1 Samuele
20:1 David fughjia da Naioth in Rama, è ghjunse, è disse davanti à Jonathan:
Chì aghju fattu ? chì hè a mo iniquità ? è quale hè u mo peccatu davanti à u vostru
babbu, ch'ellu cerca a mo vita ?
20:2 Iddu li disse:, "Diu ti pigliò! tu nun mori : eccu, babbu
ùn farà nunda nè grande nè chjucu, ma ch'ellu mi mustrarà : è
perchè u mo babbu deve ammuccià sta cosa da mè? ùn hè micca cusì.
20:3 È David hà ghjuratu ancu, è disse:, "U to babbu sà chì eiu
anu trovu grazia in i to ochji; è disse: Ùn fate micca sapè à Ghjunathan
questu, per ùn esse afflittu: ma veramente cum'è u Signore vive, è cum'è a to ànima
vive, ùn ci hè chè un passu trà mè è a morte.
20:4 Allora Jonatan disse à David: "Qualcosa chì a to ànima vole, aghju ancu
fà per tè.
20:5 David disse à Ghjunatan: "Eccu, dumane hè a luna nova, è io".
Ùn deve micca mancatu di pusà cù u rè à a carne: ma lasciami andà, per pudè
piattà mi in u campu sin'à u terzu ghjornu à sera.
20:6 Sè u to babbu à tutti i missi, poi dì: "David hà dumandatu u permessu
mè ch'ellu puderia curriri à Betlemme a so cità: perchè ci hè un annu
sacrificà quì per tutta a famiglia.
20:7 S'ellu dice cusì, hè bè. u to servitore averà pace, ma s'ellu hè
assai còllera, allora esse sicuru chì u male hè determinatu da ellu.
20:8 Per quessa, tù ti trattassi amable cù u to servitore. perchè t'hai purtatu
u to servitore in un pattu di u Signore cun voi: in ogni modu, se
ci sia in mè l'iniquità, ammazzami tè stessu; pirchì duveria purtari
mè à u to babbu ?
20:9 Ghjatanatu disse: "Luntana da tè, perchè s'ellu sapia
U male hè statu determinatu da u mo babbu per vene nantu à tè, allora ùn aghju micca
ti dicu?
20:10 Allora David disse à Ghjunatanu: "Quale mi dirà?" o chì sì u to babbu
ti rispondi grosso modo?
20:11 È Jonathan disse à David: "Venite, è andemu à u campu".
È si n'andò tutti dui in u campu.
20:12 È Jonathan disse à David:, O Signore, Diu di Israele, quandu aghju sonatu
u mo babbu circa dumane ogni tempu, o u terzu ghjornu, è, eccu, si
Ci sia bonu versu David, è ùn ti mandu micca, è l'aghju da vede
tè;
20:13 U Signore fà cusì è assai di più à Jonathan, ma s'ellu piace u mo babbu
fà ti u male, allora ti mustraraghju, è ti mandaraghju via, chì tù
pò andà in pace: è u Signore sia cun voi, cum'è ellu hè statu cù u mo
babbu.
20:14 È ùn vi ùn solu, mentre ch'e aghju campatu, mi mustrarà a benignità
Signore, ch'ùn mori micca:
20:15 Ma ancu tù ùn taglià a to bontà da a mo casa per sempre.
micca quandu u Signore hà tagliatu tutti i nemici di David
faccia di a terra.
20:16 Allora Jonathan hà fattu un pattu cù a casa di David, dicendu: "Lasciate
L'Eternu l'esige ancu à a manu di i nemici di David.
20:17 È Ghjunathan hà fattu ghjurà di novu David, perchè ellu hà amatu
l'hà amatu cum'è a so ànima.
20:18 Allora Jonathan disse à David: "Dumani hè a luna nova
vi manca, perchè u vostru postu sarà viotu.
20:19 È, quandu vi sò stati trè ghjorni, tandu vi falà prestu.
è vene à u locu duv'è tù ti piattassi quandu l'affari
era in manu, è stà vicinu à a petra Ezel.
20:20 È I ti lanciari trè frecce nant'à u latu, cum'è s'è I sparatu à a
marcatu.
20:21 È, eccu, ti mandaraghju un zitellu, dicendu: "Vai, scuprite e frecce". Se I
Dite espressamente à u zitellu: Eccu, e frecce sò da questu latu di tè,
piglialli; Allora venite: perchè ci hè a pace per tè, è ùn ci hè micca male; cum'è
u Signore vive.
