2 Re 2:1 È hè accadutu, quandu u Signore pigliò Elia in u celu da a turbulente, chì Elia andò cun Eliseu da Guilgal. 2:2 È Elia disse à Eliseu: "Stammi quì, ti pregu. perchè u Signore hà m'hà mandatu à Bethel. È Elisée li disse: Cum'è u Signore vive è cum'è a to ànima vive, ùn ti lasciaraghju micca. Allora andonu in Bethel. 2:3 È i figlioli di i prufeti chì eranu in Bethel vanu à Eliseu. è li disse: Sapete chì u Signore ti piglierà u to maestru da u to capu à ghjornu ? È ellu disse: Iè, u cunnoscu; stammi in pace. 2:4 È Elia li disse: "Eliseu, stammi quì, ti pregu. per u Signore m'hà mandatu à Ghjericu. È disse: Cum'è u Signore vive, è cum'è u vostru l'anima vive, ùn ti lasciaraghju micca. Allora sò ghjunti à Ghjericu. 2:5 È i figlioli di i prufeti chì eranu in Ghjericu ghjunsenu à Eliseu, è li disse: Sapete chì u Signore ti caccià u to maestru u vostru capu oghje ? È ellu rispose: Iè, a cunnoscu; stammi in pace. 2:6 È Elia li disse: "Stammi, ti pregu, quì. perchè u Signore hà m'hà mandatu in Ghjordanu. È disse: Cum'è u Signore vive, è cum'è a to ànima vive, ùn ti lasciaraghju micca. È andavanu dui. 2:7 Cinquanta omi di i figlioli di i prufeti si n'andò, è stavanu à vede luntanu off: è elli dui stavanu vicinu à Ghjurdanu. 2:8 È Elia pigliò u so mantellu, è l'amparò inseme, è batte acque, è si sò spartuti quì è quì, cusì ch'elli si n'andò dui sopra in terra secca. 2:9 È hè accadutu, quand'elli eranu passati, chì Elia disse Eliseu, dumandate ciò chì aghju da fà per tè, prima ch'e mi sia pigliatu da tè. È Eliseu disse: Ti pregu, ch'ella sia una doppia parte di u to spiritu mè. 2:10 È disse: "Avete dumandatu una cosa dura. quandu vi sò pigliatu da tè, sarà cusì à tè; ma s'ellu ùn hè micca ùn sarà micca cusì. 2:11 È avvene chì, mentre ch'elli andavanu, è parlavanu, eccu. apparsu un carru di focu, è cavalli di focu, è li si separanu tramindui in parte; è Elia cullà in u celu in un turbulu. 2:12 È Eliseu vide, è gridò: "U mo babbu, u mo babbu, u carru di Israele è i so cavalieri. È ùn u vide più: è pigliò tene i so vestiti, è li affittu in dui pezzi. 2:13 Pigliò ancu u mantellu d'Elia chì era cascatu da ellu, è si ne vultò. è stava vicinu à a riva di u Ghjurdanu; 2:14 È pigliò u mantellu d'Elia chì era cascatu da ellu, è sbatte acque, è disse : Induve hè u Signore Diu di Elia ? è quandu ellu avia ancu battu l'acque, si spartevanu di quì è di là, è Eliseu si n'andò sopra. 2:15 È quandu i figlioli di i prufeti chì avianu vistu in Ghjericu, u vittiru. dissenu: U spiritu d'Elia si ferma nantu à Eliseu. È sò ghjunti à scontralu, è si inchinavanu in terra davanti à ellu. 2:16 È li disse: "Eccu, avà, ci sò cinquanta cù i to servitori omi forti; Lasciali andà, ti preguemu, è cercate u to maestru : per ùn avè Peut-être que l'Esprit de l'Eternel l'a enlevé et jeté sur lui qualchì muntagna, o in qualchì valle. È ellu disse: Ùn mandarete micca. 2:17 È quand'elli l'urgìanu, finu à ch'ellu era vergogna, disse: "Mandà. Hanu mandatu dunque cinquanta omi; è anu cercatu trè ghjorni, ma ùn l'anu trovu. 2:18 È quand'elli sò ghjunti à ellu, (perch'ellu stava in Ghjericu), disse à elli: Ùn vi aghju micca dettu: Ùn andate micca ? 2:19 È l'omi di a cità dissenu à Eliseu: "Eccu, ti pregu, u. A situazione di sta cità hè piacevule, cum'è u mo signore vede: ma l'acqua hè nunda, è a terra sterile. 2:20 È disse: Pone una nova cruce, è pota salitu. È elli li purtò. 2:21 È si n'andò à a surgente di l'acque, è ghjittassi u sali là, è disse: Cusì dice u Signore: Aghju guaritu queste acque; culà da quì ùn sarà più morte o terra sterile. 2:22 Allora, l 'acque sò guariti finu à stu ghjornu, secondu à a parolla di Eliseu chì hà parlatu. 2:23 È da quì si n'andò in Bethel via, i zitelli surtiti fora di a cità, è si burlavanu di ellu, è li disse : Su, calvu ! vai su, testa calva. 2:24 È si vultò in daretu, è li guardò, è li maledisse in u nome di u Signore. È escenu dui orsi da u legnu, è tare quaranta è dui figlioli di elli. 2:25 È andò da quì à a muntagna Carmel, è da quì si ne vultò Samaria.