1 Corinti
13:1 Ancu s'è parlu cù e lingue di l'omi è di l'anghjuli, è ùn aghju micca
carità, sò diventatu cum'è un bronzu chì sona, o un cembalu tintinnante.
13:2 Ancu s'è aghju u rigalu di prufezia, è capisce tutti i misteri.
è tutta a cunniscenza; è ancu ch'e aghju tutta a fede, per pudè caccià
muntagne, è ùn aghju micca carità, ùn sò nunda.
13:3 È ancu s'è I dà tutti i mio bè à pasce i poveri, è ancu s'è I dà u mio
corpu per esse brusgiatu, è ùn avè micca carità, ùn mi serve à nunda.
13:4 A carità soffre longu, è hè amable. a carità ùn invidia micca; carità
Ùn si vanta micca, ùn hè micca gonfiatu,
13:5 Ùn si cumporta micca indecente, ùn cerca micca u so propiu, ùn hè micca faciule.
pruvucatu, ùn pensa micca male;
13:6 Ùn si rallegra in l'iniquità, ma si rallegra in a verità.
13:7 Porta tutte e cose, crede tutte e cose, spera in tuttu, persiste
tutte e cose.
13:8 A carità ùn manca mai.
s'ellu ci sò lingue, cessanu; s'ellu ci hè a cunniscenza,
si sparirà.
13:9 Per noi sapemu in parte, è avemu prufezia in parte.
13:10 Ma quandu ciò chì hè perfetta hè ghjuntu, allura ciò chì hè in parte
esse finitu.
13:11 Quandu eru un zitellu, aghju parlatu cum'è un zitellu, aghju capitu cum'è un zitellu, I.
pinsava cum'è un zitellu: ma quandu sò diventatu omu, aghju alluntanatu e cose zitelline.
13:12 Per avà avemu vistu à traversu un vetru, scuru; ma tandu faccia à faccia : avà eiu
cunnosce in parte; ma tandu cunnoscu cum'è ancu sò cunnisciutu.
13:13 È avà ferma a fede, a speranza, a carità, sti trè. ma u più grande di
questu hè a carità.