à e so mani: è ellu si stende nantu à u zitellu; è a carne di u zitellu s'era calda. 4:35 Allora turnò, è marchjò in a casa, è andò. è cullò, è stendu nantu à ellu: è u zitellu starnutò sette volte, è u u zitellu hà apertu l'ochji. 4:36 È chjamò à Gehazi, è disse: "Chjamate stu Sunamite. Allora l'hà chjamatu. È quand'ella hè ghjunta à ellu, disse : Pigliate u to figliolu. 4:37 Allora ella intrì, cascò à i so pedi, è s'inchina in terra. è pigliò u so figliolu, è esce. 4:38 È Eliseu tornò à Guilgal. è i figlioli di i prufeti stavanu davanti à ellu, è disse à i soi servitore, Mettite nantu à a grande pignatta, è cuoce u potage per i figlioli di u prufeti. 4:39 È si n'andò in u campu à coglie erbe, è truvò una vigna salvatica. e ne raccolse le zucche selvatiche in grembo pieno, e venne a sbriciolarle in a pignatta di potage: perchè ùn li cunnosci micca. 4:40 Allora si versò fora di l 'omi à manghjà. È hè accadutu, cumu eranu manghjendu di u pane, chì gridavanu, è dissenu: O omu di Diu! ci hè a morte in a pignatta. È ùn pudianu manghjà. 4:41 Ma ellu disse: "Allora, purterà u pastu". È u chjappà in a pignatta; è ellu disse: Versate per a ghjente, per pudè manghjà. È ùn ci era micca male in u pignatta. 4:42 È ghjunse un omu da Baalshalisha, è purtò pani à l'omu di Diu di i primi frutti, vinti pani d'orzu, è spighe piene di granu in a buccia di questu. È ellu disse : Dà à u populu, chì manghja. 4:43 È u so servitore disse:, "Chì, avissi a mette sta davanti à centu omi? Ellu disse dinò: "Date à u populu, ch'ellu pò manghjà, perchè cusì dice u Signore: Manghjeranu, è ne lasciaranu. 4:44 Allora si misi davanti à elli, è manghjavanu, è si ne lasciò à a parolla di u Signore.