1 Maccabei 10:1 In u centu è sessanta annu Alessandru, u figliolu di Antiochus Chjamatu Epifane, andò è pigliò Ptolemaide, perchè u populu avia l'accolta, per via di quale ellu hà regnatu quì, 10:2 Quandu u rè Demetriu hà intesu parlà di questu, hà riunitu assai grande armata, è si n'andò contru à ellu per cumbatte. 10:3 In più, Demetriu hà mandatu lettere à Ghjanatanu cù e parolle d'amore l'hà magnificatu. 10:4 Per ch'ellu disse:, "Avemu prima di fà a pace cun ellu, prima ch'ellu si unisce Alessandru contr'à noi: 10:5 Altrimenti, si ricurdarà tutti i mali chì avemu fattu contru à ellu, è contr'à i so fratelli è u so populu. 10:6 Per quessa ch'ellu li dete l'autorità di riunisce un òspite, è à furnisce l'arme, per pudè aiutà in a battaglia: hà urdinatu ancu questu l'ostaggi chì eranu in a torra duveranu esse liberati. 10:7 Allora Ghjunathan ghjunse à Ghjerusalemme, è leghje e lettere in l'audienza tuttu u populu, è di quelli chì eranu in a torre: 10:8 Chì eranu assai paura, quand'elli intesu chì u rè avia datu l'autorità per riunisce un ospite. 10:9 Dopu à quelli di a torre, i so ostaggi sò datu à Ghjunatanu, è li hà datu à i so genitori. 10:10 Stu fattu, Jonathan si stalla in Ghjerusalemme, è cuminciò à custruisce è riparà a cità. 10:11 È hà urdinatu à i travagliadori di custruisce i mura è a muntagna di Sion è circa cù petre quadrate per furtificazione; è anu fattu cusì. 10:12 Allora i stranieri, chì eranu in e fortezze chì Bacchides avia custruitu, fughjitu; 10:13 Siccomu ogni omu lasciò u so locu, è si n'andò in u so paese. 10:14 Solu à Bethsura, certi di quelli chì avianu abbandunatu a lege è u i cumandamenti sò stati fermi: perchè era u so locu di rifugiu. 10:15 Ora, quandu u rè Lisandru avia intesu ciò chì prumesse Demetriu avia mandatu Jonathan : quand'ellu si parlava ancu di e battaglie è di l'atti nobili chì ellu è i so fratelli avianu fattu, è di i dulori ch'elli avianu suppurtatu, 10:16 Iddu disse:, "Truvemu tali altru omu? avà dunque u faremu u nostru amicu è cunfederatu. 10:17 Nantu à questu, hà scrittu una lettera, è u mandò à ellu, secondu à sti parolle, dicendu, 10:18 U rè Lisandru à u so fratellu Ghjunatanu li saluta: 10:19 Avemu intesu parlà di voi, chì tù sì un omu di grande putenza, è scuntrà à esse u nostru amicu. 10:20 Per quessa, oghje oghje vi urdinate à esse u suvra sacerdote di u vostru nazione, è esse chjamatu amicu di u rè; (è cusì u mandò una robba purpura è una corona d'oru :) è vi dumandate di piglià a nostra parte, è mantene l'amicizia cun noi. 10:21 Allora in u settimu mese di u centu è sessanta annu, à a festa di i tabernaculi, Ghjanatanu s'infilò u mantellu santu, è si riunì forze, è furnia assai armatura. 10:22 Chì, quandu Demetriu intesu, si dispiace assai, è disse: 10:23 Chì avemu fattu, chì Alexander ci hà impeditu à fà amicizia i Ghjudei per rinfurzà si ? 10:24 I ancu scrive à elli e parolle di incuragiamentu, è li prumetti dignità è rigali, chì possu avè u so aiutu. 10:25 Iddu mandò dunque à elli à stu effettu: à u rè Demetriu U populu di i Ghjudei manda salutu: 10:26 Mentre chì vo avete guardatu allianza cù noi, è cuntinuatu in a nostra amicizia. Ùn vi unisce micca cù i nostri nemici, avemu intesu parlà di questu, è sò cuntentu. 