1 Samuele 20:1 David fughjia da Naioth in Rama, è ghjunse, è disse davanti à Jonathan: Chì aghju fattu ? chì hè a mo iniquità ? è quale hè u mo peccatu davanti à u vostru babbu, ch'ellu cerca a mo vita ? 20:2 Iddu li disse:, "Diu ti pigliò! tu nun mori : eccu, babbu ùn farà nunda nè grande nè chjucu, ma ch'ellu mi mustrarà : è perchè u mo babbu deve ammuccià sta cosa da mè? ùn hè micca cusì. 20:3 È David hà ghjuratu ancu, è disse:, "U to babbu sà chì eiu anu trovu grazia in i to ochji; è disse: Ùn fate micca sapè à Ghjunathan questu, per ùn esse afflittu: ma veramente cum'è u Signore vive, è cum'è a to ànima vive, ùn ci hè chè un passu trà mè è a morte. 20:4 Allora Jonatan disse à David: "Qualcosa chì a to ànima vole, aghju ancu fà per tè. 20:5 David disse à Ghjunatan: "Eccu, dumane hè a luna nova, è io". Ùn deve micca mancatu di pusà cù u rè à a carne: ma lasciami andà, per pudè piattà mi in u campu sin'à u terzu ghjornu à sera. 20:6 Sè u to babbu à tutti i missi, poi dì: "David hà dumandatu u permessu mè ch'ellu puderia curriri à Betlemme a so cità: perchè ci hè un annu sacrificà quì per tutta a famiglia. 20:7 S'ellu dice cusì, hè bè. u to servitore averà pace, ma s'ellu hè assai còllera, allora esse sicuru chì u male hè determinatu da ellu. 20:8 Per quessa, tù ti trattassi amable cù u to servitore. perchè t'hai purtatu u to servitore in un pattu di u Signore cun voi: in ogni modu, se ci sia in mè l'iniquità, ammazzami tè stessu; pirchì duveria purtari mè à u to babbu ? 20:9 Ghjatanatu disse: "Luntana da tè, perchè s'ellu sapia U male hè statu determinatu da u mo babbu per vene nantu à tè, allora ùn aghju micca ti dicu? 20:10 Allora David disse à Ghjunatanu: "Quale mi dirà?" o chì sì u to babbu ti rispondi grosso modo? 20:11 È Jonathan disse à David: "Venite, è andemu à u campu". È si n'andò tutti dui in u campu. 20:12 È Jonathan disse à David:, O Signore, Diu di Israele, quandu aghju sonatu u mo babbu circa dumane ogni tempu, o u terzu ghjornu, è, eccu, si Ci sia bonu versu David, è ùn ti mandu micca, è l'aghju da vede tè; 20:13 U Signore fà cusì è assai di più à Jonathan, ma s'ellu piace u mo babbu fà ti u male, allora ti mustraraghju, è ti mandaraghju via, chì tù pò andà in pace: è u Signore sia cun voi, cum'è ellu hè statu cù u mo babbu. 20:14 È ùn vi ùn solu, mentre ch'e aghju campatu, mi mustrarà a benignità Signore, ch'ùn mori micca: 20:15 Ma ancu tù ùn taglià a to bontà da a mo casa per sempre. micca quandu u Signore hà tagliatu tutti i nemici di David faccia di a terra. 20:16 Allora Jonathan hà fattu un pattu cù a casa di David, dicendu: "Lasciate L'Eternu l'esige ancu à a manu di i nemici di David. 20:17 È Ghjunathan hà fattu ghjurà di novu David, perchè ellu hà amatu l'hà amatu cum'è a so ànima. 20:18 Allora Jonathan disse à David: "Dumani hè a luna nova vi manca, perchè u vostru postu sarà viotu. 20:19 È, quandu vi sò stati trè ghjorni, tandu vi falà prestu. è vene à u locu duv'è tù ti piattassi quandu l'affari era in manu, è stà vicinu à a petra Ezel. 20:20 È I ti lanciari trè frecce nant'à u latu, cum'è s'è I sparatu à a marcatu. 