1 Re
2:1 Avà i ghjorni di David s'avvicinavanu ch'ellu avia da more. è hà incaricatu
Salomon u so figliolu, dicendu:
2:2 Vogliu u caminu di tutta a terra
tù stessu un omu;
2:3 È mantene a cumanda di u Signore, u to Diu, à marchjà in i so modi, à guardà
i so statuti, è i so cumandamenti, è i so ghjudizii, è i so
tistimunianzi, cum'è hè scrittu in a lege di Mosè, per pudè
prosperate in tuttu ciò chì fate, è induve vultate voi stessu:
2:4 Per chì u Signore pò cuntinuà a so parolla ch'ellu hà dettu di mè.
dicendu: Sì i to figlioli piglianu cura di a so strada, per andà davanti à mè
a verità cù tuttu u so core è cù tutta a so ànima, ùn falla micca
tè (disse) un omu nantu à u tronu d'Israele.
2:5 Sapete ancu ciò chì Joab, figliolu di Zeruiah, hà fattu à mè, è
ciò chì hà fattu à i dui capitani di l'armata d'Israele, à Abner u
fils de Ner, et à Amasa, fils de Jether, qu'il tua, et qu'il versa
sangue di guerra in pace, è mette u sangue di guerra nantu à a so cintura chì era
circa i so lombi, è in i so scarpi chì eranu nantu à i so pedi.
2:6 Fate dunque secondu a to saviezza, è ùn lascià u so capu canusciu falà
à a tomba in pace.
2:7 Ma fate a benignità à i figlioli di Barzillai u Galaadite, è lasciate.
Siate di quelli chì manghjanu à a to tavula: perchè sò ghjunti à mè quandu fughje
per via di u to fratellu Absalom.
2:8 È, eccu, avete cun voi Shimei, figliolu di Gera, un Beniamita di
Bahurim, chì m'hà maleditu cù una malidizzione grave in u ghjornu chì aghju andatu
Mahanaim: ma hè ghjuntu à scuntrà à mè in Ghjordanu, è aghju ghjuratu à ellu
U Signore, dicendu: Ùn ti uccideraghju micca cù a spada.
2:9 Avà, dunque, ùn tene micca innocu, perchè tù sì un omu sàviu, è
sapi ciò chì duvete fà per ellu; ma a so testa cana ti porta
finu à a tomba cù u sangue.
2:10 Allora David durmia cù i so babbi, è fù intarratu in a cità di David.
2:11 È i ghjorni chì David hà regnu nantu à Israele eranu quaranta anni: sette
regnò anni in Hebron, è hà regnatu trenta è trè anni
Ghjerusalemme.
2:12 Allora Salomone si pusò nantu à u tronu di David, u so babbu. è u so regnu
hè statu stabilitu assai.
2:13 Adonia, figliolu di Haggith, ghjunse à Betsabea, mamma di Salomone.
È ella disse : Venite in pace ? È ellu disse: In pace.
2:14 Iddu, di più, aghju dettu qualcosa à tè. È ella disse: Dì
nantu.
2:15 È disse:, "Sapi chì u regnu era u mio, è chì tuttu Israele."
ponenu a so faccia nantu à mè, per ch'e aghju regnu: ma u regnu hè
si vultò, è hè diventatu di u mo fratellu, perchè era u so da u Signore.
2:16 È avà vi dumandu una dumanda, ùn mi ricusà. È li disse:
Dì.
2:17 È disse: "Parlate, ti precu, à u rè Salomone, (perchè ùn hà micca.
dite di nò) ch'ellu mi dà Abishag a Sunamita in moglie.
2:18 È Betsabea disse: "Bè; Parleraghju per tè à u rè.
2:19 Bat-Sheba, dunque, si n'andò versu u rè Salomone, per parlà cun ellu
Adonia. Et le roi se leva à sa rencontre et s'inclina devant elle.
è s'assittò nantu à u so tronu, è hà fattu un postu per u rè
mamma; è si pusò à a so manu diritta.
2:20 Allora ella disse: "Vogliu una piccula petizione di voi. Ti pregu, dimmi
micca nò. È u rè li disse: Pregunte, mamma, perchè ùn vogliu micca
dicu di nò.
2:21 È ella disse: "Abishag, la Sunamite, sia datu à u to Adonia
fratellu à moglia.
2:22 È u rè Salomonu rispose, è disse à a so mamma: "E perchè tù
dumandà à Abishag a Sunamita per Adonia? dumandate ancu per ellu u regnu;
perchè ellu hè u mo fratellu maiò; ancu per ellu è per u prete Abiathar,
è per Joab, figliolu di Zeruia.
2:23 Allora u rè Salomone hà ghjuratu per u Signore, dicendu: "Diu, fate cusì à mè, è più.
ancu, se Adonija ùn hà micca parlatu sta parolla contru à a so propria vita.
2:24 Avà dunque, cum'è u Signore vive, chì m'hà stabilitu, è m'hà stabilitu
nantu à u tronu di David u mo babbu, è chì m'hà fattu una casa, cum'è ellu
prumessu, Adonija serà messe à morte oghje.
