2 Re
4:1 Avà, una certa donna di e mogli di i figlioli di i prufeti chjamò
à Eliseu, dicendu: U to servitore, u mo maritu, hè mortu; è tù sai
chì u to servitore hà teme u Signore, è u creditore hè ghjuntu à piglià
à ellu i mo dui figlioli per esse servitori.
4:2 È Eliseu li disse: "Chì deraghju per tè?" dimmi, chì avete
tu in casa ? È ella disse: A to serva ùn hà nunda
a casa, salvà una pignatta d'oliu.
4:3 Allora disse: "Vai, pigliate in prestito i vasi fora di tutti i to vicini, ancu.
vasi vacanti; prestate micca pocu.
4:4 È quandu vi sò ghjuntu, vi chjude a porta nantu à voi è sopra
i to figlioli, è versarà in tutti quelli vasi, è ti mette
a parte ciò chì hè pienu.
4:5 Allora ella si n'andò da ellu, è chjusu a porta nantu à ella è nantu à i so figlioli, chì
li purtò i vasi; è hà versatu.
4:6 È hè accadutu, quandu i vasi eranu pienu, ch'ella li disse
Figliolu, portami ancora una nave. È li disse: Ùn ci hè micca un vasu
più. È l'oliu ferma.
4:7 Allora ghjunse, è disse à l'omu di Diu. È disse: Vai, vendi l'oliu,
è pagà u to debitu, è campà tu è i to figlioli di u restu.
4:8 È hè cascatu un ghjornu, chì Eliseu passò à Sunem, induve era un grande
donna; è l'hà custrettu à manghjà pane. È cusì era, chì à spessu
quand'ellu passava, si vultò in là per manghjà u pane.
4:9 Idda disse à u so maritu: "Eccu, avà, aghju capitu chì questu hè un
santu omu di Diu, chì passa per noi in permanenza.
4:10 Facemu una piccula camera, ti pregu, nantu à u muru. è mettimu
per ellu ci hè un lettu, è una tavola, è un sgabello, è un candelabro: è questu
Serà, quand'ellu vene à noi, ch'ellu si vultà in quì.
4:11 È hè cascatu un ghjornu, ch'ellu hè ghjuntu, è si vultò in lu
camera, è stese quì.
4:12 È disse à Gehazi, u so servitore: Chjamate stu Sunamite. È quandu avia avutu
l'hà chjamatu, stava davanti à ellu.
4:13 È li disse: "Dite à ella: "Eccu, avete statu attentu.
per noi cù tutta sta cura; chì hè da fà per tè? tu saresti
parlatu à u rè, o à u capitanu di l'armata ? È ella rispose:
Amu in mezu à u mo propiu populu.
4:14 È disse:, "Chì dunque deve esse fattu per ella?" È Gehazi rispose:
In verità ùn hà micca figliolu, è u so maritu hè vechju.
4:15 È ellu disse: "Chjamate. È quand'ellu l'avia chjamatu, stava in u
porta.
4:16 È disse:, "Circu à sta stagione, secondu u tempu di a vita, tù
abbracciarà un figliolu. È ella disse: Innò, u mo signore, omu di Diu, ùn fate micca
menti à a to serva.
4:17 È a donna hà cuncipitu, è parturitu un figliolu in quellu tempu chì Eliseu avia
li disse, secondu u tempu di a vita.
4:18 È quandu u zitellu hè crisciutu, hè cascatu un ghjornu, ch'ellu si n'andò à u so
babbu à i segatori.
4:19 È disse à u so babbu:, u mo capu, u mo capu. È disse à un zitellu:
Purtatelu à a so mamma.
4:20 È quandu ellu avia pigliatu, è u purtò à a so mamma, si pusò nantu à ella
ghjinochje finu à meziornu, è dopu morse.
4:21 È andò, è si mette nantu à u lettu di l'omu di Diu, è chjusu
porta nantu à ellu, è esce.
4:22 Chjamò à u so maritu, è disse: "Mandami, ti pregu, unu di
i ghjovani, è unu di l'asini, per pudè corre versu l'omu di Diu,
è torna torna.
4:23 È disse:, "Perchè vi andà à ellu oghje? ùn hè nè novu
luna, nè sabbatu. È ella disse : Sarà bè.
4:24 Allora hà sellatu un sumere, è disse à u so servitore:,,,,,,,,,,,,,, è vai avanti.
Ùn lasciate micca a to cavalcata per mè, salvu ch'e ti dicu.
