1 Re
19:1 Acab hà dettu à Jezabel tuttu ciò chì Elia avia fattu, è cumu hà fattu
uccisu tutti i prufeti cù a spada.
19:2 Allora Jezabel mandò un messaggeru à Elia, dicendu: "Allora chì i dii facenu.
mè, è più ancu, s'ellu ùn fate micca a to vita cum'è a vita di unu di elli
dumane à questu ora.
19:3 È quand'ellu vide chì, si alzò, è andò per a so vita, è ghjunse
Beer-Sheba, chì appartene à Ghjuda, è hà lasciatu quì u so servitore.
19:4 Ma ellu stessu si n'andò un ghjornu di viaghju in u desertu, è ghjunse
s'assittò sottu à un genièperu: è li dumandò per ellu stessu
puderia more; è disse: Basta; Avà, o Signore, toglie a mo vita; per I
Ùn sò micca megliu cà i mo babbi.
19:5 È mentre ch'ellu giaceva è dorme sottu à un ginepro, eccu, un anghjulu.
U toccu, è li disse : Levati è manghja.
19:6 E guardò, è eccu, ci era una torta cotta nantu à i carboni, è
cruse d'acqua à u so capu. È manghja è beie, è u stende
di novu.
19:7 È l'ànghjulu di u Signore hè tornatu a seconda volta, è u toccu.
è disse : Alzate è manghja ; perchè u viaghju hè troppu grande per tè.
19:8 È s'arrizzò, manciava è beie, è andò in a forza di quellu
carne quaranta ghjorni è quaranta notti à Horeb, a muntagna di Diu.
19:9 È ghjunse in una caverna, è si allughjava. è, eccu, a parolla
di u Signore ghjunse à ellu, è li disse : Chì faci quì ?
Elia ?
19:10 È disse: "Sò assai ghjilosu per u Signore, Diu di l'armata.
I figlioli d'Israele anu abbandunatu u to pattu, abbattutu i to altari,
è uccisu i to prufeti cù a spada; è eiu, ancu eiu solu, sò lasciatu; è
cercanu a mo vita, per caccià.
19:11 È disse: "Vai, è stà nantu à a muntagna, davanti à u Signore. È,
eccu, u Signore passava, è un ventu grande è forte strappava
montagnes, et brisez les rochers devant le Seigneur ; ma u Signore
ùn era micca in u ventu: è dopu à u ventu un terramotu; ma u Signore era
micca in u terrimotu:
19:12 È dopu à u tirrimotu un focu; ma u Signore ùn era micca in u focu: è
dopu à u focu una voce tranquilla.
19:13 È era cusì chì, quandu Elia l'hà intesu intesu, ch'ellu s'imbulighja u so visu.
mantellu, è esce, è si firmò à l'entrata di a caverna. È,
eccu, una voce ghjunse à ellu, è li disse : Chì faci quì ?
Elia ?
19:14 È disse: "Sò assai ghjilosu per u Signore, Diu di l'armata
i figlioli d'Israele anu abbandunatu u to pattu, abbattutu u to
altari, è uccisu i to prufeti cù a spada; è eiu, ancu eiu solu, sò
manca; è mi cercanu a vita, per caccià.
19:15 È u Signore li disse: "Vai, vultà in u vostru modu in u desertu di
Damascu: è quandu vi vene, unge Hazaël per esse rè nantu à Siria.
19:16 È Ieu, figliolu di Nimshi, ungerete per esse re nantu à Israele.
Eliseu, figliolu di Safat, di Abel-Meholah, ungerete per esse prufeta
in a to stanza.
19:17 È serà chì quellu chì scappa da a spada di Hazaël
Ieu ucciderà, è quellu chì scapperà da a spada di Ieu sarà
Eliseu ammazza.
19:18 Eppuru, aghju lasciatu sette mila in Israele, tutti i ghjinochje chì anu
ùn s'inchinava à Baal, è à ogni bocca chì ùn l'hà micca basgiatu.
19:19 Allora si n'andò, è truvò Eliseu, figliolu di Shaphat, chì era
aratu cù dodici pali di boi davanti à ellu, è ellu cù u dodicesimu:
Et Elie passa près de lui et jeta sur lui son manteau.
19:20 È abbandunò i boi, è corse dopu à Elia, è disse: "Lasciami, precu.
tè, basgià u mo babbu è a mo mamma, è tandu vi seguitaraghju. È ellu
li disse: Torna torna, perchè chì ti aghju fattu ?
19:21 È vultò da ellu, pigliò un pattu di boi, è li tombu.
è fece bolliri a so carne cù l'attrezzi di i boi, è li dete
a ghjente, è anu manghjatu. Allora si alzò, andò dopu à Elia, è
lui a servi.