2:25 È u rè Salomone mandò da a manu di Benaia, figliolu di Jehoiada. è ellu
cascò nantu à ellu ch'ellu hè mortu.
2:26 È u rè disse à Abiathar, u prete: "Vai à Anathoth, è.
i vostri campi; perchè tù sì degnu di morte: ma ùn vogliu micca
U tempu ti metti à morte, perchè tù porta l'arca di u Signore Diu
davanti à David u mo babbu, è perchè tù sì afflittu in tuttu
induve u mo babbu era afflittu.
2:27 Allora Salomone scacciò Abiathar da esse sacerdote à u Signore. chì ellu
puderia cumpiendu a parolla di u Signore, ch'ellu hà dettu annantu à a casa
di Eli in Silo.
2:28 Allora a nutizia hè ghjunta à Joab, perchè Joab s'era vultatu dopu à Adonia,
ùn si vultò dopu à Absalom. È Joab fughjitu à u tabernaculu di u Signore,
et s'agrippèrent aux cornes de l'autel.
2:29 È fù dettu à u rè Salomone chì Joab era fughjitu in u tabernaculu di
u Signore; è, eccu, hè vicinu à l'altare. Allora Salomone mandò à Benaia
Figliolu di Iehoiada, dicendu: Vai, casca nantu à ellu.
2:30 Benaia ghjunse à u tabernaculu di u Signore, è li disse:
Dice u rè: Venite fora. È ellu disse: Innò; ma mori quì. È
Benaia hà dettu di novu à u rè, dicendu: Cusì hà dettu Joab, è cusì ellu
mi rispose.
2:31 È u rè li disse: "Fate cum'ellu hà dettu, è falà nantu à ellu
intarrallu; per caccià u sangue innocente chì Joab
capannone, da mè, è da a casa di u mo babbu.
2:32 È u Signore hà da turnà u so sangue nantu à u so capu, chì cascò nantu à dui
l'omi più ghjusti è megliu chè ellu, è li tombu cù a spada, o mio
Babbu David ùn ne sapia micca, à dì, Abner, u figliolu di Ner, capitanu
di l'armata d'Israele, è Amasa, figliolu di Jether, capu di l'armata
di Ghjuda.
2:33 U so sangue, dunque, turnarà nantu à u capu di Joab, è nantu à u
capu di a so sumente per sempre: ma nantu à David, è nantu à a so sumente, è annantu
a so casa, è nantu à u so tronu, ci sarà a pace per sempre da u
SIGNORE.
2:34 Benaia, u figliolu di Jehoiada, si n'andò, s'hè lampatu nantu à ellu, è u tombu.
è fù intarratu in a so propria casa in u desertu.
2:35 È u rè mettiu Benaia, figliolu di Jehoiada, in a so stanza, sopra l'armata.
et le prêtre Tsadok fit placer le roi dans la chambre d'Ebiathar.
2:36 È u rè mandò, è chjamò à Shimei, è li disse: "Custruisce
una casa in Ghjerusalemme, è abitate quì, è ùn esce da quì nimu
induve.
2:37 Per esse, chì in u ghjornu, tu esce, è passa sopra
torrente di Kidron, sapete di sicuru ch'è tù morrai di sicuru:
u to sangue sarà nantu à u to capu.
2:38 È Shimei disse à u rè: "A parolla hè bona, cum'è u mo signore u rè.
hà dettu, cusì farà u to servitore. È Shimei abitava in Ghjerusalemme assai
ghjorni.
2:39 È ghjunse à a fine di trè anni, chì dui di i servitori
di Schimei scappò da Achis, figlio di Maaca, re di Gat. È elli
disse à Shimei, dicendu: Eccu, i to servitori sò in Gath.
2:40 Schimei si alzò, sellava u so culo, è si n'andò in Gath à Achis.
cercate i so servitori: è Schimei andò, è hà purtatu i so servitori da Gath.
2:41 È fù dettu à Salomone chì Shimei era andatu da Ghjerusalemme à Gath, è
era tornatu.
2:42 È u rè mandò, è chjamò à Shimei, è li disse: "Ùn aghju micca
ti fa ghjurà per u Signore, è ti prutesta, dicendu: Sapete
per un certu, u ghjornu chì esce, è camminendu fora qualcunu
induva, ch'è tù morrai di sicuru? è mi dissi: A parolla
chì aghju intesu hè bonu.
2:43 Perchè dunque ùn avete micca guardatu u ghjuramentu di u Signore, è u cumandamentu
chì t'aghju incaricatu ?
2:44 U rè disse ancu à Shimei: "Tu cunnosci tutti i mali
u vostru core hè cunnisciuta, chì avete fattu à David u mo babbu: dunque
U Signore hà da rinvià a to gattivezza nantu à u vostru propiu capu;
2:45 È u rè Salomonu serà benedettu, è u tronu di David serà
stabilitu davanti à u Signore per sempre.
2:46 Allora u rè cumanda à Benaia, figliolu di Jehoiada. chì si n'andò, è
cascatu nantu à ellu, ch'ellu hè mortu. È u regnu hè statu stabilitu in manu
di Salomone.