10:27 Per quessa, avà cuntinuà à esse fideli à noi, è avemu da esse bè. vi ricompensa per e cose chì fate per noi, 10:28 È vi darà assai immunità, è vi darà ricumpensa. 10:29 È avà I vi francisata, è per voi, I libbirati tutti i Ghjudei, da tributi, è da i custumi di u sali, è da i tassi di a corona, 10:30 È da ciò chì mi tocca à riceve per a terza parte o a sumente, è a mità di u fruttu di l'arburi, l'aghju liberatu oghje ghjornu, per ùn esse pigliati da a terra di Ghjudea, nè di i trè guverni chì sò aghjuntu à questu fora di u paese di Samaria è Galilea, da questu ghjornu per sempre. 10:31 Chì Ghjerusalemme ancu esse santu è liberu, cù i so cunfini, sia da decimi è tributi. 10:32 È in quantu à a torre chì hè in Ghjerusalemme, I cede l'autorità et donne au souverain sacrificateur, afin qu'il y mette les hommes qu'il veut sceglie di mantene. 10:33 Inoltre, aghju liberatu in libertà à ognunu di i Ghjudei, chì eranu purtatu prigionieri fora di a terra di Ghjudea in ogni parte di u mo regnu, è vogliu chì tutti i mo ufficiali rimettanu i tributi ancu di u so bestiame. 10:34 Inoltre, vogliu chì tutte e feste, è sabbati, è novi lunari, è ghjorni solenni, è i trè ghjorni prima di a festa, è i trè ghjorni dopu à a festa sarà tutta l'immunità è a libertà per tutti i Ghjudei in u mo regnu. 10:35 Inoltre, nimu hà da avè l'autorità per intruduce o per molestà alcunu di elli in ogni materia. 10:36 I Mulateri Di L'più, ch'ellu ci sarà iscrittu à mezu à e forze di u rè circa trenta milla omi di i Ghjudei, à quale sarà datu u pagamentu, cum'è appartene à tutte e forze di u rè. 10:37 È di elli, unipochi seranu posti in i forti di u rè, di quale. ancu alcuni seranu posti nantu à l'affari di u regnu, chì sò di fiducia: è vogliu chì i so survegatori è i guvernatori sò da elli stessi, è ch'elli campanu secondu a so propria lege, cum'è u rè hà urdinatu in a terra di Ghjudea. 10:38 È riguardu à i trè guverni chì sò aghjuntu à Ghjudea da u paese di Samaria, ch'elli sianu uniti cù a Ghjudea, per esse riputatu à esse sottu à unu, nè obligatu à ubbidì à un altru autorità chè u di u gran sacerdote. 10:39 In quantu à Ptolemais, è a terra chì li appartene, l'aghju datu cum'è liberu. rigalu à u santuariu in Ghjerusalemme per e spese necessarie di u santuariu. 10:40 Inoltre, aghju datu ogni annu quindici mila sicli d'argentu i conti di u rè da i lochi chì appartenenu. 10:41 È tuttu u surplus, chì l'ufficiale ùn hà micca pagatu, cum'è in tempi antichi, da quì in avanti serà datu versu l'opere di u tempiu. 10:42 In più di questu, i cinque mila sicli d'argentu ch'elli piglianu da l'usi di u tempiu fora di i cunti annu per annu, ancu quelli e cose saranu liberate, perchè appartene à i preti chì ministru. 10:43 È quelli chì sò quelli chì fughjenu à u tempiu in Ghjerusalemme, o esse ind'è e libertà di questu, essendu debitu à u rè, o per qualcunu altra materia, ch'elli esse in libertà, è tuttu ciò ch'elli hannu in mio regnu. 