4:25 Allora andò, è ghjunse à l'omu di Diu à a muntagna Carmel. È hè ghjuntu à
Passa, quandu l'omu di Diu l'hà vistu luntanu, disse à Guehazi u so
servitore, eccu, quì hè quella Sunamita:
4:26 Corri avà, ti pregu, à scuntrà à ella, è dì à ella, "Va bè.
tè ? hè bè cù u to maritu? hè bè cù u zitellu? È ella
rispose: Hè bè.
4:27 È quand'ella ghjunse à l'omu di Diu, à a muntagna, hà pigliatu da ellu
pedi: ma Guehazi si avvicinò per scacciala. È l'omu di Diu disse:
Lasciala sola; Perchè a so ànima hè afflitta ind'è ella, è u Signore hà piattu
da mè, è ùn m'hà micca dettu.
4:28 Allora idda disse: "Aghju vulutu un figliolu di u mo signore? Ùn aghju micca dettu: Ùn
ingannà mi?
4:29 Allora disse à Ghehazi: "Cingi i vostri lombi, è pigliate u mo bastone in u vostru.
manu, è vai a to strada: s'è tù scontri qualcunu, ùn u saluta micca; è s'ellu ci hè
salutatevi, ùn li rispondi più: è mette u mo bastone nantu à a faccia di u
zitellu.
4:30 È a mamma di u zitellu hà dettu: "Cum'è u Signore vive, è cum'è a to ànima
vive, ùn ti lasciaraghju micca. È si alzò, è a seguita.
4:31 È Gehazi passò davanti à elli, è pusò u bastone nantu à a faccia
u zitellu; ma ùn ci era nè voce, nè sente. Per quessa ch'ellu si n'andò
torna à scuntràlu, è li disse, dicendu: U zitellu ùn hè micca svegliatu.
4:32 È quandu Eliseu hè ghjuntu in casa, eccu, u zitellu era mortu
pusatu nantu à u so lettu.
4:33 Iddu intrì dunque, è chjusu a porta nantu à elli dui, è pricava
u Signore.
4:34 È si n'andò, è si mette nantu à u zitellu, è mette a so bocca nantu à a so
a bocca, è i so ochji nantu à i so ochji, è e so mani nantu à e so mani: è ellu
si stende nantu à u zitellu; è a carne di u zitellu s'era calda.
4:35 Allora turnò, è marchjò in a casa, è andò. è cullò, è
stendu nantu à ellu: è u zitellu starnutò sette volte, è u
u zitellu hà apertu l'ochji.
4:36 È chjamò à Gehazi, è disse: "Chjamate stu Sunamite. Allora l'hà chjamatu.
È quand'ella hè ghjunta à ellu, disse : Pigliate u to figliolu.
4:37 Allora ella intrì, cascò à i so pedi, è s'inchina in terra.
è pigliò u so figliolu, è esce.
4:38 È Eliseu tornò à Guilgal. è
i figlioli di i prufeti stavanu davanti à ellu, è disse à i soi
servitore, Mettite nantu à a grande pignatta, è cuoce u potage per i figlioli di u
prufeti.
4:39 È si n'andò in u campu à coglie erbe, è truvò una vigna salvatica.
e ne raccolse le zucche selvatiche in grembo pieno, e venne a sbriciolarle
in a pignatta di potage: perchè ùn li cunnosci micca.
4:40 Allora si versò fora di l 'omi à manghjà. È hè accadutu, cumu eranu
manghjendu di u pane, chì gridavanu, è dissenu: O omu di Diu!
ci hè a morte in a pignatta. È ùn pudianu manghjà.
4:41 Ma ellu disse: "Allora, purterà u pastu". È u chjappà in a pignatta; è ellu disse:
Versate per a ghjente, per pudè manghjà. È ùn ci era micca male in u
pignatta.
4:42 È ghjunse un omu da Baalshalisha, è purtò pani à l'omu di Diu
di i primi frutti, vinti pani d'orzu, è spighe piene di granu in
a buccia di questu. È ellu disse : Dà à u populu, chì manghja.
4:43 È u so servitore disse:, "Chì, avissi a mette sta davanti à centu omi? Ellu
disse dinò: "Date à u populu, ch'ellu pò manghjà, perchè cusì dice u Signore:
Manghjeranu, è ne lasciaranu.
4:44 Allora si misi davanti à elli, è manghjavanu, è si ne lasciò
à a parolla di u Signore.