1 Re 19:1 Acab hà dettu à Jezabel tuttu ciò chì Elia avia fattu, è cumu hà fattu uccisu tutti i prufeti cù a spada. 19:2 Allora Jezabel mandò un messaggeru à Elia, dicendu: "Allora chì i dii facenu. mè, è più ancu, s'ellu ùn fate micca a to vita cum'è a vita di unu di elli dumane à questu ora. 19:3 È quand'ellu vide chì, si alzò, è andò per a so vita, è ghjunse Beer-Sheba, chì appartene à Ghjuda, è hà lasciatu quì u so servitore. 19:4 Ma ellu stessu si n'andò un ghjornu di viaghju in u desertu, è ghjunse s'assittò sottu à un genièperu: è li dumandò per ellu stessu puderia more; è disse: Basta; Avà, o Signore, toglie a mo vita; per I Ùn sò micca megliu cà i mo babbi. 19:5 È mentre ch'ellu giaceva è dorme sottu à un ginepro, eccu, un anghjulu. U toccu, è li disse : Levati è manghja. 19:6 E guardò, è eccu, ci era una torta cotta nantu à i carboni, è cruse d'acqua à u so capu. È manghja è beie, è u stende di novu. 19:7 È l'ànghjulu di u Signore hè tornatu a seconda volta, è u toccu. è disse : Alzate è manghja ; perchè u viaghju hè troppu grande per tè. 19:8 È s'arrizzò, manciava è beie, è andò in a forza di quellu carne quaranta ghjorni è quaranta notti à Horeb, a muntagna di Diu. 19:9 È ghjunse in una caverna, è si allughjava. è, eccu, a parolla di u Signore ghjunse à ellu, è li disse : Chì faci quì ? Elia ? 19:10 È disse: "Sò assai ghjilosu per u Signore, Diu di l'armata. I figlioli d'Israele anu abbandunatu u to pattu, abbattutu i to altari, è uccisu i to prufeti cù a spada; è eiu, ancu eiu solu, sò lasciatu; è cercanu a mo vita, per caccià. 19:11 È disse: "Vai, è stà nantu à a muntagna, davanti à u Signore. È, eccu, u Signore passava, è un ventu grande è forte strappava montagnes, et brisez les rochers devant le Seigneur ; ma u Signore ùn era micca in u ventu: è dopu à u ventu un terramotu; ma u Signore era micca in u terrimotu: 19:12 È dopu à u tirrimotu un focu; ma u Signore ùn era micca in u focu: è dopu à u focu una voce tranquilla. 19:13 È era cusì chì, quandu Elia l'hà intesu intesu, ch'ellu s'imbulighja u so visu. mantellu, è esce, è si firmò à l'entrata di a caverna. È, eccu, una voce ghjunse à ellu, è li disse : Chì faci quì ? Elia ? 19:14 È disse: "Sò assai ghjilosu per u Signore, Diu di l'armata i figlioli d'Israele anu abbandunatu u to pattu, abbattutu u to altari, è uccisu i to prufeti cù a spada; è eiu, ancu eiu solu, sò manca; è mi cercanu a vita, per caccià. 19:15 È u Signore li disse: "Vai, vultà in u vostru modu in u desertu di Damascu: è quandu vi vene, unge Hazaël per esse rè nantu à Siria. 19:16 È Ieu, figliolu di Nimshi, ungerete per esse re nantu à Israele. Eliseu, figliolu di Safat, di Abel-Meholah, ungerete per esse prufeta in a to stanza. 19:17 È serà chì quellu chì scappa da a spada di Hazaël Ieu ucciderà, è quellu chì scapperà da a spada di Ieu sarà Eliseu ammazza. 19:18 Eppuru, aghju lasciatu sette mila in Israele, tutti i ghjinochje chì anu ùn s'inchinava à Baal, è à ogni bocca chì ùn l'hà micca basgiatu. 19:19 Allora si n'andò, è truvò Eliseu, figliolu di Shaphat, chì era aratu cù dodici pali di boi davanti à ellu, è ellu cù u dodicesimu: Et Elie passa près de lui et jeta sur lui son manteau. 19:20 È abbandunò i boi, è corse dopu à Elia, è disse: "Lasciami, precu. tè, basgià u mo babbu è a mo mamma, è tandu vi seguitaraghju. È ellu li disse: Torna torna, perchè chì ti aghju fattu ? 19:21 È vultò da ellu, pigliò un pattu di boi, è li tombu. è fece bolliri a so carne cù l'attrezzi di i boi, è li dete a ghjente, è anu manghjatu. Allora si alzò, andò dopu à Elia, è lui a servi.