10:44 Per a custruzzione dinù, è riparà i travagli di u santuariu e spese seranu datu di i conti di u rè. 10:45 Iè, è per a custruzzione di i mura di Ghjerusalemme, è a furtificazione d'intornu, e spese seranu datu da i conti di u rè, cum'è ancu per a custruzione di i mura in Ghjudea. 10:46 Avà, quandu Ghjunathan è u populu intesu ste parolle, ùn hà micca datu creditu à elli, nè li ricivutu, perchè si ricurdavanu di u gran male ch'ellu avia fattu in Israele; perchè l'avia afflittu assai assai. 10:47 Ma cun Lisandru eranu assai piacè, perchè era u primu chì supplicatu di a pace vera cun elli, è eranu cunfederati cun ellu sempre. 10:48 Allora u rè Lisandru riunì una grande forze, è campa in contru Demetriu. 10:49 È dopu chì i dui rè s'eranu uniti à a battaglia, l'armata di Demetriu fughje. Lisandru hà seguitu dopu à ellu, è hà vintu contru à elli. 10:50 È cuntinuò a battaglia assai dulore, finu à chì u sole tramonta U ghjornu hè statu uccisu Demetriu. 10:51 Dopu, Alessandru hà mandatu imbasciadori à Ptolemee, rè d'Egittu, cù a missaghju à stu effettu: 10:52 Per via ch'e aghju tornatu à u mo regnu, è sò pusatu in u tronu di u mo. i progenitori, è avè acquistatu u duminiu, è rovesciatu Demetriu, è ritruvà u nostru paese; 10:53 Perchè, dopu ch'e aghju avutu a battaglia cun ellu, era ellu è u so òspite sconfittu da noi, cusì chì noi pusemu in u tronu di u so regnu: 10:54 Avà, dunque, femu un ligu di amicizia inseme, è dà mi avà a to figliola à a moglia: è seraghju u to gendru, è daraghju tramindui tè è ella cum'è secondu a to dignità. 10:55 Allora u rè Ptolemee hà rispostu, dicendu: "Felice sia u ghjornu, sì vultatu in u paese di i to babbi, è si pusò in u tronu di u so regnu. 10:56 È avà vi faraghju, cum'è vo avete scrittu: scuntrà à mè dunque à Ptolemais, chì pudemu vede l'altru; perchè maritaraghju a mo figliola tè secondu u to desideriu. 10:57 Allora Ptolemee partì da l'Eggittu cù a so figliola Cleopatra, è sò ghjunti à Ptolemaide in u centu sessantadudu annu: 10:58 Induve u rè Lisandru si ncuntrau, li dete a so figliola Cleopatra, è celebrò u so matrimoniu in Ptolemais cun grande gloria, cum'è u modu di rè hè. 10:59 Avà u rè Lisandru avia scrittu à Ghjunatanu, ch'ellu avissi da vene scuntrà lu. 10:60 Allora si n'andò onorosamente in Ptolemais, induve si scontra i dui rè. è li dete à elli è à i so amichi argentu è oru, è parechji rigali, è trovu favore in i so oghji. 10:61 À quellu tempu, certi pesti d'Israele, omi di una vita gattiva, si sò riuniti contru à ellu, per l'accusà : ma u rè ùn vulia sente li. 10:62 Iè, di più, u rè urdinò à caccià i so vistitu, è vestillu di purpura: è l'anu fattu. 10:63 È u fece à pusà solu, è disse à i so prìncipi, "Vai cun ellu". in mezu à a cità, è fate proclamazione chì nimu si lagna contr'à ellu di ogni materia, è chì nimu omu u disturba per alcuna manera causa. 10:64 Avà, quandu i so accusatori vistu ch'ellu era onoratu secondu à u proclamazione, è vestiti di purpura, fughjenu tutti. 10:65 Allora u rè l'onorava, è li scrivia à mezu à i so amichi principali, è li fece un duca, è partecipu di u so duminiu. 10:66 Dopu, Ghjunatanu tornò à Ghjerusalemme cun pace è gioia. 