20:22 Ma s'è I dicu cusì à u ghjovanu, "Eccu, e frecce sò fora."
tè; andate, perchè u Signore vi hà mandatu.
20:23 È in quantu à a materia chì tù è aghju parlatu, eccu, u
U Signore sia trà tè è mè per sempre.
20:24 Allora David s'hè piattatu in u campu, è quandu a luna nova hè ghjunta, u
u rè l'hà pusatu per manghjà carne.
20:25 È u rè s'assittò nantu à u so postu, cum'è à l'altri tempi, ancu nantu à un sediu.
u muru: è Jonathan si alzò, è Abner si pusò à fiancu à Saul è à David
locu era viotu.
20:26 Ma Saul ùn hà dettu nunda in quellu ghjornu;
Qualcosa li hè accadutu, ùn hè micca pulitu; di sicuru ùn hè micca pulitu.
20:27 È hè accadutu u dumane, chì era u secondu ghjornu
mese, chì u locu di David era viotu, è Saul disse à Ghjunathan u so
Figliolu, Perchè u figliolu di Iesse ùn vene à manghjà, nè ieri,
nè oghje ?
20:28 È Ghjunatanu rispose à Saul: "Davìdiu hà dumandatu à mè per andà
Betlemme:
20:29 È ellu disse: "Lasciami andà, ti pregu; perchè a nostra famiglia hà un sacrificiu in
a cità; è u mo fratellu, m'hà urdinatu per esse quì: è avà, si
Aghju trovu grazia à i to ochji, lasciami scappà, ti pregu, è vede
i me fratelli. Dunque ùn vene micca à a tavula di u rè.
20:30 Allora a còllera di Saul s'incendiò contr'à Ghjunathan, è li disse:
Figliolu di a donna ribelle perversa, ùn sò micca chì l'avete
hà sceltu u figliolu di Jesse à a vostra propria cunfusione, è à a cunfusione
di a nudità di a to mamma ?
20:31 Per quandu u figliolu di Iesse campà nantu à a terra, ùn vi
esse stabilitu, nè u to regnu. Per quessa, avà mandate è portalu
mè, perchè di sicuru morirà.
20:32 Ghjanatanu rispose à Saul, u so babbu, è li disse: "Perchè
sarà uccisu ? chì hà fattu ?
20:33 È Saul hà lanciatu una giavellina nantu à ellu per chjappà.
era decisu di u so babbu à tumbà David.
20:34 Allora Ghjunatanu s'arrizzò da a tavula in furia feroce, è ùn manghja micca carne
u sicondu ghjornu di u mese: perchè era afflittu per David, perchè u so
babbu li avia fattu vergogna.
20:35 È ghjunse à a matina, chì Ghjunathan si n'andò
Campu à u tempu stabilitu cù David, è un zitellu cun ellu.
20:36 È disse à u so picciottu: "Corri, scuprite avà e frecce ch'e aghju sparatu".
È mentre u zitellu curria, hà tiratu una freccia oltre ellu.
20:37 È quandu u zitellu hè ghjuntu à u locu di a freccia chì Jonathan avia
sparatu, Ghjunatanatu gridò dopu à u zitellu, è disse: Ùn hè micca a freccia oltre
tè ?
20:38 È Ghjunatanu gridava dopu à u picciottu: "Fate prestu, prestu, ùn stà micca. È
U picciottu di Ghjunathan hà cullatu e frecce, è ghjunse à u so maestru.
20:39 Ma u zitellu ùn sapia nunda: solu Jonathan è David sapia a materia.
20:40 È Jonathan dete a so artiglieria à u so zitellu, è li disse: "Và.
purtalli à a cità.
20:41 È, appena u zitellu hè andatu, David si alzò da un locu versu u
à u sudu, è cascò a faccia in terra, è si inchinava trè
volte: è si basgianu, è pienghjenu unu cù l'altru, finu à chì
David superò.
20:42 È Jonathan disse à David: "Vai in pace, perchè avemu ghjuratu tramindui.
di noi in nome di u Signore, dicendu: U Signore sia trà mè è tè,
è trà a mo sumente è a to sumente per sempre. È si alzò è si n'andò:
è Ghjunathan andò in a cità.