20:21 È, eccu, ti mandaraghju un zitellu, dicendu: "Vai, scuprite e frecce". Se I Dite espressamente à u zitellu: Eccu, e frecce sò da questu latu di tè, piglialli; Allora venite: perchè ci hè a pace per tè, è ùn ci hè micca male; cum'è u Signore vive. 20:22 Ma s'è I dicu cusì à u ghjovanu, "Eccu, e frecce sò fora." tè; andate, perchè u Signore vi hà mandatu. 20:23 È in quantu à a materia chì tù è aghju parlatu, eccu, u U Signore sia trà tè è mè per sempre. 20:24 Allora David s'hè piattatu in u campu, è quandu a luna nova hè ghjunta, u u rè l'hà pusatu per manghjà carne. 20:25 È u rè s'assittò nantu à u so postu, cum'è à l'altri tempi, ancu nantu à un sediu. u muru: è Jonathan si alzò, è Abner si pusò à fiancu à Saul è à David locu era viotu. 20:26 Ma Saul ùn hà dettu nunda in quellu ghjornu; Qualcosa li hè accadutu, ùn hè micca pulitu; di sicuru ùn hè micca pulitu. 20:27 È hè accadutu u dumane, chì era u secondu ghjornu mese, chì u locu di David era viotu, è Saul disse à Ghjunathan u so Figliolu, Perchè u figliolu di Iesse ùn vene à manghjà, nè ieri, nè oghje ? 20:28 È Ghjunatanu rispose à Saul: "Davìdiu hà dumandatu à mè per andà Betlemme: 20:29 È ellu disse: "Lasciami andà, ti pregu; perchè a nostra famiglia hà un sacrificiu in a cità; è u mo fratellu, m'hà urdinatu per esse quì: è avà, si Aghju trovu grazia à i to ochji, lasciami scappà, ti pregu, è vede i me fratelli. Dunque ùn vene micca à a tavula di u rè. 20:30 Allora a còllera di Saul s'incendiò contr'à Ghjunathan, è li disse: Figliolu di a donna ribelle perversa, ùn sò micca chì l'avete hà sceltu u figliolu di Jesse à a vostra propria cunfusione, è à a cunfusione di a nudità di a to mamma ? 20:31 Per quandu u figliolu di Iesse campà nantu à a terra, ùn vi esse stabilitu, nè u to regnu. Per quessa, avà mandate è portalu mè, perchè di sicuru morirà. 20:32 Ghjanatanu rispose à Saul, u so babbu, è li disse: "Perchè sarà uccisu ? chì hà fattu ? 20:33 È Saul hà lanciatu una giavellina nantu à ellu per chjappà. era decisu di u so babbu à tumbà David. 20:34 Allora Ghjunatanu s'arrizzò da a tavula in furia feroce, è ùn manghja micca carne u sicondu ghjornu di u mese: perchè era afflittu per David, perchè u so babbu li avia fattu vergogna. 20:35 È ghjunse à a matina, chì Ghjunathan si n'andò Campu à u tempu stabilitu cù David, è un zitellu cun ellu. 20:36 È disse à u so picciottu: "Corri, scuprite avà e frecce ch'e aghju sparatu". È mentre u zitellu curria, hà tiratu una freccia oltre ellu. 20:37 È quandu u zitellu hè ghjuntu à u locu di a freccia chì Jonathan avia sparatu, Ghjunatanatu gridò dopu à u zitellu, è disse: Ùn hè micca a freccia oltre tè ? 20:38 È Ghjunatanu gridava dopu à u picciottu: "Fate prestu, prestu, ùn stà micca. È U picciottu di Ghjunathan hà cullatu e frecce, è ghjunse à u so maestru. 20:39 Ma u zitellu ùn sapia nunda: solu Jonathan è David sapia a materia. 20:40 È Jonathan dete a so artiglieria à u so zitellu, è li disse: "Và. purtalli à a cità. 20:41 È, appena u zitellu hè andatu, David si alzò da un locu versu u à u sudu, è cascò a faccia in terra, è si inchinava trè volte: è si basgianu, è pienghjenu unu cù l'altru, finu à chì David superò. 20:42 È Jonathan disse à David: "Vai in pace, perchè avemu ghjuratu tramindui. di noi in nome di u Signore, dicendu: U Signore sia trà mè è tè, è trà a mo sumente è a to sumente per sempre. È si alzò è si n'andò: è Ghjunathan andò in a cità.