10:67 In più in u; centu sessantacinque anni vinni Demetriu figliolu di Demetriu fora di Creta in u paese di i so babbi: 10:68 Chì quandu u rè Lisandru hà intesu parlà, era ghjustu dispiace, è vultò in Antiochia. 10:69 Allora Demetriu hà fattu Apollonius u guvernatore di Celosyria u so generale. chì hà riunitu una grande schiera, è si campò in Jamnia, è mandò à Ghjunatan u suvra sacerdote, dicendu: 10:70 Tu solu ti alzati contr'à noi, è mi sò risu di disprezzu. u vostru amori, è rimproverate: è perchè vantate u vostru putere contru à noi in muntagna ? 10:71 Avà dunque, s'è tù trusted in u vostru propriu forza, falà à noi in u pianu pianu, è ci pruvemu a materia inseme: per cun mè sò u putere di e cità. 10:72 Dumandate è amparà quale sò, è u restu chì piglià a nostra parte, è ch'elli dite chì u to pede ùn hè micca capaci di fughje in a so terra. 10:73 Per quessa, avà ùn vi sarà capaci di suppurtà i cavalieri è cusì grande. un putere in a piaghja, induve ùn hè nè petra nè silex, nè locu fughje à. 10:74 Allora, quandu Ghjunathan hà intesu queste parolle di Apollonius, hè stata mossa in u so mente, è sceglie decemila omi si n'andò fora di Ghjerusalemme, induve Simonu u so fratellu l'hà scontru per aiutà. 10:75 È piantò e so tende contr'à Joppa. quelli di Ghjoppa u chjusu fora di a cità, perchè Apolloniu ci avia una guarnigione. 10:76 Allora Jonathan l'assediu. per paura: è cusì Ghjatanatu vincì à Ghjoppa. 10:77 Quandu Apollonius hà intesu, pigliò trè mila cavalieri, cù a grande schiera di fanciulli, è andò in Azotus cum'è quellu chì viaghjava, è allora u trascinò in pianura. perchè avia un gran numaru di cavalieri, in quale ellu mette a so fiducia. 10:78 Allora Ghjunatan hà seguitu dopu à ellu à Azotus, induve l'armate si uniscenu battaglia. 10:79 Avà Apollonius avia lasciatu mille cavalieri in agguatu. 10:80 È Jonathan hà sappiutu chì ci era una emboscata daretu à ellu. perchè avianu circò in u so ospite, è scacciò frecce à u populu, da a matina finu à a matina sera. 10:81 Ma u populu si firmò, cum'è Jonathan li avia urdinatu i cavalli di i nemici eranu stanchi. 10:82 Allora, Simone hà purtatu fora di a so armata, è li mette contru à i lacatini. (perchè i cavalieri eranu spesi) chì sò stati scunfitti da ellu, è fughjenu. 10:83 I cavalieri ancu, spargugliati in u campu, fughjenu à Azotus, è andò in Bethdagon, u tempiu di u so idolu, per salvezza. 10:84 Ma Ghjunathan hà fattu u focu annantu à Azotus, è e cità intornu à ellu, è hà pigliatu i so spoils; è u tempiu di Dagon, cù quelli chì sò fughjiti in ellu, hà brusgiatu cù u focu. 10:85 Cusì ci sò stati brusgiati è uccisi cù a spada vicinu à ottu mila. omi. 10:86 È da quì, Ghjunathan hà cacciatu a so armata, è si campò contr'à Ascalon. induve l'omi di a cità ghjunsenu fora, è u scontru cun grande pompa. 10:87 Dopu à questu, Ghjunatanu, è u so òspite, riturnò à Ghjerusalemme spoils. 10:88 Avà, quandu u rè Alessandru hà intesu queste cose, hà ancu onoratu Jonathan più. 10:89 È li mandò una fibbia d'oru, cum'è l 'usu deve esse datu à quelli chì sò di u sangue di u rè: li dete ancu Accaron cù i so cunfini in pussessu.