1 Corinti 13:1 Ancu s'è parlu cù e lingue di l'omi è di l'anghjuli, è ùn aghju micca carità, sò diventatu cum'è un bronzu chì sona, o un cembalu tintinnante. 13:2 Ancu s'è aghju u rigalu di prufezia, è capisce tutti i misteri. è tutta a cunniscenza; è ancu ch'e aghju tutta a fede, per pudè caccià muntagne, è ùn aghju micca carità, ùn sò nunda. 13:3 È ancu s'è I dà tutti i mio bè à pasce i poveri, è ancu s'è I dà u mio corpu per esse brusgiatu, è ùn avè micca carità, ùn mi serve à nunda. 13:4 A carità soffre longu, è hè amable. a carità ùn invidia micca; carità Ùn si vanta micca, ùn hè micca gonfiatu, 13:5 Ùn si cumporta micca indecente, ùn cerca micca u so propiu, ùn hè micca faciule. pruvucatu, ùn pensa micca male; 13:6 Ùn si rallegra in l'iniquità, ma si rallegra in a verità. 13:7 Porta tutte e cose, crede tutte e cose, spera in tuttu, persiste tutte e cose. 13:8 A carità ùn manca mai. s'ellu ci sò lingue, cessanu; s'ellu ci hè a cunniscenza, si sparirà. 13:9 Per noi sapemu in parte, è avemu prufezia in parte. 13:10 Ma quandu ciò chì hè perfetta hè ghjuntu, allura ciò chì hè in parte esse finitu. 13:11 Quandu eru un zitellu, aghju parlatu cum'è un zitellu, aghju capitu cum'è un zitellu, I. pinsava cum'è un zitellu: ma quandu sò diventatu omu, aghju alluntanatu e cose zitelline. 13:12 Per avà avemu vistu à traversu un vetru, scuru; ma tandu faccia à faccia : avà eiu cunnosce in parte; ma tandu cunnoscu cum'è ancu sò cunnisciutu. 13:13 È avà ferma a fede, a speranza, a carità, sti trè. ma u più grande di questu hè a carità.